ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 671/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin cererea înregistrată sub nr. 1339

din 28 mai 2003 reclamantul F.I. a chemat în judecată pe pârâta SC C.N. SA Cluj

și a solicitat să fie obligată pârâta să încheie contract de vânzare-cumpărare

a garsonierei nr. 2 situată în Orașul Năsăud, în condițiile Legii nr. 85/1992

și să-i plătească daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că este titularul contractului de închiriere nr. 4139 din 1 noiembrie

2001 pentru garsoniera menționată, situată într-un imobil construit din

fondurile bugetului de stat, pe care pârâta refuză să-l vândă, nesocotind

astfel dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1991.

Judecătoria Năsăud, prin sentința civilă

nr. 192 din 17 octombrie 2003 a respins excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantului, a admis acțiunea, a obligat pe pârâtă să încheie cu

reclamantul contract de vânzare-cumpărare pentru locuința în litigiu și a

stabilit în sarcina pârâtei daune cominatorii de 1000.000 lei pe zi de

întârziere.

S-a reținut că reclamantul F.I. este

titularul contractului de închiriere nr. 4139 din 1 noiembrie 2001 pentru

garsoniera nr. 2 situată în Orașul Năsăud, construită din fondurile bugetului

de stat.

S-a considerat că refuzul pârâtei de a

încheia contract de vânzare-cumpărare cu reclamantul pentru locuința menționată

este nejustificat întrucât sunt îndeplinite condițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin

decizia civilă nr. 202 din 30 ianuarie 2004 a admis în parte apelul declarat de

pârâta SC C.N. SA Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 1921 din 17

octombrie 2003 a Judecătoriei Năsăud pe care a schimbat-o în parte în sensul că

a înlăturat obligația pârâtei de plată a daunelor cominatorii.

S-a considerat că prima instanță a făcut

în speță o justă aplicare a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 202 din 30 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, a

declarat recurs pârâta SC C.N. SA Cluj, a solicitat casarea în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și a susținut în esență, că deși a notificat pe reclamant

să-și manifeste voința de a cumpăra imobilul în litigiu într-un termen de 15

zile acesta a trimis tardiv răspunsul la data de 7 iulie 2003.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Instanțele de fond și de apel au reținut

corect că reclamantul, în calitate de titular al contractului de închiriere nr.

4139 din 1 noiembrie 2001 pentru garsoniera nr. 2 situată în Orașul Năsăud,

construită din fondurile bugetului de stat, este îndreptățit, în condițiile

art. 7 din Legea nr. 85/1992 să cumpere această locuință.

Astfel, potrivit art. 7 din Legea nr. 85/1992,

locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat,

până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, altele decât

locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere,

la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului.

Prin dispozițiile legale menționate s-a

prevăzut că titularul contractului de închiriere are dreptul să cumpere

locuința la cererea sa. Notificarea făcută de pârâtă în sensul ca reclamantul

să-și manifeste voința de a cumpăra într-un anumit termen nu este de natură să

ducă la pierderea de către acesta a dreptului conferit de lege.

Față de considerentele menționate CURTEA

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta SC C.N. SA Cluj împotriva deciziei nr. 202/A din 30 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 februarie 2005.