ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5200/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 1185 din 25 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr.

7883/99/2011, Tribunalul Iași, secția civilă, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că, potrivit art. 156 din

Legea nr. 19/2000, „cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul.”. Cum în cauză

contestația nu este îndreptată împotriva CNPAS sau împotriva caselor

teritoriale de pensii pentru a atrage competența instanței de la domiciliul

reclamantului, ci este formulată împotriva Ministerului Apărării Naționale și a

Casei de Pensii a M.A.N., ce au sediul în București, instanța competentă

teritorial a soluționa cauza este aceea de la sediul/domiciliul pârâților,

respectiv Tribunalul București.

Prin Sentința civilă nr. 3789 din 24 aprilie

2012, pronunțată în Dosarul nr. 51419/3/2011, Tribunalul București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, a constatat ivit conflictul

negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând

că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011,

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat

competența privind soluționarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de

casele teritoriale de pensii, în sensul că în această materie este competentă

instanța de la domiciliul reclamantului.

Cum decizia contestată a fost emisă la data

de 31 decembrie 2010, iar cererea în anulare a fost formulată la data de 11

februarie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea

expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă este noua lege, respectiv

Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanța competentă este de la

domiciliul/sediul reclamantului, respectiv Tribunalul Iași.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, pentru argumentele ce

succed:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr.

119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii

Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data de 31

decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 11 februarie 2011.

Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la

data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva

CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și

anume 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din

Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar

potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”.

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu

privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case

de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și

Internelor și S.R.I., s-a modificat, în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C.

proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este

cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o

cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin.

(1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, în speță, domiciliul procedural ales la Cabinet de

Avocat R.C., în municipiul Iași, localitate aflată în circumscripția

teritorială a Tribunalului Iași, rezultă că aceasta este instanța competentă a

soluționa pricina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11

septembrie 2012.

Procesat

de GGC - AZ