ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5751/2004

CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5751/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului în anulare

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

În baza art. 409 și a art.

410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare

împotriva sentinței penale nr. 339 din 13 august 1959 a Tribunalului Popular al

Raionului Murgeni și deciziei penale nr. 2766 din 16 septembrie 1959 a

Tribunalului Regional Iași, pentru motivul că fapta săvârșită de inculpat nu

este prevăzută de legea penală.

S-a motivat în esență că,

dispozițiile legale în baza cărora s-a dispus condamnarea în contradicție atât

cu Constituția în vigoare la acea dată, cât și cu D.U.D.O. și s-a solicitat

achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen.

Examinând cauza se constată

că recursul este fondat.

Tribunalul Popular al

Raionului Murgeni, prin sentința penală menționată, a condamnat pe inculpatul

S.I.

la un an închisoare corecțională,

pentru infracțiunea de deținere ilegală de metale prețioase, prevăzută de art.

2 lit. a), art. 5 alin. (1), combinat cu art. 14 din Legea nr. 284/1947, cu

aplicarea art. 157 C. pen. anterior.

Totodată, în temeiul art. 3

și 5 din Decretul nr. 20/1959, a încetat urmărirea penală contra inculpatului,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (3), art. 3 alin. (2), art. 7 și

art. 42 din Legea nr. 638/1946.

În baza art. 80 pct. 1 C.

pen. anterior, a dispus confiscarea a 6 monede din aur (ducați austrieci).

Conform art. 25 pct. 6 din

același cod, a dispus confiscarea parțială a averii, respectiv a 38 monede din

aur.

S-a reținut că inculpatul a

deținut, contrar dispozițiilor legale, 44 monede din aur (Anexa nr. 1).

Tribunalul Regional Iași a

respins recursul declarat de inculpat (Anexa nr. 2).

Hotărârile instanțelor au

fost pronunțate cu încălcarea legii, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 și 2 din

Legea nr. 284 din 15 august 1947, persoanele fizice sau juridice având în

proprietate aur sub orice formă, valute efective, cecuri și ordine de plată,

disponibil în conturi în valută străină în țară și străinătate erau obligate ca

în termen de 5 zile de la publicarea acestei legi în M. Of. să le predea B.N.R.

Aceeași obligație revenea,

potrivit art. 5, celor care dobândeau astfel de valori, pe altă cale decât în

baza unei autorizații și după intrarea în vigoare a legii.

Nerespectarea acestor

dispoziții era considerată infracțiune și se pedepsea, conform art. 14, cu

închisoare de la 5 la 25 ani și amendă egală cu încincitul valorilor

confiscate, fără a se putea acorda circumstanțe atenuante.

Potrivit art. 25 pct. 6

alin. (3) C. pen. anterior, în cazul infracțiunilor săvârșite în dauna

economiei naționale, printre care și cele prevăzute de Legea nr. 284/1947,

putea fi aplicată pedeapsa complementară a confiscării averii, urmând să se

țină seama de gradul de pericol social al faptei și de persoana infractorului.

Aceste dispoziții

incriminatoare erau în contradicție atât cu Constituția României, în vigoare la

data adoptării și aplicării acelor acte normative, cât și cu D.U.D.O.

Astfel, prin art. 15 și 17

din Constituția României din 1923 (repusă în vigoare prin Decretul Regal nr.

1849/1944) s-a statuat că prin nici o lege nu se poate dispune confiscarea

averilor, iar proprietatea este garantată și nimeni nu poate fi expropiat decât

pentru cauză de utilitate publică.

De asemenea, prin art. 8 și

9 din Constituția adoptată în anul 1948 s-a stipulat că „proprietatea

particulară agonisită prin muncă și economisire se bucură de o protecție

specială”, iar expropierile pentru cauză de utilitate publică pot fi făcute pe

baza unei legi și cu o justă despăgubire.

Prin art. 12 din Constituția

din 1952 s-a prevăzut că dreptul de proprietate personală asupra veniturilor și

economiilor provenite din muncă asupra casei de locuit și gospodăriei

auxiliare, asupra obiectelor casnice de uz personal, cât și dreptul de moștenire

asupra proprietății personale a cetățenilor sunt ocrotite de lege.

În sfârșit art. 17 din

D.U.D.O., proclamată la 10 decembrie 1948 prin R.A.G.O.N.U., s-a statuat că

orice persoană are dreptul la proprietate și că nimeni nu va fi lipsit în mod

arbitrar de proprietatea sa.

