ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1232/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1232/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1012/ F din

4 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul penal nr. 28696/3/2009, Tribunalul

București, secția a II-a penală, a condamnat inculpatul N.S. după cum urmează:

- în temeiul art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. la

pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare. în baza art. 65 C. pen. i s-au interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit.

b) C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale;

- în temeiul art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare;

- în temeiul art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a),

b) C. pen., art. 34

lit. b)

C. pen., art.

35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.S. să execute pedeapsa cea mai

grea de 5 (cinci) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. după executarea

pedepsei principale.

În conformitate cu art.

71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza II

,

lit. b) C. pen.

Conform art.

350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar conform

art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 10

iunie 2009 la zi.

În conformitate cu art.

118 lit. f) C. pen. rap. la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus

confiscarea de la inculpat a 8 comprimate de clorhidrat de methadona și a 8

comprimate de dizepam, rămase după analiza probelor de laborator si depuse la

Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din data de 30

iunie 2009.

În temeiul art. 118 lit.

e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 70 lei, depusă la C.E.C.

B., Sucursala S.V., cu recipisa de consemnare din data de 23 iunie 2009.

S-a dispus

restituirea către inculpat a două telefoane mobile: marca N. cu cartela C. și

marca L. cu cartela V., ridicate de la acesta, și depuse la Camera de corpuri

delicte a Politiei Sector 4, dovada din 30 iunie 2009.

S-a constatat

că în procesul analizelor de laborator a fost consumata cantitatea de 0,03 gr

heroina-cofeina, paracetamol, așa cum rezultă din raportul de constatare

tehnico-științifică din 10 iunie 2009. S-a mai constatat că, așa cum rezultă

din raportul de constatare tehnico-științifică din 15 iunie 2009, au fost

distruse, după extracție, 3 seringi de 100 unități și 2 seringi cu 30 unități

de substanță heroină.

De asemenea,

s-a constatat că, așa cum rezultă din raportul de constatare

tehnico-științifică din 11 iunie 2009, 3 comprimate ce conțineau substanța

activă levomepromazin au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

În

temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1200 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut că în ziua de 10 iunie 2009,

în urma denunțului formulat de numitul I.A., inculpatul N.S. a fost surprins,

în flagrant, în timp ce i-a vândut acestuia o doză de heroină, pentru suma de

35 lei, alcătuită din bancnote ale căror serii fuseseră înregistrate de

organele de urmărire penală, și care au fost găsite în portofelul inculpatului.

De asemenea, în cursul percheziției efectuată în locuința inculpatului s-au

găsit cinci seringi, 15 tablete de metadonă și 15 tablete de diazepam, și s-a

stabilit că este consumator de droguri.

Sub

aspectul individualizării pedepselor, instanța de fond, aplicând

criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., a

apreciat atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului și a reținut în

favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

Împotriva

sentinței a declarat apel inculpatul N.S. și Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, în ambele cazuri criticându-se modul de individualizare a

pedepselor, în sensul că - în condițiile în care pentru infracțiunea de trafic

de droguri de mare risc s-a reținut circumstanța prevăzută de art. 74 lit. c) C.

pen. - pentru restul infracțiunilor s-a omis aplicarea acesteia.

Examinând

sentința atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, conform

dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a apreciat că

ambele apeluri sunt fondate pentru următoarele motive:

a) situația

de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, corespunzător realității

rezultate din probele administrate, respectiv declarația martorului denunțător,

coroborată cu declarațiile inculpatului, cu procesele-verbale întocmite de

organele de urmărire penală în cursul realizării flagrantului (filele 29-34

d.u.p.) și cu rapoartele de constatare tehnico-științifică (filele 53-68

d.u.p.);

b)

raspunzător situației de fapt, încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de

inculpat este corectă;

c) referitor

la individualizarea pedepselor, s-a constatat că instanța de fond, având în

vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., a reținut, alături de pericolul

social al infracțiunilor săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute pentru

acestea, și circumstanțe personale ale inculpatului.

Astfel, cu

privire la acest ultim aspect, instanța de fond a luat în considerare, în mod

corect conform opiniei instanței de apel, atitudinea sinceră și cooperantă a

inculpatului, reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de

art. 74 lit. c) C. pen.

Instanța de

apel a constatat însă că în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74

lit. c) C. pen. numai cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, omițându-se aplicarea acestei circumstanțe atenuante și

cu privire la cele două infracțiuni prevăzute de art. 4 alin. (1) și,

respectiv, art. 4 alin. (2) din aceeași lege, deși atitudinea procesuală a

inculpatului care a atras beneficiul acestei cauze de diminuare a răspunderii

penale se referă la întreaga activitate infracțională.

