ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1501/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 32 din 26

mai 2003, Colegiul jurisdicțional Giurgiu a admis contestația formulată de U.C.

și a anulat decizia de imputare nr. 874 din 6 martie 2003, emisă în sarcina sa

de Direcția Regională de Drumuri și Poduri București - Secția de Control și

Taxare Giurgiu, pentru 24.496.847 lei, contravaloare roviniete dispărute de la

punctul de lucru „Intrare-rutier” Giurgiu, la 15 ianuarie 2003.

S-a reținut că decizia este

nelegală, fiind emisă în baza Legii nr. 10/1972, abrogată expres la 1 martie

2003, prin Legea nr. 53/2003.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs jurisdicțional, C.N. A.D.N. - Direcția Regională Drumuri și

Poduri București, care a susținut în esență că hotărârea se află în vădită

neconcordanță cu principiul aplicării legii în timp, în sensul că faptele

reținute prin decizie s-au petrecut și au fost cercetate sub imperiul Legii nr.

10/1972.

Prin decizia nr. 545 din 26

septembrie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul

jurisdicțional, reținând că momentul la care a fost emisă decizia de imputare,

Legea nr. 10/1972 nu mai era în vigoare, procedura pe care unitatea o avea de

urmat fiind cea prevăzută de art. 270 din Legea nr. 53/2003.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, C.N. A.D.N. - Direcția Regională Drumuri și Poduri București,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că atât

faptele, cât și întreaga procedură prealabilă emiterii deciziei de imputare,

s-a realizat în perioada în care erau incidente dispozițiile Legii nr. 10/1972

și ca atare, singurul temei de drept nu putea fi decât acest act normativ.

În opinia recurentei, vechea

lege ultraactivează pe aspectele de procedură, așa cum dispune, de altfel noua,

lege, prin art. 297.

Recursul nu este fondat și

urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

La 1 martie 2003 a intrat în

vigoare noul Cod al muncii - Legea nr. 53/2003.

La aceeași dată a fost

abrogat expres vechiul cod [art. 298 alin. (2) Legea 53/2003].

Astfel fiind, decizia de

imputare nr. 874 din 6 martie 2003, ce face obiectul cauzei, nu mai putea avea

drept temei, Legea nr. 10/1972, singura excepție referindu-se la cauzele aflate

în curs de judecată pe rolul tribunalelor și pentru care s-a permis aplicarea

în continuare a dispozițiilor procesuale aplicabile la data sesizării

instanței.

Or, în speță, sesizarea

instanței s-a făcut la 24 martie 2003, în plină aplicabilitate a Legii nr. 53/2003.

În atare situație,

împrejurarea că faptele s-au constatat și cercetat anterior emiterii acestui

act normativ, nu este relevantă și în mod corect a fost astfel reținută prin

decizia recurată, procedura de emitere a actului de imputare neputând fi decât

cea prevăzută de legea în vigoare la acel moment.

Astfel fiind și având în

vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.N. A.D.N. din România - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București,

împotriva deciziei nr. 545 din 26 septembrie 2003 a Curții de Conturi, secția Jurisdicțională,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2005.