ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 602/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 1872/99/2011, reclamantul

Ș.M.D. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.N. - direcția financiar contabilă,

contestând modul de punere în plată a pensiei recalculate în aplicarea Legii nr.

119/2010 prin Decizia nr. 59514 din 31 decembrie 2010.

Prin sentința civilă nr. 889 din 13 aprilie 2011

Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a contestației către

Tribunalul București, reținând că, în speța de față, contestatorul nu se judecă

nici cu C.N.P.A.S. - ul și nici cu casa teritorială de pensii, ci cu M.A.N. - direcția

financiar contabilă, cu sediul în București, astfel încât cererea sa se

încadrează în teza a II-a a art. 156 din Legea nr. 19/2000,

respectiv la situația celorlalte cereri care se adresează instanței de la

domiciliul sau sediul pârâtului.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 8223

din 30 septembrie 2011, a admis excepția de necompetență teritorială și a

declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Iași, fiind înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și

Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a

reținut că,

întrucât Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se

face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din

Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale

(fostele case de pensii ale M.A.N., a M.A.I. și S.R.I.) a fost modificată în

sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare

potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raportat de norma

de competență instituită prin legea nouă, competența de soluționare a cauzei

revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Iași.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a

cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art.

20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze

prezenta cauză, trebuie avute în vedere dispozițiile legale în vigoare la

momentul introducerii acțiunii.

Art. 7 din Legea nr. 119/2010 arată în alin. (1)

că „Procedura de stabilire,

plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate

potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea

nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare

”

.

Decizia contestată în prezenta cauză a fost emisă la data

de 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, iar sesizarea instanței s-a

făcut la data de 8 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010

și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Cum Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv la 01 ianuarie 2011, ne aflăm în

situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat

și se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența

teritorială absolută la sediul pârâtului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare

potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr.

263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de procedură civilă.

Când o lege specială (19/2000),care reglementează un

anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență, este

înlocuită cu o altă lege ( 263/2010) și avem o altă lege specială ( 119/2010) care

face trimitere la normele de competență din legea abrogată se aplică noua lege,

competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Art. 156 din Legea nr. 263/2010 arată că „Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură

civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,

republicată, cu modificările și completările ulterioare.”

Art. 727

C. proc. civ. arată că „

Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la

dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va

socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le

înlocuiesc.

”

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare,

dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010,

se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul

comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulând că prevederile

legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu

dispozițiile Codului de procedură

civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei

în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., instanța competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul

Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie

2012.