ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6130/2012

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 2897/99/2011 contestatorul C.V. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere a chemat în judecată pe intimatele Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând anularea Deciziei nr. 75855 din 31 decembrie 2010 de recalculare a pensiei emisă de intimată, menținerea deciziei de pensionare privind calcularea pensiei de serviciu, suspendarea efectelor deciziei de recalculare, obligarea intimatelor la plata diferenței între pensia de serviciu și pensia recalculată, de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, precum și obligarea la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferența dintre cele două decizii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, contestatorul a arătat că decizia atacată a fost emisă în temeiul H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010, suspendată prin decizia irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 07 ianuarie 2011, precum și faptul că decizia de recalculare a pensiei îi încalcă dreptul de proprietate, astfel cum acesta este definit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că s-a încălcat, de asemenea, principiul neretroactivității legii, principiul drepturilor câștigate, principiul egalității și nediscriminării. Prin Sentința civilă nr. 1176 din 25 mai 2011, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 08 iunie 2012, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București. Prin Sentința civilă nr. 5443 din 8 iunie 2012, Tribunalul București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența în favoarea Tribunalului Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Tribunalul a arătat că, în cauză, deși acțiunea este introdusă de sindicat pentru reclamant în calitate de membru, ceea ce este relevant în determinarea competenței teritoriale este domiciliul sau reședința acestuia din urmă, în numele căruia organizația sindicală s-a adresat în justiție, organizația sindicală neavând calitate de reclamant în cauză.

Nefiind vorba despre o "pricină privitoare la bunuri", art. 19 C. proc. civ. nu este aplicabil, competența teritorială în litigiile de muncă având, prin urmare, caracter de ordine publică și poate fi invocată de instanță din oficiu. În consecință, instanța a constatat că aparține Tribunalului Iași, în circumscripția căruia se află domiciliul reclamantului, competența de soluționare a cererii formulate în contradictoriu cu casa sectorială de pensii, motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe. Constatând intervenit conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art. 21 și art. 22 C. proc.

civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale. Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 21 februarie 2011. Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 21 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Iași.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012. Procesat de GGC - GV