ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1232/2010

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1012/ F din 4 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul penal nr. 28696/3/2009, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat inculpatul N.S. după cum urmează: - în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare. în baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale; - în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare; - în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a), b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale. În conformitate cu art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II , lit. b) C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 10 iunie 2009 la zi. În conformitate cu art. 118 lit. f) C. pen. rap. la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a 8 comprimate de clorhidrat de methadona și a 8 comprimate de dizepam, rămase după analiza probelor de laborator si depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. cu dovada din data de 30 iunie 2009. În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 70 lei, depusă la C.E.C. B., Sucursala S.V., cu recipisa de consemnare din data de 23 iunie 2009. S-a dispus restituirea către inculpat a două telefoane mobile: marca N. cu cartela C. și marca L. cu cartela V., ridicate de la acesta, și depuse la Camera de corpuri delicte a Politiei Sector 4, dovada din 30 iunie 2009. S-a constatat că în procesul analizelor de laborator a fost consumata cantitatea de 0,03 gr heroina-cofeina, paracetamol, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică din 10 iunie 2009. S-a mai constatat că, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică din 15 iunie 2009, au fost distruse, după extracție, 3 seringi de 100 unități și 2 seringi cu 30 unități de substanță heroină.

De asemenea, s-a constatat că, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică din 11 iunie 2009, 3 comprimate ce conțineau substanța activă levomepromazin au fost consumate în procesul analizelor de laborator. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1200 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut că în ziua de 10 iunie 2009, în urma denunțului formulat de numitul I.A., inculpatul N.S. a fost surprins, în flagrant, în timp ce i-a vândut acestuia o doză de heroină, pentru suma de 35 lei, alcătuită din bancnote ale căror serii fuseseră înregistrate de organele de urmărire penală, și care au fost găsite în portofelul inculpatului.

De asemenea, în cursul percheziției efectuată în locuința inculpatului s-au găsit cinci seringi, 15 tablete de metadonă și 15 tablete de diazepam, și s-a stabilit că este consumator de droguri. Sub aspectul individualizării pedepselor, instanța de fond, aplicând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., a apreciat atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului și a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul N.S. și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în ambele cazuri criticându-se modul de individualizare a pedepselor, în sensul că - în condițiile în care pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc s-a reținut circumstanța prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

- pentru restul infracțiunilor s-a omis aplicarea acesteia. Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., curtea de apel a apreciat că ambele apeluri sunt fondate pentru următoarele motive: a) situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, corespunzător realității rezultate din probele administrate, respectiv declarația martorului denunțător, coroborată cu declarațiile inculpatului, cu procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală în cursul realizării flagrantului (filele 29-34 d.u.p.) și cu rapoartele de constatare tehnico-științifică (filele 53-68 d.u.p.); b) raspunzător situației de fapt, încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat este corectă; c) referitor la individualizarea pedepselor, s-a constatat că instanța de fond, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., a reținut, alături de pericolul social al infracțiunilor săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute pentru acestea, și circumstanțe personale ale inculpatului.

Astfel, cu privire la acest ultim aspect, instanța de fond a luat în considerare, în mod corect conform opiniei instanței de apel, atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. Instanța de apel a constatat însă că în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. numai cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, omițându-se aplicarea acestei circumstanțe atenuante și cu privire la cele două infracțiuni prevăzute de art. 4 alin. (1) și, respectiv, art. 4 alin. (2) din aceeași lege, deși atitudinea procesuală a inculpatului care a atras beneficiul acestei cauze de diminuare a răspunderii penale se referă la întreaga activitate infracțională.

În raport cu cele arătate, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul N.S. împotriva sentinței penale nr. 1012 din 04 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând cauza sub aspectele menționate, s-au dispus următoarele: - a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor. - a fost redus cuantumul pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

de la 3 ani la 2 ani. - în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost redusă pedeapsa la 1 (un) an închisoare; - în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost redusă pedeapsa la 3 (trei) luni închisoare. În conformitate cu art. 33 lit. a), b) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare și de 3 luni închisoare, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul N.S. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

prin reducerea la o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale. De asemenea, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului N.S. și s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive de la data de 10 iunie 2009 la zi. Cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina statului, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, urmând a se avansa din fondul M.J.L.C. Împotriva deciziei, inculpatul N.S. a declarat prezentul recurs. Prealabil examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele: - la judecata în fond a cauzei, inculpatul a invocat „dreptul la tăcere”, arătând totuși că își menține declarațiile date la urmărirea penală (fil.

10, d.p.i); - în apel, inculpatul a menționat expres că invocă „dreptul la tăcere” și că nu dorește să mai dea declarații instanței de apel (pag. 1 a deciziei atacate); - în recurs, inculpatul a invocat „dreptul la tăcere”, nefiind de acord să dea declarații instanței (fil. 15, d.r.); recurentul-inculpat, personal, nu a adresat instanței de recurs memorii ori alte cereri scrise. Nici în apel, și nici în recurs, nu au fost solicitate probe noi de către inculpat ori de către apărătorii acestuia. La dosar nu au fost depuse motive scrise de recurs, astfel cum prevede art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., acestea - expuse oral, cu ocazia dezbaterilor - fiind menționate în partea introductivă a deciziei.

Recursul s-a întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 din C. proc. pen., solicitându-se reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86 1 C. pen. - executarea pedepsei fără privare de libertate. Recursul inculpatului N.S. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta. Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În condițiile în care, pe de o parte, inculpatul a săvârșit un concurs de infracțiuni (prevăzut de art. 33 C. pen.), împrejurare de natură să justifice legal aplicarea unui tratament juridic mai aspru (prin aplicarea unui spor de pedeapsă conform art. 34 C. pen.), iar pe de altă parte, deși a fost surprins imediat după săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri (prin vânzare), a manifestat o atitudine echivocă de recunoaștere și regretare a faptelor săvârșite (astfel cum rezultă din declarațiile inculpatului de la fil. 23 d.u.p. declarație dată la soluționarea propunerii de arestare - în care susține că deținea drogurile doar pentru consum propriu; fil. 10 d.p.i. - în care susține că nu a traficat droguri, ci doar a consumat; inculpatul, în apel și în recurs invocând „dreptul la tăcere"), prima instanță a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) din C. pen.

- constând în aceea că „a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea faptelor comportarea acestuia sinceră în cursul procesului penal” - pag. 3 din sentință), circumstanță atenuantă menținută în apelul inculpatului de către instanța de prim control judiciar (pag. 4 a deciziei - „atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului”), Înalta Curte constată că pedepsele stabilite au fost semnificativ reduse (5 ani închisoare, 1 an închisoare și 3 luni închisoare) sub minimul special al pedepselor prevăzute de textul incriminator (10 ani închisoare, 2 ani închisoare și 6 luni închisoare), nefiind justificată o nouă reducere a acestora.

În raport cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului - de 5 ani închisoare, fără sporirea sau adăugarea unui spor pentru concursul de infracțiuni - dispozițiile art. 81 și art. 86 1 C. pen., invocate în recurs de către inculpat, nu sunt aplicabile (textele menționate prevăzând, printre altele, condiția pedepsei rezultante aplicată, în caz de concurs de infracțiuni, de cel mult 2 ani închisoare, respectiv, de cel mult 3 ani închisoare). În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. Potrivit art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva Deciziei penale nr. 21/ A din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 iunie 2009 la 30 martie 2010. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 martie 2010.