ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4425/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC E. SA Eforie Nord a solicitat în contradictoriu cu SC C.C. SRL Eforie Nord să se dispună, prin hotărârea care se va pronunța, desemnarea unui corp de experți care să întocmească un raport cu privire la modul de efectuare al investițiilor, al plății obligațiilor către bugetul de stat, a creanțelor și datoriilor, respectiv a veniturilor și cheltuielilor societății pârâte. În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 133 2 din Legea nr. 31/1990, republicată și a susținut că în calitate de asociat în societatea SC C.C. SRL este îndreptățită să solicite desemnarea unui expert care să stabilească situația financiară a societății constituită împreună cu SC M. SRL întrucât a constatat pierderi în activitatea acesteia și nu cunoaște cauzele care au condus la perpetuarea acestei situații.

Tribunalul Constanța, prin sentința nr. 1897 din 5 martie 2004, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea, sentința fiind confirmată de Curtea de Apel Constanța care prin decizia nr. 171 din 13 mai 2004, a respins apelul reclamantei SC E.N. Ambele instanțe au reținut că dispozițiile art. 133 2 din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile în cazul societăților cu răspundere limitată. S-a mai reținut că art. 133 1 și art. 133 2 din legea mai sus citată, se referă la refuzul administratorilor unei societăți de a răspunde la anumite cereri și informații, situație care nu se regăsește în speța dedusă judecății. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs, reclamanta SC E. SA pentru motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc.

civ., în argumentarea căruia a susținut că decizia pronunțată în apel conține argumente contradictorii, întrucât pe de o parte s-a reținut că temeiul invocat de reclamantă nu are incidență în cauză, iar pe de altă parte s-a analizat conținutul art. 133 2 din Legea nr. 31/1990 și s-a ajuns la concluzia că nu a existat un refuz al administratorului sau al cenzorului societății privitor la furnizarea de informații care să-i deschidă calea unei acțiuni în justiție. S-a mai susținut că prin reținerea simultană a celor două motive nu putea fi soluționată excepția inadmisibilității acțiunii întrucât numai cel de-al doilea motiv putea servi ca fundament în aprecierea acesteia. Cel mult, argumentează recurenta, în raport de primul motiv se putea aprecia asupra prematurității acțiunii dar numai în cazul în care s-ar fi făcut dovada refuzului reprezentanților SC C.C.

SRL de a furniza informații asupra gestiunii. În sfârșit, a apreciat recurentul, motivarea deciziei recurate pe considerente vădit contradictorii echivalează cu nemotivarea hotărârii. Recursul este nefondat. Este necontestat faptul că printre drepturile asociaților în societatea cu răspundere limitată se înscrie și dreptul de informare cu privire la societate. Acest drept presupune obținerea de către oricare dintre asociați a unei copii de pe toate documentele prevăzute de administrator: bilanț, rapoartele administratorului supuse adunării generale, procesele verbale ale adunării generale, inventarul cu privire la bunurile societății, dreptul de a cere efectuarea unei expertize cu privire la una sau mai multe operații de gestiune.

În exercitarea acestui drept recunoscut de lege, recurenta trebuia să se adreseze administratorului solicitându-i să prezinte documentele pentru informare. Cum în cauză nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că administratorul nu a dat curs solicitării recurentei, cererea acesteia din urmă prin care solicită instanței să desemneze un corp de experți care să întocmească rapoarte cu privire la situația societății S.C. C.C. SRL Eforie Nord apare ca nefondată. Mai este de reținut că în cauză nu au fost prezentate nici dovezi din care să rezulte că în actul constitutiv au fost introduse clauze nu numai cu privire la conducerea și administrarea societății, ci și cu privire la control și modul de exercitare al controlului, clauze care să nu fi fost respectate.

În sprijinul argumentului că recurenta avea acces la informații este și faptul că aceasta avea reprezentant în Consiliul de administrație al societății, iar cenzorului S.C. C.C. SRL nu i s-au solicitat documente sau rapoarte în legătură cu activitatea societății. Cu privire la aplicarea art. 133 1 și art. 133 2 din Legea nr. 31/1990, este adevărat așa cum au reținut cele două instanțe, că textele se referă expres la societățile pe acțiuni, dar având în vedere modificarea art. 277 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, este evident că asociații erau în drept să prevadă în actul constitutiv documentele la care urmau să aibă acces pentru a-și exercita controlul precum și modul de exercitare al controlului.

Cu toate acestea în măsura în care, așa cum s-a arătat mai sus, recurenta ar fi solicitat accesul la documente administratorului sau cenzorului și ar fi obținut un refuz din partea acestora, refuzul respectiv putea să fie cenzurat de instanță. Prin urmare, analiza aspectelor de fond a fost corect făcută de instanța de apel, care în virtutea dreptului conferit de art. 297 C. proc. civ., a corectat greșeala primei instanțe în legătură cu admisibilitatea acțiunii. În consecință, nu există contradicție în argumentarea deciziei pronunțată în apel și respingerea apelului pe motivul că s-au analizat aspecte de fond așa cum susține recurenta. Așa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E. SA Eforie Nord în contradictoriu cu intimata – pârâtă SC C.C. SRL Eforie Nord, împotriva deciziei nr. 171/ COM din 13 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2004.