ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4615/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 404 din 18 martie 2004, a condamnat pe inculpatul I.A.G. la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. și la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., dispunându-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 13 mai 2003 la zi.

Luând act că părțile vătămate M.C.A. și D.V.E. nu s-au constituit părți civile, în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 100.000 lei de la inculpat. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 144.437,52 lei cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală aferentă către Spitalul Clinic Colțea. Instanța a reținut că, la data de 13 mai 2003, în jurul orelor 14,30, părțile vătămate D.V.E. și M.C.A., în vârstă de 14 ani, respectiv 15 ani, s-au aflat într-o sală de jocuri pe calculator, situată pe Șoseaua Sălaj – S.C. F.P. S.R.L. La plecarea din sala de jocuri, cele două părți vătămate au fost acostate de inculpatul I.A.G. care era însoțit de martorii T.A. și P.I. Inculpatul le-a întrebat pe cele două părți vătămate dacă au bani sau telefon mobil, iar la răspunsul negativ al acestora, le-a căutat prin buzunare.

Asupra părții vătămate M.C.A., inculpatul nu a găsit bani sau bunuri care să-l intereseze, iar la D.V.E. a găsit un telefon mobil marca Nokia, model 3310 și suma de 100.000 lei, bunuri pe care și le-a însușit. La insistențele părții vătămate D.V.E. de a-i restitui banii și telefonul, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, după care a fugit. Cele două părți vătămate l-au urmărit pe inculpat, solicitându-i restituirea bunurilor, moment în care acesta i-a amenințat cu o piatră, mimând că o aruncă în direcția lor și le-a cerut să-l lase să plece. Părțile vătămate s-au întors la sala de jocuri, întrucât lui D.V.E. îi curgea sânge din nas, consecință a loviturii primite, ocazie cu care au fost sfătuiți de martorul C.M.

să anunțe organele de poliție. La sosirea acestora au fost conduse la fața locului, zona Calea Ferentari, Șoseaua Sălaj, pentru a-l depista pe inculpat. Când au ajuns pe Calea Ferentari părțile vătămate l-au văzut pe inculpat pe terasa unui bar. Organele de poliție au trecut la percheziționarea acestuia, însă nu au găsit nici un ban și nici telefonul mobil, dar au constatat că inculpatul purta alte haine decât cele cu care fusese îmbrăcat la momentul agresiunii. Ulterior, partea vătămată D.V.E. a fost internată la Spitalul Colțea, unde a suferit o intervenție chirurgicală la piramida nazală. Din raportul de expertiză medico – legală rezultă că leziunile traumatice constatate au necesitat 14 – 16 zile de îngrijiri medicale.

Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței sus-menționate a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel București, secția a II a penală, prin decizia nr. 349 din 7 mai 2004. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitându-se reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. În raport de probele administrate, starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute, iar încadrarea juridică dată faptelor este legală. În ceea ce privește dozarea pedepselor, se constată că acestea au fost corect individualizată, în raport atât cu pericolul social deosebit al infracțiunilor săvârșite, astfel cum rezultă din conținutul lor concret și din împrejurările în care au fost comise, cât și cu datele ce caracterizează persoana lui, care este cunoscut cu antecedente penale și cu o comportare nesinceră pe parcursul procesului penal.

În consecință, întrucât motivul de recurs invocat nu este fondat, iar alte cazuri de casare, ce ar putea fi invocate din oficiu nu se constată, recursul urmează a fi respins, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și recurentul obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Se va computa din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 13 mai 2003 la 17 septembrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva deciziei penale nr. 349 din 7 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 13 mai 2003 până la 17 septembrie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2004.