ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1666/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.M. SRL Pantelimon, județul Ilfov, a solicitat, pe calea acțiunii în contencios administrativ, anularea deciziei nr. 340 din 22 octombrie 2003, emisă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și a procesului-verbal de control nr. 1 din 19 noiembrie 2001, încheiat cu Garda Financiară Centrală. În motivarea acțiunii a arătat că, prin actul de control s-a stabilit în sarcina sa, obligația de a vira la bugetul statului, suma totală de 2.806.528.276 lei, reprezentând: 682.853.597 lei, impozit pe profit, 1.079.591.534 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, 395.226.296 lei, taxa T.V.A., 648.746.849 lei, majorări de întârziere aferente T.V.A.

A mai arătat că împotriva procesului-verbal de control a formulat contestație, a cărei soluționare a fost suspendată prin decizia Ministerului Finanțelor Publice nr. 135 din 31 octombrie 2002, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura de soluționare a contestației urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea soluționării contestației. A învederat că urmare a Ordonanței nr. 1270/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.K., administratorul societății, s-a reluat procedura administrativă, contestația reclamantei formulate împotriva procesului-verbal nr. 1 din 19 noiembrie 2001, fiind respinsă ca neîntemeiată, prin decizia nr. 340 din 22 octombrie 2003 a Ministerului Finanțelor Publice.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 749 din 21 aprilie 2004, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că debitele stabilite în sarcina reclamantei, prin actul de control și menținute prin decizia Ministerului Finanțelor Publice, au fost corect calculate, în raport cu prevederile normative în materie, în vigoare la acea dată. În acest sens, instanța a menționat că cheltuielile, în sumă de 1.796.983.150 lei, înregistrate în contabilitate în baza a trei facturi fiscale, emise de SC E.S. SRL, care nu îndeplineau condițiile de document justificativ, cât și T.V.A. aferent bunurilor și serviciilor achiziționate în baza acelorași trei facturi, care nu au fost corect întocmite și nici completate la toate rubricile prevăzute de formular, nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen, reclamanta SC A.M. SRL Pantelimon, județul Ilfov, susținând, în esență, că în cauză, nu au fost analizate toate probele dosarului și s-a aplicat greșit legea. Recurenta-reclamantă a apreciat că instanța de fond în mod greșit, înlăturând concluziile expertizei contabile judiciare efectuate în dosarul de urmărire penală, a respins cererea sa privind efectuarea unei expertize contabile, în vederea elucidării tuturor aspectelor neclare, legate de cele trei facturi, cerere susținută, de altfel, și de reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. A învederat că, deși instanța a constatat existența contractelor de prestări servicii și de comision în baza cărora au fost emise cele trei facturi, a considerat totuși că acestea nu au relevanță, nefiind opozabile.

Or, emiterea facturilor, precum și livrarea mărfurilor și a serviciilor aferente au ca bază contractele respective și executarea întocmai a acestora, înregistrarea lor în contabilitate rezultând din derularea operațiunilor comerciale. Recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce urmează: Prin decizia nr. 340 din 22 octombrie 2003, Ministerul Finanțelor Publice a respins contestația formulată de reclamanta SC A.M. SRL, Pantelimon, județul Ilfov, împotriva procesului-verbal de control nr. 1 din 19 noiembrie 2001, încheiat de Garda Financiară Centrală (în prezent, Garda Financiară - Comisariatul General), reținând că facturile nr. 0852357, nr. 0852354 și nr. 0852353, datate 31 august 1999, reprezentând achiziționare deșeuri de alamă, prestări servicii și comision export, emise de SC E.S.

SRL București, nu sunt completate potrivit prevederilor pct. 119 lit. b) din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/191, astfel că nu pot fi admise ca deductibile la calculul impozitului pe profit, cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza facturilor respective și nici T.V.A. aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate conform acestora. Astfel, s-a precizat că la rubrica „Furnizor” facturile nu sunt completate cu date de identificare a furnizorului, respectiv numărul de înregistrare la registrul comerțului, sediul acestuia, contul și banca, iar la rubrica „Date privind expediția”, nu s-au completat numele și datele de identificare ale delegatului care a preluat marfa, mijlocul cu care s-a efectuat transportul, datele de identificare ale acestuia.

Cu privire la prestările de servicii și comisionul facturat, s-a reținut că societatea reclamantă nu a prezentat documente justificative privind identificarea TIR-ului încărcat, camionul descărcat, contractul în baza căruia s-a facturat comisionul, documente din care să rezulte efectuarea exportului. Societatea reclamantă a susținut prin cererea introductivă de instanță, susținere reiterată și în motivele de recurs, că facturile în discuție au fost întocmite conform normelor legale în vigoare la data întocmirii lor, că exporturile au fost realizate și că există documente probatorii în acest sens, care, însă, nu au fost avute în vedere de instanța de fond. Față de susținerile constante ale recurentei-reclamante, confirmate de expertiza contabilă sus-menționată, care, însă, fiind efectuată în afara cadrului procesual, nu putea fi luată în considerare de instanță, se apreciază că aspectele legate de legalitatea celor trei facturi emise de SC E.S.

SRL București, precum și înregistrarea lor în contabilitatea societății reclamante, cu respectarea normelor legale aplicabile în cauză, nu au fost pe deplin clarificate. Ca urmare, pentru justa soluționare a cauzei, urmează a se stabili, cu certitudine, dacă emiterea celor trei facturi - nr. 0852353, nr. 0852354 și nr. 0852357 din 31 august 1999, de către SC E.S. SRL București, au la bază o activitate comercială reală și dacă au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, precum și dacă aceste facturi sunt înregistrate în contabilitatea societății reclamante, conform normelor legale. Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe care va dispune suplimentarea probatoriului, cu acte și efectuarea unei expertize contabile.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de trimitere va analiza, sub forma unor apărări de fond, și susținerile formulate în cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A.M. SRL Pantelimon, județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 749 din 21 aprilie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2005.