ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6130/2012

Asupra conflictului de competență constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 2897/99/2011

contestatorul C.V. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă

și în Retragere a chemat în judecată pe intimatele Ministerul Apărării

Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând

anularea Deciziei nr. 75855 din 31 decembrie 2010 de recalculare a pensiei

emisă de intimată, menținerea deciziei de pensionare privind calcularea pensiei

de serviciu, suspendarea efectelor deciziei de recalculare, obligarea

intimatelor la plata diferenței între pensia de serviciu și pensia recalculată,

de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei

inițiale, precum și obligarea la plata dobânzii legale aferentă sumelor

reprezentând diferența dintre cele două decizii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, contestatorul a arătat că

decizia atacată a fost emisă în temeiul H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010,

suspendată prin decizia irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție din

07 ianuarie 2011, precum și faptul că decizia de recalculare a pensiei îi

încalcă dreptul de proprietate, astfel cum acesta este definit în jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului, că s-a încălcat, de asemenea, principiul

neretroactivității legii, principiul drepturilor câștigate, principiul

egalității și nediscriminării.

Prin Sentința civilă nr. 1176 din 25 mai

2011, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din

oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea

Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr.

19/2000.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, iar la termenul de judecată din data de 08 iunie 2012, instanța, din oficiu,

a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin Sentința civilă nr. 5443 din 8 iunie

2012, Tribunalul București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări

sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența în

favoarea Tribunalului Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență

și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării

conflictului.

În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut

că potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar

de pensii publice, cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului.

Tribunalul a arătat că, în cauză, deși

acțiunea este introdusă de sindicat pentru reclamant în calitate de membru,

ceea ce este relevant în determinarea competenței teritoriale este domiciliul

sau reședința acestuia din urmă, în numele căruia organizația sindicală s-a

adresat în justiție, organizația sindicală neavând calitate de reclamant în

cauză.

Nefiind vorba despre o "pricină

privitoare la bunuri", art. 19 C. proc. civ. nu este aplicabil, competența

teritorială în litigiile de muncă având, prin urmare, caracter de ordine

publică și poate fi invocată de instanță din oficiu.

În consecință, instanța a constatat că

aparține Tribunalului Iași, în circumscripția căruia se află domiciliul

reclamantului, competența de soluționare a cererii formulate în contradictoriu

cu casa sectorială de pensii, motiv pentru care a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

acestei instanțe.

Constatând intervenit conflictul negativ de

competență, Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C.

proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia.

Cu privire la conflictul negativ de

competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr.

119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din

cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data de 31

decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 21 februarie 2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că

"Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și

anume 21 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din

Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar

potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu

privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1)

C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este

cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o

cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin.

(1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Iași.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

octombrie 2012.

Procesat

de GGC - GV