ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1328/2005

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

În temeiul art. 410 alin.

(1) partea I, pct. 3 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva

sentinței penale nr. 90 din 28 ianuarie 1964 a Tribunalului Popular al

Raionului Giurgiu, definitivă prin nerecurare, motivul constituindu-l

condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Recursul în anulare este

fondat și urmează a fi admis ca atare.

Tribunalul Popular al

Raionului Giurgiu, prin sentința penală menționată, a condamnat, printre alții,

pe inculpatul:

- G.I. la 8 luni închisoare

corecțională, pentru infracțiunea de deținere ilegală de metale prețioase,

prevăzută de art. 1 și 2 lit. a), art. 4 lit. a) și art. 6 lit. b) din Decretul

nr. 210/1960, combinat cu art. 68 din același decret și art. 268

28a

alin. (1) C. pen. anterior.

În temeiul art. 25 pct. 6

alin. (3) și art. 15 C. pen. anterior, a dispus confiscarea parțială a averii

inculpatului, și anume: o monedă cu inscripția „virtute et exempis” emisă în

1769, găurită; 3 ducați mari venețieni găuriți, icușar găurit, o monedă cu

inscripția „augustus impero”; 13 ducați mari austro-ungari găuriți și 1 ducat

mare austro-ungar negăurit.

Totodată, a dispus, în baza

art. 80 C. pen. anterior, confiscarea și valorificarea în folosul statului a 5

monede de aur.

S-a reținut că, inculpatul a

deținut, contra dispozițiilor legale, o monedă a 10 franci francezi cu urme de

lipitură, o monedă de 10 coroane austro-ungare, o monedă de 1/2 liră engleză

emisie 1908; o monedă mare otomană cu urme de toartă și o monedă a 50 lei

românească începând cu anul 1930, obiecte ce au fost găsite îngropate într-un

vas, la domiciliul său, cu ocazia percheziției efectuate la 31 octombrie 1962.

Potrivit art. 268

28

lit. a) alin. (1), introdus în C. pen. anterior, prin Decretul nr. 212 publicat

în B. Of. nr. 8/17.06.1960, nerespectarea obligațiilor legale privind predarea,

cedarea sau declararea mijloacelor de plată străine, a metalelor prețioase sau

a pietrelor prețioase, ori efectuarea de operații cu acestea în alte condiții

decât cele prevăzute prin lege, se pedepsește cu închisoare corecțională de la

un an - 6 ani.

De asemenea, potrivit art.

80 din același cod, lucrurile deținute în contra legilor și regulamentelor, în

caz de condamnare, sub rezerva drepturilor terților, instanța poate dispune,

prin hotărârea pe care o pronunță, confiscarea lor.

Totodată, potrivit art. 25

pct. 6 alin. (3) C. pen. anterior, în cazul infracțiunilor săvârșite în dauna

economiei naționale, printre care și cele prevăzute de Legea nr. 284/1947,

pentru a fi aplicată pedeapsa complementară a confiscării averii, urmând a se

ține seama de gradul de pericol social al faptei și de persoana infractorului.

Or, aceste dispoziții

incriminatoare, adoptate evident împotriva unor categorii sociale, erau în

contradicție atât cu Constituția României, în vigoare la data adoptării și

aplicării acelor acte normative, cât și D.U.D.O.

Astfel, prin art. 15 și 17

din Constituția României din 1923 (repusă în vigoare prin Decretul Regal nr.

1849/1944) s-a statuat că prin nici o lege nu se poate dispune confiscarea

averilor, iar proprietatea este garantată și nimeni nu poate fi expropriat

decât pentru cauză de utilitate publică.

De asemenea, prin art. 8 și

9 din Constituția adoptată în anul 1948 s-a stipulat că proprietatea

particulară agonisită prin muncă și economisire se bucură de o protecție

specială, iar exproprierile pentru cauză de utilitate publică pot fi făcute pe

baza unei legi și cu justă despăgubire.

Prin art. 12 din Constituția

din 1952 s-a prevăzut că dreptul de proprietate personală asupra veniturilor și

economiilor provenite din muncă asupra casei de locuit și gospodăriei

auxiliare, asupra obiectelor de uz personal, cât și dreptul de moștenire asupra

proprietății personale a cetățenilor sunt ocrotite de lege.

