ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5061/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5061/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1488/LM din 16 iunie
2011 pronunțată în Dosarul nr. 2114/97/2011, Tribunalul Hunedoara, secția
litigii de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă
și asigurări sociale, reținând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000
"cererile îndreptate împotriva
Casei Naționale
de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale
sau împotriva caselor
teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își
are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a
cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul." Cum reclamantul
a formulat acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale și cu
Casa de Pensii a acestei instituții, ce au sediul în București, devin
aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a - celelalte cereri se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul, care,
în speță, se află în București.
Prin Sentința civilă
nr. 7440 din 3 septembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 4918/3/2012,
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Hunedoara, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către Înalta
Curte de Casație și Justiție, reținând că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată
începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din
Legea nr. 263/2010, care a modificat competența privind soluționarea litigiilor
având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii în sensul că în
această materie este competentă instanța de la domiciliul reclamantului. Cum
decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar cererea în
anulare a fost formulată la data de 24 februarie 2011 (după intrarea în vigoare
a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că
aplicabilă este noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit căreia
instanța competentă este de la domiciliul/sediul reclamantului. Cum
contestatorul are domiciliul procesual ales la sediul Sindicatului Cadrelor
Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere în municipiul Deva județul
Hunedoara, localitate aflată pe raza teritorială a Tribunalului Hunedoara,
competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, ca instanță de la
sediul/domiciliul reclamantului, conform dispozițiilor legale anterior citate.
Înalta Curte,
competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru
argumentele ce succed:
Cererea dedusă
judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a
pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și
anume Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.
Decizia contestată a
fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la
data de 24 februarie 2011.
Art. 156 din Legea
nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că
"Cererile îndreptate împotriva
Casei Naționale
de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale
sau împotriva caselor
teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își
are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Legea nr. 19/2000 a
fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 1 ianuarie
2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data
sesizării instanței, și anume, 24 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.
263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit
alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate
împotriva
Casei Naționale de Pensii Publice
, a
caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se
adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte
cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul
sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea
în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a
cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care
sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat
în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul
reclamantului.
Raportat la
dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de
procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de
competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.
263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.
Cum, în speță,
instanța a fost învestită cu o cerere împotriva Casei de Pensii a Ministerului
Apărării Naționale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o
astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, iar
acesta are domiciliul procesual ales la sediul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate
în Rezervă și în Retragere în municipiul Deva județul Hunedoara, localitate
aflată pe raza teritorială a Tribunalului Hunedoara, rezultă că aceasta este
instanța competentă a soluționa pricina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 6 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AS