Așadar, în raport de

caracterul imperativ al dispozițiilor constituționale, așa cum ele au evoluat

în timp și de forța juridică a principiului consfințit de normele de drept

internațional, se constată că dispozițiile Legii nr. 284/1947 erau menite să

lipsească pe cetățeanul român de proprietatea sa în mod abuziv, fiind astfel

neconstituționale în raport cu însăși legea fundamentală română în vigoare atât

la data incriminării obligației de cedare a valorilor arătate, cât și la data condamnării

inculpaților.

Mai mult, și pedeapsa

complementară a confiscării averii inculpaților, aplicată pe lângă pedeapsa

închisorii, era menită să aducă atingere dreptului de proprietate.

În speță, se constată că

inculpatul (căldărar) a moștenit de la părinții săi 38 monede din aur, iar alte

6 monede le-a achiziționat în mod licit de la diverse persoane în scop de

tezaurizare.

Pe de altă parte, conform

art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 638/1946, monedele din aur găurite,

desfigurate sau rupte, înșirate sub formă de salbă, montate ca bijuterii,

obiecte de podoabă sau, oricum, altfel, cad sub dispozițiile acestei legi.

De asemenea, galbenii

austrieci sau alte categorii de monede, cu însușirile galbenilor austrieci,

intră în categoria monedelor de aur și sunt supuse obligațiunii acestei legi.

Portul salbelor, cerceilor

sau a altor bijuterii sau podoabe confecționate din monede de aur este permis

numai proprietarilor și membrilor familiilor lor, purtate ca podoabe în orice

loc.

Ulterior, conform art. 2

lit. a) din Legea nr. 284/1947, persoanele fizice erau obligate să cedeze aurul

sub orice formă, precum și medaliile jubiliare emise în baza Decretului – Lege

nr. 656/1944, cu următoarele excepțiuni: aurul sub formele prevăzute de art. 6

din Legea nr. 638/1946, salbele confecționale din ducați mari și mici austrieci

(galbeni mari și mici), mahmudele și icușari, precum și colecțiile numismatice

recunoscute de B.N.

Din interpretarea textelor

de lege menționate rezultă că persoanele fizice puteau să dețină, în mod legal,

printre altele, salbe confecționate din ducați austrieci, precum și ducați cu

toartă sau găuriți.

Or, din hotărârile

judecătorești și celelalte acte anexate rezultă că inculpatul a dobândit prin

moștenire 38 monede din aur (ducați austrieci), și totodată, a achiziționat, în

scop de tezaurizare, de la diverse persoane 6 ducați austrieci găuriți, care,

așa cum am arătat, erau exceptați de la obligația predării către stat.

Catare, cele 44 monede din

aur (ducați austrieci) nefăcând obiectul infracțiunii prevăzute de art. 2, 5 și

14 din Legea nr. 284/1947, puteau fi deținute în mod legal.

Ca atare, se impune, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea

inculpatului și înlăturarea măsurii de siguranță a confiscării celor 6 monede

din aur, precum și a pedepsei complementare a confiscării parțiale a averii.

Admite

recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 339 din 13

august 1959 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Murgeni și deciziei

penale nr. 2766 din 16 septembrie 1959, pronunțată de Tribunalul Regional Iași,

privind pe inculpatul S.I.

Casează hotărârile atacate.

În baza dispozițiilor art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită

pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 lit. a), art. 5 alin. (1)

și art. 14 din Legea nr. 284/1947, cu aplicarea art. 157 C. pen. anterior.

Înlătură măsura de siguranță

a confiscării celor șase monede din aur, precum și a pedepsei complementare a

confiscării parțiale a averii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 noiembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-11-24
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6251/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 636/1959 a Tribunalului Popular al Raionului Huși a fost condamnat inculpatul A.G. la 11 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicți
ÎCCJ 2004-11-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6212/2004
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Popular al Raionului I.V. Stalin București, prin sentința penală nr. 16 din 8 ianuarie 1960 a condamnat pe inculpatul G.M. la 3 ani închiso
ÎCCJ 2004-11-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6211/2004
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2438 din 9 septembrie 1961, Tribunalul Popular al Raionului Râmnicu Vâlcea a condamnat pe inculpatul D.N. la: - 6 luni închis
ÎCCJ 2004-12-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6869/2004
Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 464 din 4 mai 1962, Tribunalul Popular al Raionului Galați a condamnat inculpații: - M.ȘT. la un an și 6 luni închisoare core
ÎCCJ 2004-11-10
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5894/2004
Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Popular al Raionului I.V.S. București, prin sentința penală nr. 1238 din 17 iulie 1958, a condamnat pe inculpatul R.O. la 3 ani închisoare
Sursă