ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.01.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 485/2005

HOTĂRÂRE
21.01.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 485/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Dâmbovița, prin rechizitoriile din 4 august și 11 septembrie 2003, trimite în

judecată pe inculpații:

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) și (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod.

Actul de învinuire reține,

în esență, că, în noaptea de 15 martie 2003, împreună, inculpații au pătruns în

incinta SC D. SRL Târgoviște, de unde, prin agresarea paznicului, au sustras

bunuri de 76.902.000 lei.

Tribunalul Dâmbovița, prin

sentința penală nr. 594 din 23 decembrie 2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

și art. 10 lit. c) C. proc. pen., îi achită pe inculpați, cu motivarea că nu ei

au săvârșit fapta.

Parchetul de pe lângă

aceeași instanță declară apel, motivând că în mod eronat inculpații au fost

exonerați de răspundere penală.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia penală nr. 352 din 11 august 2004, admite apelul, casează sentința

și condamnă pe cei doi inculpați, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (1), (2) și (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., la câte 7 ani de închisoare.

Inculpaților li s-au

interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata arătată de art. 71

din cod.

Prin recursurile de față,

inculpații critică decizia, cerând casarea ei și menținerea sentinței de

achitare de orice penalitate, deoarece nu au participat la săvârșirea faptei

imputate.

Critica este nefondată.

Instanța de apel a reținut

corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător.

Participarea inculpaților la

săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați rezultă, cu prisosință,

din declarațiile lui B.M.C., condamnat în aceeași cauză, care a asigurat paza,

în momentul comiterii tâlhăriei.

B.M.C. declară, constant,

că, anterior comiterii faptei, a fost contactat de V.M., care i-a făcut

cunoscut „planul atacului” și i-a cerut date suplimentare cu privire la căile

de acces în incinta societății, numărul paznicilor, locurile acestora și

punctele de depozitare a bunurilor de valoare.

B.M.C. precizează că, după

ce a fost contactat de V.M., a făcut cunoștință și cu P.G., care a fost de

acord să participe la jaf.

În fine, B.M.C. relatează,

pe larg, cum a asigurat paza și a văzut cum inculpații V.M. și P.G. au agresat

paznicul L.N., pe care l-au lovit cu levierul, cu pumnii și cu picioarele, apoi

l-au târât în sediul societății, i-au acoperit fața cu un fes și l-au legat, cu

un cablu, de un calorifer.

Zgomotele, provocate de

inculpați, au atras atenția lui Ș.G., administratorul societății, care a

alertat un alt angajat, iar acesta din urmă a anunțat poliția.

Sosiți la locul faptei,

polițiștii l-au prins pe B.M.C., care a mărturisit cum a participat la tâlhăria

comisă împreună cu ceilalți doi făptuitori, dispăruți între timp.

La scurt timp, după comiterea

faptei, inculpatul V.M. a fost văzut, de martorul O.M., în apropierea sediului

societății sus-menționate.

Imediat după comiterea

faptei, inculpatul V.M. a dispărut din localitate, sustrăgându-se urmăririi

penale.

Inculpații V.M. și P.G. au

fost observați și de polițiștii sosiți la locul faptei.

În agenda telefonului mobil

al lui B.M.C. s-au găsit numerele de telefon ale inculpaților-recurenți, cu

care declară că a păstrat legătura tot timpul săvârșirii faptei pentru care

sunt trimiși în judecată.

Din oficiu, nu se constată

motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, conform

dispozitivului deciziei.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații V.M. și P.G., împotriva deciziei penale nr.

352 din 11 august 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurenții inculpați

să plătească sumele de câte 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-12-06
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6496/2004
le respective, solicitarea fără drept de bunuri, căutarea lor printre lucrurile colegilor și însușirea fără drept a bunurilor menționate în actul de sesizare. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 249, pronunțată la data de 9 iun
ÎCCJ 2004-05-05
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2733/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 594 din 23 decembrie 2003, Tribunalul Dâmbovița, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.M.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru
ÎCCJ 2003-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4535/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 525 din 11 decembrie 2002 a Tribunalului Prahova, inculpatul D.M. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea in
ÎCCJ 2004-03-11
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1391/2004
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.169/2003 Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpații: - P.D.M. la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută
ÎCCJ 2003-11-06
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5026/2003
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, în dosarul nr. 2246/2003, în conformitate cu art. 160 d C. proc. p
Sursă