ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2905/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 noiembrie 2000 pe rolul Tribunalului

Iași, O.M.L.(fostă A.) a solicitat revizuirea deciziilor civile nr. 1601 din 26

mai 2000 și, respectiv nr. 1957 din 6 septembrie 2000 ale Tribunalului Iași

pentru că sunt potrivnice, motiv prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Curtea de Apel Iași prin decizia nr.

1537 din 3 decembrie 2003 a respins cererea de revizuire primită prin declinare

de la Tribunalul Iași.

Pentru a pronunța această soluție

Curtea a reținut următoarele:

Prin decizia 1601 din 26 mai 2000 a

Tribunalului Iași s-a admis apelul împotriva sentinței civile 9726/1998 a

Judecătoriei Iași care a fost schimbată în totalitate și pe fond s-a respins

contestația formulată de A.M.L. împotriva deciziei de desfacere a contractului

său de muncă nr. 112 emisă la 16 decembrie 1997 de SC P.P. SA Iași.

Prin decizia 1957/6 septembrie 2000

a Tribunalului Iași s-a respins recursul formulat de A.M.L. împotriva deciziei

1601 din 26 mai 2000 și s-a menținut decizia recurată.

S-a constatat că cele două decizii

atacate cu revizuire sunt pronunțate în aceeași cauză în soluționarea căilor

legale de atac nefiind întrunite condițiile de revizuire impuse de Codul de

procedură civilă pentru contrarietate de hotărâri.

Împotriva deciziei 1537 din 3

decembrie 2003 petiționara revizuentă a declarat recurs.

În motivarea recursului arată că

este de acord cu soluția instanței de revizuire dar solicită judecarea cererii

de revizuire în temeiul unui „element nou” necunoscut la momentul judecării

cererii inițiale și anume intervenția deciziei 1667 din 25 iulie 2001 a

Tribunalului Iași.

Recurenta a invocat contrarietatea

de hotărâri între decizia sus-menționată și decizia 1537 din 3 decembrie 2003,

atacată cu recurs.

Recursul este nefondat urmând a se

respinge pentru considerentele de mai jos.

Instanța de revizuire a făcut o

corectă apreciere a situației de pretinsă contrarietate, invocată de

petiționară pe calea revizuirii a două decizii date de instanțe în același

proces, în succesiunea căilor legale de atac prevăzute de lege. Soluția de

respingere a cererii de revizuire este corectă și temeinică.

Împotriva acestei soluții recursul

declarat de petenta revizuentă nu indică nici unul din normele prevăzute de

art. 304 pct. 1–10 C. proc. civ. în temeiul cărora se poate ataca cu recurs o

decizie. Din contră, recurenta a confirmat și ea soluția dată de instanța de

revizuire.

Motivul invocat în recurs,

împrejurarea că o altă hotărâre nr. 1667 (25 iulie 2001) pronunțată într-o altă

cauză (având ca obiect pretenții bănești), este contrară cu soluția dată de

instanță de revizuire, nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

mai sus citat și reprezintă în fapt o modificare de acțiune, inadmisibilă în

recurs.

Potrivit art. 316 C. proc. civ.

„dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța în

recurs”, iar art. 244 C. proc. civ. interzice expres, în această fază

procesuală, schimbarea calității procesuale, cauza sau obiectul cererii de

chemare în judecată și formularea de alte cereri noi.

Pentru considerentele arătate se va

respinge ca nefondat recursul declarat de petentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ce nefondat recursul declarat de

revizuenta O.M.L. împotriva deciziei nr. 1537 din 3 decembrie 2003 a Curții de

Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie

2005.