ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4370/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1859/F din 17 octombrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 565/112/2011,

Tribunalul Bistrița-Năsău, secția I civilă,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

reținând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul.”

Cum reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale

și a Casei de Pensii a acestei instituții, ce au sediul în București, devin aplicabile

dispozițiile art. 156 teza a II-a, celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul, care, în speță, se află

în București.

Prin sentința civilă nr. 4344 din 29

aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 72317/3/2011, Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, a constatat ivit conflictul negativ

și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că Legea

nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat competența privind soluționarea

litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii în sensul

că în această materie este competentă instanța de la domiciliul reclamantului. Cum

decizia contestată a fost emisă la data de 28 decembrie 2010, iar cererea în anulare

a fost formulată la data de 11 februarie 2011 (după intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă este

noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanța competentă este

de la domiciliul/sediul reclamantului. Cum contestatorul are domiciliul procesual

ales la sediul S.P.A. D., M., M. și asociații, în orașul B., județul Bistrița-Năsăud,

localitate aflată pe raza teritorială a Tribunalului Bistrița-Năsăud, competența

de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe, ca instanță de la sediul/domiciliul

reclamantului, conform dispozițiilor legale anterior citate.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, pentru argumentele ce succed:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii Sectorială a Ministerului

Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 28 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 11 februarie

2011.

Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare

la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv, începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume, 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța

de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva Casei de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, iar potrivit

art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței

de la domiciliul reclamantului, iar acesta are domiciliul procesual ales la sediul

S.P.A. D., M., M. și asociații, în orașul B., județul Bistrița-Năsăud, localitate

aflată pe raza teritorială a Tribunalului Bistrița-Năsăud, rezultă că aceasta este

instanța competentă a soluționa pricina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

9 octombrie 2013.