ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5751/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5751/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursului în anulare
de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
În baza art. 409 și a art.
410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare
împotriva sentinței penale nr. 339 din 13 august 1959 a Tribunalului Popular al
Raionului Murgeni și deciziei penale nr. 2766 din 16 septembrie 1959 a
Tribunalului Regional Iași, pentru motivul că fapta săvârșită de inculpat nu
este prevăzută de legea penală.
S-a motivat în esență că,
dispozițiile legale în baza cărora s-a dispus condamnarea în contradicție atât
cu Constituția în vigoare la acea dată, cât și cu D.U.D.O. și s-a solicitat
achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b) C.
proc. pen.
Examinând cauza se constată
că recursul este fondat.
Tribunalul Popular al
Raionului Murgeni, prin sentința penală menționată, a condamnat pe inculpatul
S.I.
la un an închisoare corecțională,
pentru infracțiunea de deținere ilegală de metale prețioase, prevăzută de art.
2 lit. a), art. 5 alin. (1), combinat cu art. 14 din Legea nr. 284/1947, cu
aplicarea art. 157 C. pen. anterior.
Totodată, în temeiul art. 3
și 5 din Decretul nr. 20/1959, a încetat urmărirea penală contra inculpatului,
pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (3), art. 3 alin. (2), art. 7 și
art. 42 din Legea nr. 638/1946.
În baza art. 80 pct. 1 C.
pen. anterior, a dispus confiscarea a 6 monede din aur (ducați austrieci).
Conform art. 25 pct. 6 din
același cod, a dispus confiscarea parțială a averii, respectiv a 38 monede din
aur.
S-a reținut că inculpatul a
deținut, contrar dispozițiilor legale, 44 monede din aur (Anexa nr. 1).
Tribunalul Regional Iași a
respins recursul declarat de inculpat (Anexa nr. 2).
Hotărârile instanțelor au
fost pronunțate cu încălcarea legii, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 și 2 din
Legea nr. 284 din 15 august 1947, persoanele fizice sau juridice având în
proprietate aur sub orice formă, valute efective, cecuri și ordine de plată,
disponibil în conturi în valută străină în țară și străinătate erau obligate ca
în termen de 5 zile de la publicarea acestei legi în M. Of. să le predea B.N.R.
Aceeași obligație revenea,
potrivit art. 5, celor care dobândeau astfel de valori, pe altă cale decât în
baza unei autorizații și după intrarea în vigoare a legii.
Nerespectarea acestor
dispoziții era considerată infracțiune și se pedepsea, conform art. 14, cu
închisoare de la 5 la 25 ani și amendă egală cu încincitul valorilor
confiscate, fără a se putea acorda circumstanțe atenuante.
Potrivit art. 25 pct. 6
alin. (3) C. pen. anterior, în cazul infracțiunilor săvârșite în dauna
economiei naționale, printre care și cele prevăzute de Legea nr. 284/1947,
putea fi aplicată pedeapsa complementară a confiscării averii, urmând să se
țină seama de gradul de pericol social al faptei și de persoana infractorului.
Aceste dispoziții
incriminatoare erau în contradicție atât cu Constituția României, în vigoare la
data adoptării și aplicării acelor acte normative, cât și cu D.U.D.O.
Astfel, prin art. 15 și 17
din Constituția României din 1923 (repusă în vigoare prin Decretul Regal nr.
1849/1944) s-a statuat că prin nici o lege nu se poate dispune confiscarea
averilor, iar proprietatea este garantată și nimeni nu poate fi expropiat decât
pentru cauză de utilitate publică.
De asemenea, prin art. 8 și
9 din Constituția adoptată în anul 1948 s-a stipulat că „proprietatea
particulară agonisită prin muncă și economisire se bucură de o protecție
specială”, iar expropierile pentru cauză de utilitate publică pot fi făcute pe
baza unei legi și cu o justă despăgubire.
Prin art. 12 din Constituția
din 1952 s-a prevăzut că dreptul de proprietate personală asupra veniturilor și
economiilor provenite din muncă asupra casei de locuit și gospodăriei
auxiliare, asupra obiectelor casnice de uz personal, cât și dreptul de moștenire
asupra proprietății personale a cetățenilor sunt ocrotite de lege.
