ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4941/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1273 din 8 iunie 2011

pronunțată în Dosarul nr. 2220/99/2011, Tribunalul Iași a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, reținând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000

„cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul

pârâtul”. Cum în cauză contestația nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

Caselor teritoriale de pensii pentru a atrage competența instanței de la domiciliul

reclamantului, ci este formulată împotriva Ministerului Apărării Naționale și a

Casei de Pensii a MAN, ce au sediul în București, instanța competentă teritorial

a soluționa cauza este aceea de la sediul/domiciliul pârâților, respectiv, Tribunalul

București.

Tribunalul Iași a mai

reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 263/2010, întrucât

această lege a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2011, iar decizia contestată

a fost emisă în decembrie 2010 în temeiul Legii nr. 119/2010 și H.G. nr. 735/2010.

Prin sentința civilă

nr. 3029 din 30 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 54662/3/2011 Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, a constatat ivit conflictul

negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând

că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011 conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat competența

privind soluționarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de Casele teritoriale

de pensii în sensul că în această materie este competentă instanța de la domiciliul

reclamantului.

Cum decizia contestată

a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar cererea în anulare a fost formulată

la data de 16 februarie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea

expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă este noua lege, respectiv, Legea

nr. 263/2010, potrivit căreia instanța competentă este de la domiciliul/sediul reclamantului,

întrucât în stabilirea legii aplicabile ceea ce interesează este data sesizării

instanței, iar nu data emiterii deciziei contestate.

Înalta Curte, competentă

să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, pentru argumentele ce succed:

Cererea dedusă judecății

are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza

Legii nr. 119/2010, emisă de o Casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii

Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost

emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de

17 februarie 2011.

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost

însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării

instanței, și anume, 17 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care

cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de Casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

Case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora Normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța

a fost învestită cu o cerere împotriva unei Case de pensii sectoriale, iar potrivit

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței

de la domiciliul reclamantului, care se află în Municipiul Iași, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul anterior arătat, respectiv,

Tribunalul Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 iunie 2012.