ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4615/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința penală nr. 404 din 18 martie 2004, a condamnat pe

inculpatul I.A.G. la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. și la 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., dispunându-se, conform art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsa aplicată

timpul arestării preventive de la 13 mai 2003 la zi.

Luând act că părțile vătămate M.C.A.

și D.V.E. nu s-au constituit părți civile, în baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 100.000 lei de la inculpat.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 144.437,52 lei cheltuieli de spitalizare, cu dobânda legală aferentă

către Spitalul Clinic Colțea.

Instanța a reținut că, la data de 13

mai 2003, în jurul orelor 14,30, părțile vătămate D.V.E. și M.C.A., în vârstă

de 14 ani, respectiv 15 ani, s-au aflat într-o sală de jocuri pe calculator,

situată pe Șoseaua Sălaj – S.C. F.P. S.R.L. La plecarea din sala de jocuri,

cele două părți vătămate au fost acostate de inculpatul I.A.G. care era însoțit

de martorii T.A. și P.I.

Inculpatul le-a întrebat pe cele

două părți vătămate dacă au bani sau telefon mobil, iar la răspunsul negativ al

acestora, le-a căutat prin buzunare. Asupra părții vătămate M.C.A., inculpatul

nu a găsit bani sau bunuri care să-l intereseze, iar la D.V.E. a găsit un

telefon mobil marca Nokia, model 3310 și suma de 100.000 lei, bunuri pe care și

le-a însușit. La insistențele părții vătămate D.V.E. de a-i restitui banii și

telefonul, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței, după care

a fugit. Cele două părți vătămate l-au urmărit pe inculpat, solicitându-i

restituirea bunurilor, moment în care acesta i-a amenințat cu o piatră, mimând

că o aruncă în direcția lor și le-a cerut să-l lase să plece.

Părțile vătămate s-au întors la sala

de jocuri, întrucât lui D.V.E. îi curgea sânge din nas, consecință a loviturii

primite, ocazie cu care au fost sfătuiți de martorul C.M. să anunțe organele de

poliție.

La sosirea acestora au fost conduse

la fața locului, zona Calea Ferentari, Șoseaua Sălaj, pentru a-l depista pe

inculpat.

Când au ajuns pe Calea Ferentari

părțile vătămate l-au văzut pe inculpat pe terasa unui bar. Organele de poliție

au trecut la percheziționarea acestuia, însă nu au găsit nici un ban și nici telefonul

mobil, dar au constatat că inculpatul purta alte haine decât cele cu care

fusese îmbrăcat la momentul agresiunii.

Ulterior, partea vătămată D.V.E. a

fost internată la Spitalul Colțea, unde a suferit o intervenție chirurgicală la

piramida nazală.

Din raportul de expertiză medico –

legală rezultă că leziunile traumatice constatate au necesitat 14 – 16 zile de

îngrijiri medicale.

Apelul declarat de inculpat

împotriva sentinței sus-menționate a fost respins, ca nefondat, de către Curtea

de Apel București, secția a II a penală, prin decizia nr. 349 din 7 mai 2004.

Împotriva ambelor hotărâri a

declarat recurs inculpatul, solicitându-se reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

În raport de probele administrate,

starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute, iar

încadrarea juridică dată faptelor este legală.

În ceea ce privește dozarea

pedepselor, se constată că acestea au fost corect individualizată, în raport

atât cu pericolul social deosebit al infracțiunilor săvârșite, astfel cum rezultă

din conținutul lor concret și din împrejurările în care au fost comise, cât și

cu datele ce caracterizează persoana lui, care este cunoscut cu antecedente

penale și cu o comportare nesinceră pe parcursul procesului penal.

În consecință, întrucât motivul de

recurs invocat nu este fondat, iar alte cazuri de casare, ce ar putea fi

invocate din oficiu nu se constată, recursul urmează a fi respins, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și recurentul obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se va computa din pedeapsa aplicată

timpul arestării preventive de la 13 mai 2003 la 17 septembrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.A.G. împotriva deciziei penale nr. 349 din 7 mai 2004

a Curții de Apel București, secția a II a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 13 mai 2003 până la 17

septembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 septembrie 2004.