ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1032/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 41/CA

din 1 martie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta P.S.,

în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța, prin care aceasta a

solicitat anularea hotărârii nr. 13569 din 15 octombrie 2003, emisă de pârâtă.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că strămutarea familiei reclamantei, din

Cadrilater, în România, a avut loc în toamna anului 1940, însă aceasta fiind

născută în orașul Bacău, nu a fost strămutată și nici nu a suferit persecuții

din motive etnice, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamanta P.S., cu motivarea că strămutarea familiei sale în

anul 1940, din comuna Cogealar, județul Durostor, în România, la Bacău și apoi în localitatea Lunca, județul Tulcea, s-a făcut ca urmare a Tratatului de la Craiova.

A mai susținut reclamanta,

că se încadrează în categoria persoanelor care trebuie să beneficieze de

prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât a fost concepută

anterior strămutării părinților.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 2 din Normele

pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții

din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Din verificarea actelor

dosarului se constată că strămutarea părinților reclamantei, din județul

Durostor, cedat Bulgariei, în urma Tratatului de la 7 septembrie 1940, a fost

dovedită cu actul oficial și cu declarațiile date în fața instanței de martorii

C.S. și P.T., care au confirmat faptul strămutării forțate al familiei

reclamantei, din Cadrilater, în România.

Rezultă, așadar, că

reclamanta fiind născută în perioada în care familia sa a fost strămutată, are

același statut de persoană strămutată, asemenea părinților săi, beneficiind de

prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada cuprinsă

între data nașterii - 17 martie 1941 și 6 martie 1945.

În consecință, urmează a se

admite recursul, a se casa sentința atacată, în temeiul art. 312 alin. (2) C.

proc. civ. și în fond, a se admite acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

P.S. împotriva sentinței civile nr. 41/CA din 1 martie 2004, pronunțată de Curtea

de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

în fond, admite acțiunea reclamantei, anulează hotărârea nr. 13562 din 15

octombrie 2003, a Casei Județene de Pensii Constanța și obligă pârâta la

emiterea unei noi hotărâri, prin care să îi recunoască reclamantei, calitatea

de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor cuvenite pentru

perioada 17 martie 1941 - 6 martie 1945, începând din 1 decembrie 2002.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2005.