ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1328/2005

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În temeiul art. 410 alin. (1) partea I, pct. 3 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale nr. 90 din 28 ianuarie 1964 a Tribunalului Popular al Raionului Giurgiu, definitivă prin nerecurare, motivul constituindu-l condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Recursul în anulare este fondat și urmează a fi admis ca atare. Tribunalul Popular al Raionului Giurgiu, prin sentința penală menționată, a condamnat, printre alții, pe inculpatul: - G.I. la 8 luni închisoare corecțională, pentru infracțiunea de deținere ilegală de metale prețioase, prevăzută de art. 1 și 2 lit. a), art. 4 lit. a) și art. 6 lit. b) din Decretul nr. 210/1960, combinat cu art. 68 din același decret și art. 268 28a alin. (1) C. pen.

anterior. În temeiul art. 25 pct. 6 alin. (3) și art. 15 C. pen. anterior, a dispus confiscarea parțială a averii inculpatului, și anume: o monedă cu inscripția „virtute et exempis” emisă în 1769, găurită; 3 ducați mari venețieni găuriți, icușar găurit, o monedă cu inscripția „augustus impero”; 13 ducați mari austro-ungari găuriți și 1 ducat mare austro-ungar negăurit. Totodată, a dispus, în baza art. 80 C. pen. anterior, confiscarea și valorificarea în folosul statului a 5 monede de aur. S-a reținut că, inculpatul a deținut, contra dispozițiilor legale, o monedă a 10 franci francezi cu urme de lipitură, o monedă de 10 coroane austro-ungare, o monedă de 1/2 liră engleză emisie 1908; o monedă mare otomană cu urme de toartă și o monedă a 50 lei românească începând cu anul 1930, obiecte ce au fost găsite îngropate într-un vas, la domiciliul său, cu ocazia percheziției efectuate la 31 octombrie 1962. Potrivit art. 268 28 lit. a) alin. (1), introdus în C. pen.

anterior, prin Decretul nr. 212 publicat în B. Of. nr. 8/17.06.1960, nerespectarea obligațiilor legale privind predarea, cedarea sau declararea mijloacelor de plată străine, a metalelor prețioase sau a pietrelor prețioase, ori efectuarea de operații cu acestea în alte condiții decât cele prevăzute prin lege, se pedepsește cu închisoare corecțională de la un an - 6 ani. De asemenea, potrivit art. 80 din același cod, lucrurile deținute în contra legilor și regulamentelor, în caz de condamnare, sub rezerva drepturilor terților, instanța poate dispune, prin hotărârea pe care o pronunță, confiscarea lor. Totodată, potrivit art. 25 pct. 6 alin. (3) C. pen. anterior, în cazul infracțiunilor săvârșite în dauna economiei naționale, printre care și cele prevăzute de Legea nr. 284/1947, pentru a fi aplicată pedeapsa complementară a confiscării averii, urmând a se ține seama de gradul de pericol social al faptei și de persoana infractorului.

Or, aceste dispoziții incriminatoare, adoptate evident împotriva unor categorii sociale, erau în contradicție atât cu Constituția României, în vigoare la data adoptării și aplicării acelor acte normative, cât și D.U.D.O. Astfel, prin art. 15 și 17 din Constituția României din 1923 (repusă în vigoare prin Decretul Regal nr. 1849/1944) s-a statuat că prin nici o lege nu se poate dispune confiscarea averilor, iar proprietatea este garantată și nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică. De asemenea, prin art. 8 și 9 din Constituția adoptată în anul 1948 s-a stipulat că proprietatea particulară agonisită prin muncă și economisire se bucură de o protecție specială, iar exproprierile pentru cauză de utilitate publică pot fi făcute pe baza unei legi și cu justă despăgubire.

