ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 657/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1922 din 17

octombrie 2003 a Judecătoriei Năsăud, s-a respins excepția privind lipsa

calității procesuale active a reclamantului, s-a admis acțiunea civilă

formulată de reclamantul I.E. și a fost obligată pârâta să încheie cu

reclamantul contract de vânzare-cumpărare a locuinței situate în Năsăud, în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/1992 republicată.

Pârâta a fost obligată să plătească

reclamantului câte 100.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de

daune cominatorii, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, până la

îndeplinirea efectivă a obligației de a contracta.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a avut în vedere faptul că reclamantul folosește imobilul în

litigiu în baza contractului de închiriere nr. 4140 din 1 noiembrie 2001

încheiat între părți pe o perioadă de un an, stipulându-se totodată, că nu

operează tacita relocațiune.

Deși termenul pentru care s-a

încheiat contractul a expirat, reclamantul a continuat să folosească spațiul,

achitând chiria la zi, situație în care fiind chiriaș, are calitate procesuală

activă.

Instanța a reținut că, deși

reclamantul în calitate de chiriaș, are dreptul să cumpere locuința în litigiu,

pârâta refuză să încheie cu acesta contractul de vânzare-cumpărare; de aceea, a

fost obligată la încheierea contractului, cu daune cominatorii de 100.000 lei

pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a

sentinței.

Pârâta a declarat apel împotriva

acestei sentințe.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 322 din 19 decembrie 2003, a admis în parte apelul declarat și a

schimbat în parte sentința, în sensul că a înlăturat obligația pârâtei de plată

a daunelor cominatorii, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC C.N. SA Cluj și a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct.

10 C. proc. civ.; ea a susținut, în esență, că, deși a notificat pe reclamantă

să-și manifeste voința de a cumpăra imobilul în litigiu într-un termen de 15

zile, aceasta a trimis tardiv răspunsul, la data de 7 iulie 2003.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru considerentele ce succed.

Instanțele de fond și de apel au

reținut corect că reclamantul, în calitate de titular al contractului de închiriere

nr. 4140 din 1 noiembrie 2001, pentru garsoniera nr. 17, situată în Năsăud,

construită din fondurile bugetului de stat, este îndreptățit, în condițiile

art. 7 din Legea nr. 85/1992 să cumpere această locuință.

Astfel, potrivit textului de lege

menționat, locuințele construite din fondurile unităților economice sau

bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a acestui act normativ,

altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor

de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului.

Prin dispozițiile legale menționate s-a prevăzut că titularul contractului de

închiriere are dreptul să cumpere locuința la cererea sa.

Notificarea făcută de pârâtă în

sensul ca reclamantul să-și manifeste voința de a cumpăra într-un anumit

termen, nu este de natură să ducă la pierderea de către acesta a dreptului

conferit prin lege.

Față de considerentele de mai sus,

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC C.N. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 322 din 19

decembrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2005.