În sfârșit, conform art. 17

din D.U.D.O., proclamată la 10 decembrie 1948 prin rezoluția A.G.O.N.U., s-a

statuat că orice persoană are dreptul la proprietate și că nimeni nu va fi

lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Așadar, în raport de

caracterul imperativ al dispozițiilor constituționale, așa cum ele au evoluat

în timp și de forța juridică a principiului, consfințit de normele de drept

internațional, se constată că dispozițiile art. 286

28

lit. a) C.

pen. anterior, erau menite să lipsească pe cetățeanul român de proprietatea sa

în mod abuziv, fiind astfel neconstituționale în raport cu însăși legea

fundamentală română în vigoare la data incriminării obligației de cedare a

valorilor arătate, cât și la data condamnării inculpatului.

Mai mult și pedeapsa

complementară a confiscării averii inculpatului, aplicată pe lângă pedeapsa

închisorii, era menită să aducă atingere dreptului de proprietate.

În atare situație,

reglementările sancționate contravin principiilor și normelor legii

fundamentale și au un caracter neconstituțional.

Pe de altă parte, potrivit

art. 6 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 210/1960 (în vigoare la data

comiterii faptei și judecării cauzei) persoanele fizice aveau dreptul să

dețină, printre altele, salbe confecționate din ducați, precum și ducați

găuriți, cu tortiță sau cu ramă desprinși de salbă ori montați în cercei, dacă

erau destinați a servi ca podoabă.

De asemenea, conform art. 6

alin. penultim din același act normativ, aceste obiecte nu erau supuse

obligației de predare către stat.

Din copia hotărârii

judecătorești, precum și celelalte acte anexate, adresa oficiului Juridic nr.

194935 din 24 noiembrie 1967, procesul verbal a D.G.M. nr. 276899 din 15

noiembrie 1963, expertiza tehnică nr. 12816 și memoriul petentei M.A., rezultă

că, în locuința inculpatului au fost găsite, printre altele: 3 monede de aur

ducați mici venețieni, găurite; un icușar găurit; 13 ducați mari găuriți, a

căror deținere era permisă de lege (Anexe 1-5).

Deși instanța a luat act că

aceste monede erau exceptate de la obligația de predare către stat, nefăcând

obiectul infracțiunii prevăzute de art. 268

28

C. pen. anterior, a

dispus totuși confiscarea lor cu titlu de pedeapsă complementară a confiscării

averii, sancțiune excesivă în raport de gradul de pericol social, generic și

concret, al infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, deținerea, contra

dispozițiilor legale, a celor cinci monede de aur, și de datele ce

caracterizează persoana acestuia, agricultor care-și asigura existența din

veniturile obținute din creșterea animalelor (Anexa 1).

Oricum, se constată că

inculpatul a intrat în posesia celor 26 monede din aur, descrise în

procesul-verbal nr. 276899 din 15 noiembrie 1963, prin achiziționarea lor în

mod licit, în scop de tezaurizare, pentru a evita astfel procesul inflaționist

din acea perioadă (Anexa 1).

În consecință, întrucât

scopul cunoscut a fost cel de protejare a propriei averi împotriva efectelor

Decretului nr. 210/1960 și a reglementărilor în materie, toate neconstituționale

prin suprimarea drepturilor fundamentale de proprietate, fapta inculpatului nu

era prevăzută de legea penală și se impune achitarea acestuia în baza art. 11

pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. și înlăturarea

măsurii confiscării speciale și a pedepsei complementare a confiscării averii.

Pentru aceste motive,

recursul în anulare va fi admis, astfel că se va dispune casarea hotărârii

atacate, urmând ca inculpatul să fie achitat, iar măsura de siguranță a

confiscării precum și pedeapsa complementară a confiscării parțiale a averii

vor fi înlăturate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare

declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 90 din 28 ianuarie 1964 a

Tribunalului Popular al Raionului Giurgiu, privind pe inculpatul G.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită inculpatul

pentru săvârșirea infracțiunii de deținere ilegală de metale prețioase,

prevăzută de art. 1 și 2 lit. a), art. 4 lit. a) și art. 6 lit. b) din Decretul

nr. 210/1960, combinat cu art. 68 din același decret și art. 268

28a

alin. (1) C. pen. anterior și înlătură măsura de siguranță a confiscării și

valorificării în folosul statului a 5 monede de aur și pedeapsa complementară a

confiscării parțiale a averii privind următoarele monede de aur, una monedă cu

inscripția „virtute et exerupio”, emisia 1769, găurită, 3 ducați mici

venețieni, găuriți, un icușar găurit, una monedă otomană găurită, una monedă cu

inscripția „augustus impero”, 13 ducați mari austro-ungari găuriți și un ducat

mare austro-ungar negăurit.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 februarie 2005.