ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2300/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 374 din 24 mai 2002, Tribunalul

Iași a condamnat pe inculpații:

- P.C. și

- M.I. la câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și câte

un an pentru infracțiunea, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen., inculpații vor executa

pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea

executării pedepselor aplicate și a fixat termen de încercare de câte 4 ani.

A dedus arestarea preventivă de la 18 mai 2000, la 11

decembrie 2001.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpații au

fost obligați să plătească despăgubiri civile părților civile constituite în

cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut

următoarea situației de fapt:

În decembrie 1999, inculpații P.C. și M.I. au cunoscut pe

cetățeanul croat A.I., cu care au convenit să contacteze persoane ce urmau a

lucra în Croația.

În perioada februarie, mai 2000, A.I. a întocmit documente

tip „chemări la lucru”, false, documente pe care cei doi inculpați le-au

prezentat mai multor persoane din municipiul Pașcani, promițându-le un loc de

muncă în Croația, în schimbul primirii sumei de 2000 mărci germane și obținerea

vizei în schimbul sumei de 43 mărci germane.

Inculpatul M.I. conducea persoanele la ambasada Croației,

unde luau legătura cu inculpatul P.C. care, prevalându-se de relația sa cu

ambasadorul acelui stat, solicita 43 mărci contravaloarea vizei.

După cca. trei săptămâni, pașapoartele le-au fost

restituite, fără viză și apoi au fost conduși de M.I. în zona frontierei,

preluați apoi de A.I.

Parte din ei nu au primit permisiunea de a intra în Croația,

întrucât s-a constatat că actele prezentate erau false.

Probele administrate în cauză au stabilit că cei doi

inculpați s-au prevalat de relații avute la ambasada Croației, pretinzând și

primind sumă, 787 mărci germane, pe care i-au folosit în interes propriu.

De asemenea, unui număr de 20 de persoane le-au prezentat

fapte mincinoase drept adevărate, în sensul că le vor asigura locuri de muncă

în Croația, în schimbul sumei totale de 5530 mărci germane și 5,4 milioane lei,

pe care, de asemenea și le-au însușit.

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Iași și inculpații M.I. și P.C.

Prin decizia nr. 433 din 25 noiembrie 2003, Curtea de Apel

Iași a admis ambele apeluri și a descontopit pedepsele aplicate, constatând că

pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 343/2002, privind grațierea unor pedepse.

S-a dispus să execute pedeapsa de 2 ani închisoare cu

aplicarea art. 81 și art. 83 C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 257

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen., raportat la art. 256 alin.

(2) C. pen., s-a confiscat echivalentul în lei a sumei de 393 mărci germane, de

la fiecare din inculpați.

În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ.,

i-a obligat în solidar la 400 mărci germane, către părțile civile N.C.M., P.I.

și M.I.

Împotriva deciziei, au declarat recurs inculpații,

solicitând achitarea.

Recursul nu este fondat.

Pe parcursul procesului penal inculpații au recunoscut

faptele în materialitatea lor, dar au susținut că activitatea lor a fost

legală, neinducând în eroare nici o persoană.

Inculpatul P.C. a susținut că, în calitate de administrator

al firmei SC P. SRL a făcut demersuri pentru obținerea vizelor, în mod legal și

că pentru sumele primite a eliberat chitanțe. Din chitanțele existente la dosar

nu rezultă de cine sunt emise, pentru ce sumă și nu poartă ștampilă și sunt

eliberate, cea mai mare parte, pentru persoanele care nu sunt părți vătămate în

cauză.

Inculpatul P.C. a pretins și primit sumele de la cei cărora le-a

promis locuri de muncă, promisiune pe care nu și-a onorat-o, împreună cu

coinculpatul M.I., aspecte relevate de martorii audiați în cauză.

De asemenea, aceleași persoane susțin că cei doi le-au

promis că obținerea vizelor pentru care au primit banii va fi obținută cu

prioritate datorită faptului că sunt în relații apropiate cu persoane din

cadrul ambasadei Croației, în ale căror atribuții de serviciu intră și

eliberarea vizelor.

În consecință, vinovăția inculpaților a fost corect

stabilită și, pe baza ei, și încadrarea juridică dată faptelor comise.

Cum nu sunt motive care, examinate din oficiu, să conducă la

casarea hotărârilor, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar inculpații obligați la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații M.I. și P.C., împotriva deciziei penale nr. 433 din 25

noiembrie 2003 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurenții inculpați să

plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care

câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2004.