În sfârșit art. 17 din
D.U.D.O., proclamată la 10 decembrie 1948 prin R.A.G.O.N.U., s-a statuat că
orice persoană are dreptul la proprietate și că nimeni nu va fi lipsit în mod
arbitrar de proprietatea sa.
Așadar, în raport de
caracterul imperativ al dispozițiilor constituționale, așa cum ele au evoluat
în timp și de forța juridică a principiului consfințit de normele de drept
internațional, se constată că dispozițiile Legii nr. 284/1947 erau menite să
lipsească pe cetățeanul român de proprietatea sa în mod abuziv, fiind astfel
neconstituționale în raport cu însăși legea fundamentală română în vigoare atât
la data incriminării obligației de cedare a valorilor arătate, cât și la data condamnării
inculpaților.
Mai mult, și pedeapsa
complementară a confiscării averii inculpaților, aplicată pe lângă pedeapsa
închisorii, era menită să aducă atingere dreptului de proprietate.
În speță, se constată că
inculpatul (căldărar) a moștenit de la părinții săi 38 monede din aur, iar alte
6 monede le-a achiziționat în mod licit de la diverse persoane în scop de
tezaurizare.
Pe de altă parte, conform
art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 638/1946, monedele din aur găurite,
desfigurate sau rupte, înșirate sub formă de salbă, montate ca bijuterii,
obiecte de podoabă sau, oricum, altfel, cad sub dispozițiile acestei legi.
De asemenea, galbenii
austrieci sau alte categorii de monede, cu însușirile galbenilor austrieci,
intră în categoria monedelor de aur și sunt supuse obligațiunii acestei legi.
Portul salbelor, cerceilor
sau a altor bijuterii sau podoabe confecționate din monede de aur este permis
numai proprietarilor și membrilor familiilor lor, purtate ca podoabe în orice
loc.
Ulterior, conform art. 2
lit. a) din Legea nr. 284/1947, persoanele fizice erau obligate să cedeze aurul
sub orice formă, precum și medaliile jubiliare emise în baza Decretului – Lege
nr. 656/1944, cu următoarele excepțiuni: aurul sub formele prevăzute de art. 6
din Legea nr. 638/1946, salbele confecționale din ducați mari și mici austrieci
(galbeni mari și mici), mahmudele și icușari, precum și colecțiile numismatice
recunoscute de B.N.
Din interpretarea textelor
de lege menționate rezultă că persoanele fizice puteau să dețină, în mod legal,
printre altele, salbe confecționate din ducați austrieci, precum și ducați cu
toartă sau găuriți.
Or, din hotărârile
judecătorești și celelalte acte anexate rezultă că inculpatul a dobândit prin
moștenire 38 monede din aur (ducați austrieci), și totodată, a achiziționat, în
scop de tezaurizare, de la diverse persoane 6 ducați austrieci găuriți, care,
așa cum am arătat, erau exceptați de la obligația predării către stat.
Catare, cele 44 monede din
aur (ducați austrieci) nefăcând obiectul infracțiunii prevăzute de art. 2, 5 și
14 din Legea nr. 284/1947, puteau fi deținute în mod legal.
Ca atare, se impune, în baza
art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea
inculpatului și înlăturarea măsurii de siguranță a confiscării celor 6 monede
din aur, precum și a pedepsei complementare a confiscării parțiale a averii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 339 din 13
august 1959 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Murgeni și deciziei
penale nr. 2766 din 16 septembrie 1959, pronunțată de Tribunalul Regional Iași,
privind pe inculpatul S.I.
Casează hotărârile atacate.
În baza dispozițiilor art.
11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită
pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 lit. a), art. 5 alin. (1)
și art. 14 din Legea nr. 284/1947, cu aplicarea art. 157 C. pen. anterior.
Înlătură măsura de siguranță
a confiscării celor șase monede din aur, precum și a pedepsei complementare a
confiscării parțiale a averii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 4 noiembrie 2004.