ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2110/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 499 din 2 decembrie 2004, Tribunalul Bacău a dispus, respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în cea prevăzută de art. 182 C. pen. și în temeiul prevederilor art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea prevederilor art. 74 lit. a) și c) și art. 75 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului B.C.V. la 5 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat detenția de la 23 august 2004 la zi. În sfârșit, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 22540.259 lei către C.A.S.

Bacău, la 25 milioane lei daune materiale și la 50 milioane lei daune morale către partea civilă P.C. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 1 iunie 2004, partea vătămată P.C. s-a deplasat cu mașina împreună cu numitul G.M. în satul Filipești, cu autoturismul său Dacia 1300, proprietatea părții vătămate, pe care acesta urma să o repare. În același timp, B.L. și C.L. se întorceau cu autoturismul spre municipiul Oituz și recunoscând pe G.M., ca fiind unul dintre tinerii cu care au avut un incident la o discotecă din Onești în cursul lunii decembrie 2003. C.L. și B.L. au mers la un atelier „service” din Oituz unde s-au întreținut cu inculpatul B.C.V. și Șt.M.

și împreună cu G.C. au luat hotărârea de a-i aplica părții vătămate o corecție, ocazie cu care s-au înarmat cu un levier, inculpatul B.C. și o bucată de lemn, C.L., mergând la Barul Tabarcea, unde se afla partea vătămată. Ajunși la bar, inculpatul a lovit cu levierul din fier de mai multe ori pe partea vătămată în zona toraco-abdominală, după care a părăsit localul împreună cu ceilalți tineri. S-a mai reținut că părții vătămate i s-a cauzat un politraumatism toraco-abdominal, ruptură de splină și șoc hemoragic, leziuni ce au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale, punându-i-se viața în pericol. Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar, reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei.

Analizând ansamblul probator, instanța de control judiciar a constatat că încadrarea juridică dată faptei este cea legală, iar pedeapsa just individualizată, astfel că, prin decizia penală nr. 48 din 1 februarie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Împotriva acestei decizii, inculpatul a formulat în termen recurs, reiterând apărarea din apel, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 182 C. pen., precizând că nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămate care, în fapt a provocat-o să acționeze în acest fel și în subsidiar, reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Curtea, analizând ansamblul probator administrat în cauză, constată că, instanțele au făcut o corectă încadrarea juridică a faptei și o justă individualizare a pedepsei.

Apărarea inculpatului nu poate fi primită atâta timp cât inculpatul a lovit partea vătămată cu un levier de fier, apt de a produce moartea, într-o zonă vitală. Asemenea acte violente produc, re regulă, urmări grave, decesul. Inculpatul a prevăzut rezultatul posibil al acțiunii sale și chiar dacă nu l-a urmărit (partea vătămată fiind salvată doar datorită intervenției chirurgicale de specialitate) a acceptat producerea lui, astfel că, acesta a acționat cu intenția indirectă de a omorî. Nu poate fi reținută nici aprecierea potrivit căreia, inculpatul ar fi fost provocat de partea vătămată, probatoriile administrate neevidențiind o asemenea situație ci dimpotrivă, acțiunea violentă a inculpatului care a aplicat mai multe lovituri de intensitate în zone vitale, așa cum s-a arătat, cu un corp contondent, apt de a ucide.

Sub aspectul individualizării pedepsei, se constată că, au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind coborâtă și sub minimul special, prin aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen., încât nu se justifică reducerea acesteia. Pe cale de consecință, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul. Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 23 august 2004 la zi. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.V. împotriva deciziei penale nr. 48 din 1 februarie 2005 a Curții de Apel Bacău. Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la23 august 2004 la 28 martie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2005.