ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5645/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1380/LM din 9 iunie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 1809/97/2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul.” Cum reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor și a Casei de Pensii a acestei instituții, devin aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul, care, în speță, se află în București.

Prin Sentința civilă nr. 8337 din 30 septembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 5843/3/2012, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către ICCJ, reținând,în esență, că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat competența privind soluționarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii în sensul că în această materie este competentă instanța de la domiciliul reclamantului.

Cum deciziile contestate au fost emise la data de 27 decembrie 2010, iar cererea în anulare a fost formulată la data de 17 februarie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă este noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanța competentă este de la domiciliul/sediul reclamantului. Cum contestatorul este reprezentat de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere cu sediul în municipiul Deva, localitate aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Hunedoara, iar cererea este îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, ca instanță de la sediul/domiciliul reclamantului, conform dispozițiilor legale anterior citate.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru argumentele ce succed: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor. Deciziile contestate au fost emise la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 17 februarie 2011. Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”. Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume, 17 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.” Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Instanța a fost învestită cu o cerere împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la sediul sau domiciliul reclamantului. Cum, în speță, reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a Tribunalului Hunedoara, rezultă că aceasta este instanța competentă a soluționa pricina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Hunedoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM