ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5751/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În baza art. 409 și a art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței penale nr. 339 din 13 august 1959 a Tribunalului Popular al Raionului Murgeni și deciziei penale nr. 2766 din 16 septembrie 1959 a Tribunalului Regional Iași, pentru motivul că fapta săvârșită de inculpat nu este prevăzută de legea penală. S-a motivat în esență că, dispozițiile legale în baza cărora s-a dispus condamnarea în contradicție atât cu Constituția în vigoare la acea dată, cât și cu D.U.D.O. și s-a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen. Examinând cauza se constată că recursul este fondat. Tribunalul Popular al Raionului Murgeni, prin sentința penală menționată, a condamnat pe inculpatul S.I. la un an închisoare corecțională, pentru infracțiunea de deținere ilegală de metale prețioase, prevăzută de art. 2 lit. a), art. 5 alin. (1), combinat cu art. 14 din Legea nr. 284/1947, cu aplicarea art. 157 C. pen. anterior. Totodată, în temeiul art. 3 și 5 din Decretul nr. 20/1959, a încetat urmărirea penală contra inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (3), art. 3 alin. (2), art. 7 și art. 42 din Legea nr. 638/1946. În baza art. 80 pct. 1 C. pen. anterior, a dispus confiscarea a 6 monede din aur (ducați austrieci).

Conform art. 25 pct. 6 din același cod, a dispus confiscarea parțială a averii, respectiv a 38 monede din aur. S-a reținut că inculpatul a deținut, contrar dispozițiilor legale, 44 monede din aur (Anexa nr. 1). Tribunalul Regional Iași a respins recursul declarat de inculpat (Anexa nr. 2). Hotărârile instanțelor au fost pronunțate cu încălcarea legii, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 284 din 15 august 1947, persoanele fizice sau juridice având în proprietate aur sub orice formă, valute efective, cecuri și ordine de plată, disponibil în conturi în valută străină în țară și străinătate erau obligate ca în termen de 5 zile de la publicarea acestei legi în M. Of.

să le predea B.N.R. Aceeași obligație revenea, potrivit art. 5, celor care dobândeau astfel de valori, pe altă cale decât în baza unei autorizații și după intrarea în vigoare a legii. Nerespectarea acestor dispoziții era considerată infracțiune și se pedepsea, conform art. 14, cu închisoare de la 5 la 25 ani și amendă egală cu încincitul valorilor confiscate, fără a se putea acorda circumstanțe atenuante. Potrivit art. 25 pct. 6 alin. (3) C. pen. anterior, în cazul infracțiunilor săvârșite în dauna economiei naționale, printre care și cele prevăzute de Legea nr. 284/1947, putea fi aplicată pedeapsa complementară a confiscării averii, urmând să se țină seama de gradul de pericol social al faptei și de persoana infractorului.

Aceste dispoziții incriminatoare erau în contradicție atât cu Constituția României, în vigoare la data adoptării și aplicării acelor acte normative, cât și cu D.U.D.O. Astfel, prin art. 15 și 17 din Constituția României din 1923 (repusă în vigoare prin Decretul Regal nr. 1849/1944) s-a statuat că prin nici o lege nu se poate dispune confiscarea averilor, iar proprietatea este garantată și nimeni nu poate fi expropiat decât pentru cauză de utilitate publică. De asemenea, prin art. 8 și 9 din Constituția adoptată în anul 1948 s-a stipulat că „proprietatea particulară agonisită prin muncă și economisire se bucură de o protecție specială”, iar expropierile pentru cauză de utilitate publică pot fi făcute pe baza unei legi și cu o justă despăgubire.

Prin art. 12 din Constituția din 1952 s-a prevăzut că dreptul de proprietate personală asupra veniturilor și economiilor provenite din muncă asupra casei de locuit și gospodăriei auxiliare, asupra obiectelor casnice de uz personal, cât și dreptul de moștenire asupra proprietății personale a cetățenilor sunt ocrotite de lege. În sfârșit art. 17 din D.U.D.O., proclamată la 10 decembrie 1948 prin R.A.G.O.N.U., s-a statuat că orice persoană are dreptul la proprietate și că nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Așadar, în raport de caracterul imperativ al dispozițiilor constituționale, așa cum ele au evoluat în timp și de forța juridică a principiului consfințit de normele de drept internațional, se constată că dispozițiile Legii nr. 284/1947 erau menite să lipsească pe cetățeanul român de proprietatea sa în mod abuziv, fiind astfel neconstituționale în raport cu însăși legea fundamentală română în vigoare atât la data incriminării obligației de cedare a valorilor arătate, cât și la data condamnării inculpaților. Mai mult, și pedeapsa complementară a confiscării averii inculpaților, aplicată pe lângă pedeapsa închisorii, era menită să aducă atingere dreptului de proprietate. În speță, se constată că inculpatul (căldărar) a moștenit de la părinții săi 38 monede din aur, iar alte 6 monede le-a achiziționat în mod licit de la diverse persoane în scop de tezaurizare.

Pe de altă parte, conform art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 638/1946, monedele din aur găurite, desfigurate sau rupte, înșirate sub formă de salbă, montate ca bijuterii, obiecte de podoabă sau, oricum, altfel, cad sub dispozițiile acestei legi. De asemenea, galbenii austrieci sau alte categorii de monede, cu însușirile galbenilor austrieci, intră în categoria monedelor de aur și sunt supuse obligațiunii acestei legi. Portul salbelor, cerceilor sau a altor bijuterii sau podoabe confecționate din monede de aur este permis numai proprietarilor și membrilor familiilor lor, purtate ca podoabe în orice loc.

Ulterior, conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 284/1947, persoanele fizice erau obligate să cedeze aurul sub orice formă, precum și medaliile jubiliare emise în baza Decretului – Lege nr. 656/1944, cu următoarele excepțiuni: aurul sub formele prevăzute de art. 6 din Legea nr. 638/1946, salbele confecționale din ducați mari și mici austrieci (galbeni mari și mici), mahmudele și icușari, precum și colecțiile numismatice recunoscute de B.N. Din interpretarea textelor de lege menționate rezultă că persoanele fizice puteau să dețină, în mod legal, printre altele, salbe confecționate din ducați austrieci, precum și ducați cu toartă sau găuriți. Or, din hotărârile judecătorești și celelalte acte anexate rezultă că inculpatul a dobândit prin moștenire 38 monede din aur (ducați austrieci), și totodată, a achiziționat, în scop de tezaurizare, de la diverse persoane 6 ducați austrieci găuriți, care, așa cum am arătat, erau exceptați de la obligația predării către stat.

Catare, cele 44 monede din aur (ducați austrieci) nefăcând obiectul infracțiunii prevăzute de art. 2, 5 și 14 din Legea nr. 284/1947, puteau fi deținute în mod legal. Ca atare, se impune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului și înlăturarea măsurii de siguranță a confiscării celor 6 monede din aur, precum și a pedepsei complementare a confiscării parțiale a averii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 339 din 13 august 1959 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului Murgeni și deciziei penale nr. 2766 din 16 septembrie 1959, pronunțată de Tribunalul Regional Iași, privind pe inculpatul S.I. Casează hotărârile atacate. În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 lit. a), art. 5 alin. (1) și art. 14 din Legea nr. 284/1947, cu aplicarea art. 157 C. pen. anterior. Înlătură măsura de siguranță a confiscării celor șase monede din aur, precum și a pedepsei complementare a confiscării parțiale a averii.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2004.