ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1499/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 36 din 26 mai 2003, Colegiul jurisdicțional Giurgiu a admis contestația formulată de N.C. și a dispus anularea deciziei de imputare nr. 877 din 6 martie 2003, emisă de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Giurgiu - Secția de Control și Taxare Giurgiu, privind suma de 22.890.913 lei, reprezentând contravaloarea unor roviniete constatate lipsă în ziua de 15 ianuarie 2003. Hotărârea a fost menținută prin decizia nr. 542 din 26 septembrie 2003, prin care secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins ca nefondat, recursul jurisdicțional declarat de unitate.

Pentru a pronunța această decizie, instanța Curții de Conturi a reținut că decizia de imputare a fost emisă la 6 martie 2003, în baza art. 102 - 105 și 107 - 109 C. muncii, deși la acea dată era în vigoare Legea nr. 53/2003, noul Cod al muncii, ale cărui prevederi privind procedura angajării răspunderii patrimoniale, nu au fost respectate. Împotriva hotărârii a declarat recurs, C.N. A.N.D. din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, recurenta a învederat că soluția adoptată de instanțele Curții de Conturi, este greșită, întrucât, la data producerii prejudiciului, și pe toată durata efectuării cercetării administrative, era în vigoare Legea nr. 10/1972 (vechiul Cod al muncii), astfel încât în mod judicios s-a dispus imputarea sumei reprezentând contravaloarea rovinietelor constatate lipsă în gestiune, în baza art. 102 - 105 și 107 - 109 C. muncii și art. 23 - 27 și 32 din Legea nr. 22/1969.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Curtea reține că prin decizia nr. 877 din 6 martie 2003, s-a imputat contestatorului, un prejudiciu de 28.280.913 lei, reprezentând cota-parte din contravaloarea unor roviniete, care lipseau din gestiunea administrată în comun de 4 persoane, unitatea având în vedere nota de constatare din 26 februarie 2003, și procesele-verbale de sesizare din 4 februarie și respectiv, 7 februarie 2003. Recurenta a considerat că operează răspunderea materială a gestionarilor, potrivit Legii nr. 22/1969 și Legii nr. 10/1972 (vechiul Cod al muncii).

Recurenta a ignorat, însă, faptul că la 5 februarie 2003 a fost publicată în Monitorul Oficial, Legea nr. 53/2003 - noul cod al muncii, intrată în vigoare la data de 1 martie 2003, care, la art. 270 alin. (1), prevede că salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor, în temeiul normelor și principiilor civile contractuale. În raport cu aceste dispoziții, Curtea constată că soluția adoptată de instanțele Curții de Conturi este corectă, decizia de imputare fiind emisă după intrarea în vigoare a noului Cod al muncii, act normativ care nu mai prevede modalitatea răspunderii materiale de recuperare a prejudiciului. Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N. A.D.N. din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, împotriva deciziei nr. 542 din 26 septembrie 2003, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.