ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1660/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 158

din 8 aprilie 2003, Tribunalul Satu Mare l-a condamnat, printre alții, pe

inculpatul P.M.F., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., la 2 ani și 6 luni închisoare, cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost dedusă arestarea

preventivă din perioada 10 iulie 2002 – 20 decembrie 2002.

Instanța a reținut, în fapt,

că în luna februarie 2002, lucrătorii de poliție specializați din cadrul I.G.P.

– Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog – Oradea, s-au

sesizat din oficiu cu privire la activitatea unei grupări de traficanți și

consumatori de droguri de pe raza municipiului Satu Mare, care realizau

acțiunile sancționate de legea penală în special în discotecile locale.

Urmare valorificării

materialului informativ, s-a stabilit că activitatea distribuitorilor și

consumatorilor de droguri se întinde pe raza mai multor județe, respectiv Satu

Mare, Cluj, Arad, Sibiu și Alba.

Folosind mijloacele

procedurale legale, îndeosebi a înregistrărilor convorbirilor, în condițiile

art. 91

1

și următoarele C. proc. pen., organul de urmărire penală

l-a identificat pe inculpatul C.R.C. ca fiind unul dintre liderii locali ai

traficanților, stabilind că acesta urma ca la data de 7 iulie 2002 să-și

serbeze ziua de naștere la discoteca H. din Satu Mare, eveniment la care a

invitat mai mulți traficanți și consumatori de droguri.

Făcând publicitate

evenimentului și afișând anunțuri în localitate cu privire și la participarea

mai multor D.J. de muzică  H., inculpatul C.R.C. și-a înștiințat prietenii că

va continua petrecerea a doua zi, 8 iulie 2002, la o cabană din localitatea

Noroieni, aparținând părinților inculpatei S.R.

De urmare, a fost organizată

o acțiune de prindere în flagrant a dealerilor și consumatorilor de droguri,

fiind găsite în dimineața de 8 iulie 2002 la cabana Noroieni nu mai puțin de 61

persoane, cu vârste cuprinse între 16-25 ani, cu ocupații diverse, respectiv

elevi, studenți, agenți comerciali, dar și fără ocupație, care au făcut

deplasarea cu 17 autoturisme de lux.

Cele 61 persoane au fost

transportate la sediul I.P.J. Satu Mare unde, cu participarea cadrelor

medicale, le-au fost recoltate probe de urină, din analiza cărora la

laboratoarele toxicologice din Oradea și Satu Mare s-a stabilit că 51 persoane

au consumat droguri, respectiv amfetamine, cannabis, cocaină.

Printre cele 61 persoane

aflate la cabana Noroieni a fost identificat și inculpatul P.M.F. care, urmare

analizei toxicologice, a fost depistat pozitiv la amfetamină.

Inculpatul nu a recunoscut

că este consumator de droguri, precizând că este posibil să fi băut accidental

din paharul altei persoane, care conținea amfetamina.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel, printre alții, inculpatul P.M.F., care a cerut reducerea

pedepsei și Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, care a solicitat

majorarea acesteia.

Prin decizia penală nr. 179

din 24 septembrie 2003, Curtea de Apel Oradea a respins apelul inculpatului,

admițând apelul parchetului însă pentru motive care îi vizau pe unii dintre

ceilalți inculpați.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs, printre alții, de către inculpatul

P.M.F., care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 5 C. proc. pen., respectiv neparticiparea sa la judecata în apel, deși

aceasta era obligatoriu conform legii, fiind arestat în altă cauză.

Prin decizia penală nr. 4711

din 22 septembrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de inculpat, casând hotărârea atacată și trimițând cauza spre rejudecare

la Curtea de Apel Oradea.

Urmare rejudecării, prin

decizia penală nr. 5 din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Oradea a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul P.M.F., nemotivat

în scris însă susținut oral, personal și prin apărător, în sensul reducerii

pedepsei.

Verificând hotărârea

criticată în baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul

susținut în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1)

pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat.

Situația de fapt a fost

corect stabilită, iar vinovăția inculpatului pe deplin dovedită.

Astfel, din buletinul de

analiză toxicologică rezultă că inculpatul P.M.F. a fost testat pozitiv la

clasa de droguri amfetamina.

Mai mulți dintre inculpații

audiați în cauză, respectiv Z.R., P.V. și C.C. confirmă că inculpatul P.M.F.

este consumator de droguri, iar aceste probe se coroborează atât cu buletinul

de analiză toxicologică, cu înregistrarea convorbirii telefonice a inculpatului

recurent cu inculpatul Z.R., cât și cu identificarea sa la cabana Noroieni, în

grupul celor despre care existau date că sunt implicați în deținerea de droguri

în scop de trafic și, respectiv, de consum.

La individualizarea pedepsei

au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Inculpatul este recidivist

și chiar dacă pedeapsa anterioară a fost aplicată pentru o infracțiune de altă

natură decât cea dedusă judecății în prezenta cauză, aceasta denotă

perseverență infracțională, concluzie susținută și de repetatele acțiuni penale

deschise împotriva acestuia și urmare cărora a fost arestat preventiv atât în

anul 2003 cât și în anul 2005, inculpatul fiind lipsit de libertate și la

judecarea recursului de față.

Pe de altă parte, se constată

că pedeapsa a fost aplicată între limitele legale speciale și executarea

acesteia în regim de detenție se impune atât pentru realizarea funcțiilor

sancțiunii, de constrângere și reeducare, cât și a scopului prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni.

Cum nu se constată nici din

examinarea din oficiu a hotărârii atacate existența vreunuia dintre celelalte

cazuri de casare arătate de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul inculpatului P.M.F. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.M.F. împotriva deciziei penale nr. 5 din 11 ianuarie

2005 a Curții de Apel Oradea, secția penală.

Constată că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 martie 2005.