ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 657/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1922 din 17 octombrie 2003 a Judecătoriei Năsăud, s-a respins excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantului, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul I.E. și a fost obligată pârâta să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare a locuinței situate în Năsăud, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/1992 republicată. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului câte 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, până la îndeplinirea efectivă a obligației de a contracta.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a avut în vedere faptul că reclamantul folosește imobilul în litigiu în baza contractului de închiriere nr. 4140 din 1 noiembrie 2001 încheiat între părți pe o perioadă de un an, stipulându-se totodată, că nu operează tacita relocațiune. Deși termenul pentru care s-a încheiat contractul a expirat, reclamantul a continuat să folosească spațiul, achitând chiria la zi, situație în care fiind chiriaș, are calitate procesuală activă. Instanța a reținut că, deși reclamantul în calitate de chiriaș, are dreptul să cumpere locuința în litigiu, pârâta refuză să încheie cu acesta contractul de vânzare-cumpărare; de aceea, a fost obligată la încheierea contractului, cu daune cominatorii de 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinței.

Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentințe. Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă nr. 322 din 19 decembrie 2003, a admis în parte apelul declarat și a schimbat în parte sentința, în sensul că a înlăturat obligația pârâtei de plată a daunelor cominatorii, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.N. SA Cluj și a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ.; ea a susținut, în esență, că, deși a notificat pe reclamantă să-și manifeste voința de a cumpăra imobilul în litigiu într-un termen de 15 zile, aceasta a trimis tardiv răspunsul, la data de 7 iulie 2003. Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru considerentele ce succed.

Instanțele de fond și de apel au reținut corect că reclamantul, în calitate de titular al contractului de închiriere nr. 4140 din 1 noiembrie 2001, pentru garsoniera nr. 17, situată în Năsăud, construită din fondurile bugetului de stat, este îndreptățit, în condițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 să cumpere această locuință. Astfel, potrivit textului de lege menționat, locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului. Prin dispozițiile legale menționate s-a prevăzut că titularul contractului de închiriere are dreptul să cumpere locuința la cererea sa.

Notificarea făcută de pârâtă în sensul ca reclamantul să-și manifeste voința de a cumpăra într-un anumit termen, nu este de natură să ducă la pierderea de către acesta a dreptului conferit prin lege. Față de considerentele de mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C.N. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 322 din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.