ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3290/2013

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1685/F

din 19 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2281/112/2011, Tribunalul Bistrișa-Năsăud,

secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că,

potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul.” Cum reclamantul

a formulat acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale și a Casei

de Pensii a acestei instituții, ce au sediul în București, devin aplicabile dispozițiile

art. 156 teza a II-a celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul/sediul pârâtul, care, în speță, se află în București.

Prin sentința

civilă nr. 2609 din 15 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 64907/3/2011, Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, a constatat ivit

conflictul negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție,

reținând că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat

competența privind soluționarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele

teritoriale de pensii în sensul că în această materie este competentă instanța de

la domiciliul reclamantului. Cum decizia contestată a fost emisă la data de 20

decembrie 2010, iar cererea în anulare a fost formulată la data de 25 mai 2011 (după

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000),

rezultă că aplicabilă este noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit căreia

instanța competentă este de la domiciliul/sediul reclamantului. Cum contestatorul

are domiciliul procesual ales la sediul S.P.A. D., M.A., M.B. și asociații, în orașul

B., județul Bistrița-Năsăud, localitate aflată pe raza teritorială a Tribunalului

Bistrița-Năsăud, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, ca

instanță de la sediul/domiciliul reclamantului, conform dispozițiilor legale anterior

citate.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, pentru

argumentele ce succed:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei

în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa

de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată

a fost emisă la data de 20 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 25 mai 2011

Art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000

a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul

unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform

dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la

data sesizării instanței, și anume, 25 mai 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva Casei de Pensii a Ministerului Apărării

Naționale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere

se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, iar acesta are domiciliul

procesual ales la sediul S.P.A. D., M.A., M.B. și asociații, în orașul B., județul

Bistrița-Năsăud, localitate aflată pe raza teritorială a Tribunalului Bistrița-Năsăud,

rezultă că aceasta este instanța competentă a soluționa pricina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 12 iunie 2013.