ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 859/2004

Asupra

recursului în anulare de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria

Buzău, prin sentința penală nr. 2591 din 2 decembrie 2002 – definitivă prin

neapelare, a condamnat pe inculpatul minor M.C. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni

închisoare și două pedepse de câte 3 luni închisoare pentru infracțiunile de

furt calificat, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis

de conducere și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de

poliție, prevăzute  de art. 208 alin. (4), art. 209 alin.(1) lit. g) și i) C.

pen., art. 36 alin. (1) și art. 38 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, toate

cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

În baza

art. 33 lit. a) și 34 lit. b) din același cod, a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

Totodată,

a revocat măsura educativă a libertății supravegheate aplicată inculpatului

minor prin sentința penală nr. 55 din 11 ianuarie 2002 a Judecătoriei Buzău,

definitivă prin neapelare.

În

sfârșit, în baza art. 86

1

C. pen., a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani

și 6 luni.

S-a

reținut că, în noaptea de 21 martie 2002, prin folosirea fără drept a cheilor

adevărate, inculpatul minor M.C. a sustras, în scopul folosirii pe nedrept,

autoturismul proprietatea părții vătămate C.G. Inculpatul a condus autoturismul

sustras pe drumurile publice deși nu avea permis și a părăsit locul producerii

accidentului fără încuviințarea organelor poliției.

Împotriva

acestei hotărâri, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a declarat recurs în anulare întemeiat pe dispozițiile art.

409 și art. 410 alin. (1) partea I pct.17

1

teza I C. proc. pen.

susținând că suspendând sub supraveghere executarea pedepsei aplicată

inculpatului minor pe perioada unui termen de încercare de 6 ani și 6 luni,

conform art.86

1

și art.86

2

C. pen., instanța a pronunțat

o hotărâre contrară legii.

Recursul

în anulare este întemeiat, potrivit celor ce urmează.

Prin

dispoziții speciale, legea penală prevede modalitățile neprivative de libertate

pentru executarea pedepselor aplicate minorilor.

Astfel,

potrivit art. 110 C. pen., în caz de suspendare condiționată a executării

pedepsei aplicate minorului, termenul de încercare se compune din durata

pedepsei închisorii, la care se adaugă un interval de la 6 luni la 2 ani, fixat

de instanță.

De

asemenea, conform art. 110

1

din același cod, odată cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condițiile

art.110, instanța poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar până la

împlinirea vârstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului unei

persoane sau instituții din cele arătate în art. 103, putând stabili, totodată,

pentru minor, una sau mai multe obligații dintre cele prevăzute în art. 103

alin. (3), iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de către acesta a

măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor prevăzute de art.86

3

.

Dispozițiile

art .81 alin. (3) și (4), art. 82 alin. (3), art. 83, art. 84 și art. 86 se

aplică în mod corespunzător.

Sustragerea

minorului de la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art.103  alin. (3) poate

atrage revocarea suspendării condiționate. În cazul neândeplinirii   măsurilor

de   supraveghere  ori  a obligațiilor  stabilite de instanță, potrivit art .86

3

se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 86

4

alin. (2).

Condițiile

aplicării suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate

inculpaților minori sunt reglementate deci de textele de lege susmenționate,

care derogă de la condițiile în care această instituție a dreptului penal se

aplică minorilor.

Acolo

unde reglementările sunt comune legiuitorul a prevăzut-o în mod expres.

Per a

contrario, celelalte dispoziții legale care reglementează atât suspendarea

condiționată a executării pedepsei, cât și suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, nu se aplică minorilor.

Față de

toate aceste dispoziții legale, este evident că instanța, dispunând în baza

art. 86

1

C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului minor pe un termen de

încercare de 6 ani și 6 luni, calculat potrivit art. 86

2

din același

cod, a pronunțat o hotărâre contrară legii.

Concluzia

care se impune este că, în ceea ce privește pe minori, prin derogare de la regimul

general, calculul  termenului de suspendare sub supraveghere a executării

pedepsei nu se realizează conform art. 86

2

C. pen., ci conform art. 110

1

din același cod, adăugându-se la pedeapsa aplicată un interval de timp cuprins

între 6 luni și 2 ani.

Ca

atare, termenul de încercare a suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare – aplicată în cauză – nu putea depăși 3

ani și 6 luni.

Drept

consecință, admițându-se recursul în anulare, se va casa hotărârea atacată și

se va dispune reducerea timpului de încercare a suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei la 3 ani și 6 luni.

Onorariu

cuvenit avocatului din oficiu urmează a fi plătit din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 2591 din 2

decembrie 2002 a Judecătoriei Buzău, privind pe inculpatul M.C.

Casează

hotărârea atacată numai cu privire la durata termenului de suspendare sub

supraveghere a executării pedepsei, pe care  îl reduce de la 6 ani și 6 luni,

la 3 ani și 6 luni, conform art. 110

1

C. pen.

Onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 12 februarie 2004.