ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 485/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, prin rechizitoriile din 4 august și 11 septembrie 2003, trimite în judecată pe inculpații: 1. P.G. și 2. V.M., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) și (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod. Actul de învinuire reține, în esență, că, în noaptea de 15 martie 2003, împreună, inculpații au pătruns în incinta SC D. SRL Târgoviște, de unde, prin agresarea paznicului, au sustras bunuri de 76.902.000 lei. Tribunalul Dâmbovița, prin sentința penală nr. 594 din 23 decembrie 2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. c) C. proc.

pen., îi achită pe inculpați, cu motivarea că nu ei au săvârșit fapta. Parchetul de pe lângă aceeași instanță declară apel, motivând că în mod eronat inculpații au fost exonerați de răspundere penală. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 352 din 11 august 2004, admite apelul, casează sentința și condamnă pe cei doi inculpați, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) și (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la câte 7 ani de închisoare. Inculpaților li s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata arătată de art. 71 din cod. Prin recursurile de față, inculpații critică decizia, cerând casarea ei și menținerea sentinței de achitare de orice penalitate, deoarece nu au participat la săvârșirea faptei imputate.

Critica este nefondată. Instanța de apel a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător. Participarea inculpaților la săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați rezultă, cu prisosință, din declarațiile lui B.M.C., condamnat în aceeași cauză, care a asigurat paza, în momentul comiterii tâlhăriei. B.M.C. declară, constant, că, anterior comiterii faptei, a fost contactat de V.M., care i-a făcut cunoscut „planul atacului” și i-a cerut date suplimentare cu privire la căile de acces în incinta societății, numărul paznicilor, locurile acestora și punctele de depozitare a bunurilor de valoare. B.M.C. precizează că, după ce a fost contactat de V.M., a făcut cunoștință și cu P.G., care a fost de acord să participe la jaf.

În fine, B.M.C. relatează, pe larg, cum a asigurat paza și a văzut cum inculpații V.M. și P.G. au agresat paznicul L.N., pe care l-au lovit cu levierul, cu pumnii și cu picioarele, apoi l-au târât în sediul societății, i-au acoperit fața cu un fes și l-au legat, cu un cablu, de un calorifer. Zgomotele, provocate de inculpați, au atras atenția lui Ș.G., administratorul societății, care a alertat un alt angajat, iar acesta din urmă a anunțat poliția. Sosiți la locul faptei, polițiștii l-au prins pe B.M.C., care a mărturisit cum a participat la tâlhăria comisă împreună cu ceilalți doi făptuitori, dispăruți între timp. La scurt timp, după comiterea faptei, inculpatul V.M. a fost văzut, de martorul O.M., în apropierea sediului societății sus-menționate.

Imediat după comiterea faptei, inculpatul V.M. a dispărut din localitate, sustrăgându-se urmăririi penale. Inculpații V.M. și P.G. au fost observați și de polițiștii sosiți la locul faptei. În agenda telefonului mobil al lui B.M.C. s-au găsit numerele de telefon ale inculpaților-recurenți, cu care declară că a păstrat legătura tot timpul săvârșirii faptei pentru care sunt trimiși în judecată. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.M. și P.G., împotriva deciziei penale nr. 352 din 11 august 2004 a Curții de Apel Ploiești. Obligă recurenții inculpați să plătească sumele de câte 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2005.