ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1666/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC A.M. SRL Pantelimon,

județul Ilfov, a solicitat, pe calea acțiunii în contencios administrativ,

anularea deciziei nr. 340 din 22 octombrie 2003, emisă de pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și a procesului-verbal

de control nr. 1 din 19 noiembrie 2001, încheiat cu Garda Financiară Centrală.

În motivarea acțiunii a

arătat că, prin actul de control s-a stabilit în sarcina sa, obligația de a

vira la bugetul statului, suma totală de 2.806.528.276 lei, reprezentând: 682.853.597

lei, impozit pe profit, 1.079.591.534 lei, majorări de întârziere aferente

impozitului pe profit, 395.226.296 lei, taxa T.V.A., 648.746.849 lei, majorări

de întârziere aferente T.V.A.

A mai arătat că împotriva

procesului-verbal de control a formulat contestație, a cărei soluționare a fost

suspendată prin decizia Ministerului Finanțelor Publice nr. 135 din 31

octombrie 2002, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura

de soluționare a contestației urmând a fi reluată la încetarea motivului care a

determinat suspendarea soluționării contestației.

A învederat că urmare a Ordonanței

nr. 1270/P/2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5, prin care

s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.K.,

administratorul societății, s-a reluat procedura administrativă, contestația

reclamantei formulate împotriva procesului-verbal nr. 1 din 19 noiembrie 2001,

fiind respinsă ca neîntemeiată, prin decizia nr. 340 din 22 octombrie 2003 a

Ministerului Finanțelor Publice.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 749 din 21 aprilie 2004,

a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, în esență, că debitele stabilite în sarcina

reclamantei, prin actul de control și menținute prin decizia Ministerului

Finanțelor Publice, au fost corect calculate, în raport cu prevederile

normative în materie, în vigoare la acea dată.

În acest sens, instanța a

menționat că cheltuielile, în sumă de 1.796.983.150 lei, înregistrate în

contabilitate în baza a trei facturi fiscale, emise de SC E.S. SRL, care nu

îndeplineau condițiile de document justificativ, cât și T.V.A. aferent

bunurilor și serviciilor achiziționate în baza acelorași trei facturi, care nu

au fost corect întocmite și nici completate la toate rubricile prevăzute de

formular, nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, în termen, reclamanta SC A.M. SRL Pantelimon, județul Ilfov,

susținând, în esență, că în cauză, nu au fost analizate toate probele dosarului

și s-a aplicat greșit legea.

Recurenta-reclamantă a apreciat

că instanța de fond în mod greșit, înlăturând concluziile expertizei contabile

judiciare efectuate în dosarul de urmărire penală, a respins cererea sa privind

efectuarea unei expertize contabile, în vederea elucidării tuturor aspectelor

neclare, legate de cele trei facturi, cerere susținută, de altfel, și de

reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

A învederat că, deși

instanța a constatat existența contractelor de prestări servicii și de comision

în baza cărora au fost emise cele trei facturi, a considerat totuși că acestea

nu au relevanță, nefiind opozabile. Or, emiterea facturilor, precum și livrarea

mărfurilor și a serviciilor aferente au ca bază contractele respective și

executarea întocmai a acestora, înregistrarea lor în contabilitate rezultând

din derularea operațiunilor comerciale.

Recursul este fondat, în

sensul și pentru considerentele ce urmează:

Prin decizia nr. 340 din 22

octombrie 2003, Ministerul Finanțelor Publice a respins contestația formulată

de reclamanta SC A.M. SRL, Pantelimon, județul Ilfov, împotriva procesului-verbal

de control nr. 1 din 19 noiembrie 2001, încheiat de Garda Financiară Centrală (în

prezent, Garda Financiară - Comisariatul General), reținând că facturile nr. 0852357,

nr. 0852354 și nr. 0852353, datate 31 august 1999, reprezentând achiziționare

deșeuri de alamă, prestări servicii și comision export, emise de SC E.S. SRL

București, nu sunt completate potrivit prevederilor pct. 119 lit. b) din Regulamentul

de aplicare a Legii contabilității nr. 82/191, astfel că nu pot fi admise ca

deductibile la calculul impozitului pe profit, cheltuielile înregistrate în

contabilitate pe baza facturilor respective și nici T.V.A. aferentă bunurilor

și serviciilor achiziționate conform acestora.

Astfel, s-a precizat că la

rubrica „Furnizor” facturile nu sunt completate cu date de identificare a furnizorului,

respectiv numărul de înregistrare la registrul comerțului, sediul acestuia,

contul și banca, iar la rubrica „Date privind expediția”, nu s-au completat

numele și datele de identificare ale delegatului care a preluat marfa, mijlocul

cu care s-a efectuat transportul, datele de identificare ale acestuia.

Cu privire la prestările de

servicii și comisionul facturat, s-a reținut că societatea reclamantă nu a

prezentat documente justificative privind identificarea TIR-ului încărcat,

camionul descărcat, contractul în baza căruia s-a facturat comisionul,

documente din care să rezulte efectuarea exportului.

Societatea reclamantă a

susținut prin cererea introductivă de instanță, susținere reiterată și în

motivele de recurs, că facturile în discuție au fost întocmite conform normelor

legale în vigoare la data întocmirii lor, că exporturile au fost realizate și

că există documente probatorii în acest sens, care, însă, nu au fost avute în

vedere de instanța de fond.

Față de susținerile

constante ale recurentei-reclamante, confirmate de expertiza contabilă sus-menționată,

care, însă, fiind efectuată în afara cadrului procesual, nu putea fi luată în

considerare de instanță, se apreciază că aspectele legate de legalitatea celor

trei facturi emise de SC E.S. SRL București, precum și înregistrarea lor în

contabilitatea societății reclamante, cu respectarea normelor legale aplicabile

în cauză, nu au fost pe deplin clarificate.

Ca urmare, pentru justa

soluționare a cauzei, urmează a se stabili, cu certitudine, dacă emiterea celor

trei facturi - nr. 0852353, nr. 0852354 și nr. 0852357 din 31 august 1999, de

către SC E.S. SRL București, au la bază o activitate comercială reală și dacă

au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, precum și dacă aceste

facturi sunt înregistrate în contabilitatea societății reclamante, conform

normelor legale.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi admis, se va casa hotărârea atacată și se va trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe care va dispune suplimentarea probatoriului,

cu acte și efectuarea unei expertize contabile.

Cu ocazia rejudecării cauzei,

instanța de trimitere va analiza, sub forma unor apărări de fond, și

susținerile formulate în cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC A.M. SRL Pantelimon, județul Ilfov, împotriva sentinței civile nr.

749 din 21 aprilie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.