ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4942/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1344/LM din 6 iunie 2011

pronunțată în Dosarul nr. 2134/97/2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

reținând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul”.

Cum în cauză contestația nu este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor

teritoriale de pensii pentru a atrage competența instanței de la domiciliul reclamantului,

ci este formulată împotriva Ministerului Apărării Naționale și a Casei de Pensii

a MAN, ce au sediul în București, instanța competentă teritorial a soluționa cauza

este aceea de la sediul/domiciliul pârâților, respectiv, Tribunalul București.

Tribunalul Hunedoara a

mai reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 263/2010, întrucât

această lege a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2011, iar decizia contestată

a fost emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.

Prin sentința civilă

nr. 3584 din 17 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2974/3/2012 Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, a constatat ivit conflictul

negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând

că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011 conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat competența

privind soluționarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de Casele teritoriale

de pensii în sensul că în această materie este competentă instanța de la domiciliul

reclamantului.

Cum decizia contestată

a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar cererea în anulare a fost formulată

la data de 24 februarie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea

expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă este noua lege, respectiv, Legea

nr. 263/2010, potrivit căreia instanța competentă este de la domiciliul/sediul reclamantului.

Înalta Curte, competentă

să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru argumentele ce

succed:

Cererea dedusă judecății

are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza

Legii nr. 119/2010, emisă de o Casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii

Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost

emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de

24 februarie 2011.

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost

însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării

instanței, și anume, 24 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care

cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a Caselor teritoriale de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași art., „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată cu intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de Casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

Case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța

a fost învestită cu o cerere împotriva unei Case de pensii sectoriale, iar potrivit

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței

de la domiciliul reclamantului, care se află în Municipiul Petroșani, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul anterior arătat, respectiv,

Tribunalul Hunedoara.

Împrejurarea că în dispozitivul

sentinței civile nr. 3584 din 17 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a constatat

ivit conflictul negativ de competență, se regăsește mențiunea „declină competența

în favoarea Tribunalului Dolj”, reprezintă o eroare materială ce nu are înrâurire

în soluționarea prezentei cauze, având în vedere că din considerentele și motivarea

acestei sentințe rezultă că instanțele aflate în conflict negativ sunt Tribunalul

Hunedoara și Tribunalul București, iar declinarea de competență viza, în mod evident,

Tribunalul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 iunie 2012.