ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4371/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1343/LM din 6 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2074/97/2011,

Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, reținând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul

pârâtul.” Cum reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Apărării

Naționale și a Casei de Pensii a acestei instituții, ce au sediul în București,

devin aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a, celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul, care, în

speță, se află în București.

Prin sentința civilă nr. 6070 din 10

iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 574/3/2012, Tribunalul București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Hunedoara, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza

către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că Legea nr. 19/2000 a fost

abrogată începând cu data de 1 ianuareie 2011 conform dispozițiilor art. 196

lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat competența privind soluționarea

litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii în sensul

că în această materie este competentă instanța de la domiciliul reclamantului. Cum

decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar cererea în anulare

a fost formulată la data de 22 februarie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă este

noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanța competentă este

de la domiciliul/sediul reclamantului. Cum contestatorul este reprezentat de Sindicatul

Cadrelor Militare Disponibilizate și în Rezervă cu sediul în localitatea H., județul

Hunedoara, localitate aflată pe raza teritorială a Tribunalului Hunedoara, competența

de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, ca instanță de la sediul/domiciliul

reclamantului, conform dispozițiilor legale anterior citate.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru argumentele ce succed:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de o casă sectorială de pensii, și anume, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului

Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 22 februarie

2011.

Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare

la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv, începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume, 22 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța

de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva Casei de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, iar potrivit

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței

de la domiciliul reclamantului, reprezentat în cauză de Sindicatul Cadrelor Militare

Disponibilizate și în Rezervă cu sediul în localitatea H., județul Hunedoara, localitate

aflată pe raza teritorială a Tribunalului Hunedoara, rezultă că aceasta este instanța

competentă a soluționa pricina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

9 octombrie 2013.