Prin art. 12 din Constituția din 1952 s-a prevăzut că dreptul de proprietate personală asupra veniturilor și economiilor provenite din muncă asupra casei de locuit și gospodăriei auxiliare, asupra obiectelor de uz personal, cât și dreptul de moștenire asupra proprietății personale a cetățenilor sunt ocrotite de lege. În sfârșit, conform art. 17 din D.U.D.O., proclamată la 10 decembrie 1948 prin rezoluția A.G.O.N.U., s-a statuat că orice persoană are dreptul la proprietate și că nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. Așadar, în raport de caracterul imperativ al dispozițiilor constituționale, așa cum ele au evoluat în timp și de forța juridică a principiului, consfințit de normele de drept internațional, se constată că dispozițiile art. 286 28 lit. a) C. pen.

anterior, erau menite să lipsească pe cetățeanul român de proprietatea sa în mod abuziv, fiind astfel neconstituționale în raport cu însăși legea fundamentală română în vigoare la data incriminării obligației de cedare a valorilor arătate, cât și la data condamnării inculpatului. Mai mult și pedeapsa complementară a confiscării averii inculpatului, aplicată pe lângă pedeapsa închisorii, era menită să aducă atingere dreptului de proprietate. În atare situație, reglementările sancționate contravin principiilor și normelor legii fundamentale și au un caracter neconstituțional. Pe de altă parte, potrivit art. 6 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 210/1960 (în vigoare la data comiterii faptei și judecării cauzei) persoanele fizice aveau dreptul să dețină, printre altele, salbe confecționate din ducați, precum și ducați găuriți, cu tortiță sau cu ramă desprinși de salbă ori montați în cercei, dacă erau destinați a servi ca podoabă.

De asemenea, conform art. 6 alin. penultim din același act normativ, aceste obiecte nu erau supuse obligației de predare către stat. Din copia hotărârii judecătorești, precum și celelalte acte anexate, adresa oficiului Juridic nr. 194935 din 24 noiembrie 1967, procesul verbal a D.G.M. nr. 276899 din 15 noiembrie 1963, expertiza tehnică nr. 12816 și memoriul petentei M.A., rezultă că, în locuința inculpatului au fost găsite, printre altele: 3 monede de aur ducați mici venețieni, găurite; un icușar găurit; 13 ducați mari găuriți, a căror deținere era permisă de lege (Anexe 1-5). Deși instanța a luat act că aceste monede erau exceptate de la obligația de predare către stat, nefăcând obiectul infracțiunii prevăzute de art. 268 28 C. pen.

anterior, a dispus totuși confiscarea lor cu titlu de pedeapsă complementară a confiscării averii, sancțiune excesivă în raport de gradul de pericol social, generic și concret, al infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, deținerea, contra dispozițiilor legale, a celor cinci monede de aur, și de datele ce caracterizează persoana acestuia, agricultor care-și asigura existența din veniturile obținute din creșterea animalelor (Anexa 1). Oricum, se constată că inculpatul a intrat în posesia celor 26 monede din aur, descrise în procesul-verbal nr. 276899 din 15 noiembrie 1963, prin achiziționarea lor în mod licit, în scop de tezaurizare, pentru a evita astfel procesul inflaționist din acea perioadă (Anexa 1). În consecință, întrucât scopul cunoscut a fost cel de protejare a propriei averi împotriva efectelor Decretului nr. 210/1960 și a reglementărilor în materie, toate neconstituționale prin suprimarea drepturilor fundamentale de proprietate, fapta inculpatului nu era prevăzută de legea penală și se impune achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. și înlăturarea măsurii confiscării speciale și a pedepsei complementare a confiscării averii. Pentru aceste motive, recursul în anulare va fi admis, astfel că se va dispune casarea hotărârii atacate, urmând ca inculpatul să fie achitat, iar măsura de siguranță a confiscării precum și pedeapsa complementară a confiscării parțiale a averii vor fi înlăturate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 90 din 28 ianuarie 1964 a Tribunalului Popular al Raionului Giurgiu, privind pe inculpatul G.I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de deținere ilegală de metale prețioase, prevăzută de art. 1 și 2 lit. a), art. 4 lit. a) și art. 6 lit. b) din Decretul nr. 210/1960, combinat cu art. 68 din același decret și art. 268 28a alin. (1) C. pen.

anterior și înlătură măsura de siguranță a confiscării și valorificării în folosul statului a 5 monede de aur și pedeapsa complementară a confiscării parțiale a averii privind următoarele monede de aur, una monedă cu inscripția „virtute et exerupio”, emisia 1769, găurită, 3 ducați mici venețieni, găuriți, un icușar găurit, una monedă otomană găurită, una monedă cu inscripția „augustus impero”, 13 ducați mari austro-ungari găuriți și un ducat mare austro-ungar negăurit. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2005.