În

raport cu cele arătate, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul

N.S. împotriva sentinței penale nr. 1012 din 04 decembrie 2009 pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală.

A fost

desființată, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând cauza sub

aspectele menționate, s-au dispus următoarele:

- a fost

descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în

pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.

- a fost

redus cuantumul pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. de la 3 ani la 2 ani.

- în baza art.

4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen., a fost redusă pedeapsa la 1 (un) an închisoare;

- în baza art.

4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen., a fost redusă pedeapsa la 3 (trei) luni închisoare.

În

conformitate cu art. 33 lit. a), b) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite

pedepsele de 1 an închisoare și de 3 luni închisoare, cu pedeapsa de 5 ani

închisoare, urmând ca inculpatul N.S. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare.

În baza art.

35 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. prin reducerea la o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

S-a

făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen.

Au

fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

De

asemenea, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului N.S. și s-a

dedus perioada reținerii și arestării preventive de la data de 10 iunie 2009 la

zi.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina statului, onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, urmând

a se avansa din fondul M.J.L.C.

Împotriva

deciziei, inculpatul N.S. a declarat prezentul recurs.

Prealabil

examinării recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- la

judecata în fond a cauzei, inculpatul a invocat „dreptul la tăcere”, arătând

totuși că își menține declarațiile date la urmărirea penală (fil. 10, d.p.i);

- în apel,

inculpatul a menționat expres că invocă „dreptul la tăcere” și că nu dorește să

mai dea declarații instanței de apel (pag. 1 a deciziei atacate);

- în recurs,

inculpatul a invocat „dreptul la tăcere”, nefiind de acord să dea declarații

instanței (fil. 15, d.r.); recurentul-inculpat, personal, nu a adresat

instanței de recurs memorii ori alte cereri scrise.

Nici în

apel, și nici în recurs, nu au fost solicitate probe noi de către inculpat ori

de către apărătorii acestuia.

La

dosar nu au fost depuse motive scrise de recurs, astfel cum prevede art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., acestea - expuse oral, cu ocazia dezbaterilor -

fiind menționate în partea introductivă a deciziei.

Recursul s-a

întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 din C. proc.

pen., solicitându-se reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art.

86

1

C. pen. - executarea pedepsei fără privare de libertate.

Recursul

inculpatului N.S. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Conform

art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții

generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.;

de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În

condițiile în care, pe de o parte, inculpatul a săvârșit un concurs de

infracțiuni (prevăzut de art. 33 C. pen.), împrejurare de natură să justifice

legal aplicarea unui tratament juridic mai aspru (prin aplicarea unui spor de

pedeapsă conform art. 34 C. pen.), iar pe de altă parte, deși a fost surprins

imediat după săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri (prin vânzare), a

manifestat o atitudine echivocă de recunoaștere și regretare a faptelor

săvârșite (astfel cum rezultă din declarațiile inculpatului de la fil. 23

d.u.p. declarație dată la soluționarea propunerii de arestare - în care susține

că deținea drogurile doar pentru consum propriu; fil. 10 d.p.i. - în care

susține că nu a traficat droguri, ci doar a consumat; inculpatul, în apel și în

recurs invocând „dreptul la tăcere"), prima instanță a reținut în favoarea

acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) din C. pen. -

constând în aceea că „a avut o atitudine sinceră, a recunoscut comiterea

faptelor comportarea acestuia sinceră în cursul procesului penal” - pag. 3 din

sentință), circumstanță atenuantă menținută în apelul inculpatului de către

instanța de prim control judiciar (pag. 4 a deciziei - „atitudinea sinceră și

cooperantă a inculpatului”), Înalta Curte constată că pedepsele stabilite au

fost semnificativ reduse (5 ani închisoare, 1 an închisoare și 3 luni

închisoare) sub minimul special al pedepselor prevăzute de textul incriminator

(10 ani închisoare, 2 ani închisoare și 6 luni închisoare), nefiind justificată

o nouă reducere a acestora.

În raport cu

pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului - de 5 ani închisoare, fără sporirea

sau adăugarea unui spor pentru concursul de infracțiuni - dispozițiile art. 81

și art. 86

1

C. pen., invocate în recurs de către inculpat, nu sunt

aplicabile (textele menționate prevăzând, printre altele, condiția pedepsei

rezultante aplicată, în caz de concurs de infracțiuni, de cel mult 2 ani

închisoare, respectiv, de cel mult 3 ani închisoare).

În

consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) din C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Potrivit art.

385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen.,

combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului se

va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către

stat a cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva

Deciziei penale nr. 21/ A din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării

preventive de la 10 iunie 2009 la 30 martie 2010.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300

lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 martie 2010.