ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5645/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1380/LM din 9 iunie 2011

pronunțată în Dosarul nr. 1809/97/2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, reținând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000

„cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul.” Cum reclamantul a

formulat acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor

și a Casei de Pensii a acestei instituții, devin aplicabile dispozițiile art.

156 teza a II-a celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul, care, în speță, se află în

București.

Prin Sentința civilă

nr. 8337 din 30 septembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 5843/3/2012,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Hunedoara, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către ICCJ,

reținând,în esență, că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1

ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010,

care a modificat competența privind soluționarea litigiilor având ca obiect

deciziile emise de casele teritoriale de pensii în sensul că în această materie

este competentă instanța de la domiciliul reclamantului. Cum deciziile

contestate au fost emise la data de 27 decembrie 2010, iar cererea în anulare a

fost formulată la data de 17 februarie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă

este noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanța

competentă este de la domiciliul/sediul reclamantului. Cum contestatorul este

reprezentat de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în

Retragere cu sediul în municipiul Deva, localitate aflată în circumscripția

teritorială a Tribunalului Hunedoara, iar cererea este îndreptată împotriva

unei case de pensii sectoriale, competența de soluționare a cauzei aparține

acestei instanțe, ca instanță de la sediul/domiciliul reclamantului, conform

dispozițiilor legale anterior citate.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Hunedoara, pentru argumentele ce succed:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor.

Deciziile contestate

au fost emise la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut

la data de 17 februarie 2011.

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că

„Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume, 17 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva

CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol,

„Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Instanța a fost

învestită cu o cerere împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administrației

și Internelor, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel

de cerere se adresează instanței de la sediul sau domiciliul reclamantului.

Cum, în speță,

reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a Tribunalului Hunedoara,

rezultă că aceasta este instanța competentă a soluționa pricina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM