ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1499/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 36 din 26

mai 2003, Colegiul jurisdicțional Giurgiu a admis contestația formulată de N.C.

și a dispus anularea deciziei de imputare nr. 877 din 6 martie 2003, emisă de Direcția

Regională de Drumuri și Poduri Giurgiu - Secția de Control și Taxare Giurgiu,

privind suma de 22.890.913 lei, reprezentând contravaloarea unor roviniete

constatate lipsă în ziua de 15 ianuarie 2003.

Hotărârea a fost menținută

prin decizia nr. 542 din 26 septembrie 2003, prin care secția jurisdicțională a

Curții de Conturi a respins ca nefondat, recursul jurisdicțional declarat de

unitate.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța Curții de Conturi a reținut că decizia de imputare a fost

emisă la 6 martie 2003, în baza art. 102 - 105 și 107 - 109 C. muncii, deși la

acea dată era în vigoare Legea nr. 53/2003, noul Cod al muncii, ale cărui

prevederi privind procedura angajării răspunderii patrimoniale, nu au fost

respectate.

Împotriva hotărârii a

declarat recurs, C.N. A.N.D. din România - Direcția Regională de Drumuri și

Poduri București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, recurenta a

învederat că soluția adoptată de instanțele Curții de Conturi, este greșită,

întrucât, la data producerii prejudiciului, și pe toată durata efectuării

cercetării administrative, era în vigoare Legea nr. 10/1972 (vechiul Cod al

muncii), astfel încât în mod judicios s-a dispus imputarea sumei reprezentând

contravaloarea rovinietelor constatate lipsă în gestiune, în baza art. 102 -

105 și 107 - 109 C. muncii și art. 23 - 27 și 32 din Legea nr. 22/1969.

Examinând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Curtea reține că prin

decizia nr. 877 din 6 martie 2003, s-a imputat contestatorului, un prejudiciu

de 28.280.913 lei, reprezentând cota-parte din contravaloarea unor roviniete,

care lipseau din gestiunea administrată în comun de 4 persoane, unitatea având

în vedere nota de constatare din 26 februarie 2003, și procesele-verbale de

sesizare din 4 februarie și respectiv, 7 februarie 2003.

Recurenta a considerat că

operează răspunderea materială a gestionarilor, potrivit Legii nr. 22/1969 și

Legii nr. 10/1972 (vechiul Cod al muncii).

Recurenta a ignorat, însă,

faptul că la 5 februarie 2003 a fost publicată în Monitorul Oficial, Legea nr. 53/2003

- noul cod al muncii, intrată în vigoare la data de 1 martie 2003, care, la art.

270 alin. (1), prevede că salariații răspund patrimonial pentru pagubele

materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor, în

temeiul normelor și principiilor civile contractuale.

În raport cu aceste

dispoziții, Curtea constată că soluția adoptată de instanțele Curții de Conturi

este corectă, decizia de imputare fiind emisă după intrarea în vigoare a noului

Cod al muncii, act normativ care nu mai prevede modalitatea răspunderii

materiale de recuperare a prejudiciului.

Având în vedere considerentele

expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.N. A.D.N. din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București,

împotriva deciziei nr. 542 din 26 septembrie 2003, a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2005.