ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4648/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4648/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la
Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 7019 din 24 iunie 2003, ulterior completată,
reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâții G.S. și SC C.U.G. SA Cluj
solicitând:
să se constate că între reclamant
și pârâta SC CUG SA există contract de închiriere valabil prelungit, pentru
apartamentul nr. 46 din căminul de nefamiliști situat în Cluj-Napoca;
să se constate că apartamentul
nr. 46 este unul și același cu apartamentul nr. 100 de la aceeași adresă;
să se constate nulitatea absolută
a contractului de închiriere pentru acest apartament (situat la nr. 46 în
vechea numerotare și nr. 100 în noua numerotare) încheiat între pârâți, pe
motiv de cauză ilicită și imorală;
să se constate nulitatea absolută
a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceiași pârâți;
să se dispună rectificarea C.F.
nr. 141679 Cluj prin radierea dreptului de proprietate a pârâtului G.S. și
reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei SC C.U.G. SA;
să se dispună înscrierea în C.F.
141679 Cluj a dreptului de închiriere prelungit în condițiile legii, precum și
obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a
arătat, că a fost salariat la SC C.U.G. SA cca 25 de ani, iar în luna mai 1999
i s-a atribuit în căminul de nefamiliști apartamentul nr. 46 care este același
cu nr. 100 și pe care îl deține și în prezent. Că după pensionarea sa în
octombrie 1999 i-a fost tăgăduită calitatea de chiriaș ignorându-se prevederile
O.U.G. nr. 40/1999 intrată în vigoare la 8 aprilie 1999, dar cererea formulată
la 22 august 2001 pentru prelungirea contractului de închiriere i-a fost
refuzată, caz în care devin incidente prevederile art. 10 și art. 11 din
aceeași ordonanță de urgență în sensul prelungirii de drept a vechiului
contract. În scopul înstrăinării apartamentului către pârâtul G.S. s-a încheiat
cu acesta contract de închiriere și apoi contract de vânzare-cumpărare prin
fraudarea drepturilor reclamantului chiriaș, căruia prin hotărâre
judecătorească definitivă și irevocabilă i s-a respins acțiunea promovată în
2001 prin care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr. 7523 din 12
septembrie 2003 Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția autorității de lucru
judecat, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului G.S.
în ceea ce privește petitul 1; a admis excepția de inadmisibilitate în ceea ce
privește petitul 2; a admis excepția lipsei calității procesuale active, în
ceea ce privește petitele 3, 4 și petitele din completarea de acțiune invocată
din oficiu de instanță.
Ca urmare a admiterii excepțiilor
judecătoria a respins cererea de chemare în judecată, completată, formulată de
reclamantul M.G. în contradictoriu cu pârâții G.S. și SC C.U.G. Cluj.
A reținut, că petitul principal al
cererii este acela care privește constatarea existenței între reclamant și
pârâta C.U.G. a unui contract de închiriere valabil, aflat în vigoare la data
încheierii între pârâții G.S. și C.U.G. a contractului de închiriere și apoi a
contractului de vânzare-cumpărare, respectiv petitul 1. În privința acestui
petit care de fapt reprezintă o acțiune în constatare, declaratorie, prin care
se solicită constatarea existenței raportului juridic între reclamant și S.C.
CUG S.A., judecătoria a apreciat că doar aceasta din urmă și nu G.S. are
calitate procesual pasivă, situație în care a invocat din oficiu și a admis
excepția lipsei calității procesual pasive a lui G.S. A apreciat de asemenea că
petitul 1 intră sub incidența autorității lucrului judecat, în raport de
sentința civilă nr. 378 din 21 ianuarie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca (dosar
nr. 13378/2001) rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 765/A din 3 iulie
2002 a Tribunalului Cluj (dosar nr. 3197/2002) și devenită irevocabilă prin
decizia civilă nr. 2118 din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj (dosar nr. 4645/2002)
prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M.G. în contradictoriu
cu SC C.U.G. SA pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat
între pârâtă și G.S. cu privire la apartamentul nr. 100 situat în blocul de
nefamiliști din Cluj-Napoca. Pe parcursul soluționării cauzei prin aceste
hotărâri, reclamantul a invocat calitatea de chiriaș al apartamentului nr. 46
care este corespondent cu nr. 100, instanțele verificând dacă acesta are sau nu
calitatea de chiriaș al imobilului respectiv, iar prin petitul 1, M.G. a
invocat aceeași calitate de chiriaș.
Prin hotărârile judecătorești
menționate s-a stabilit că reclamantul a fost doar tolerat în apartament
neavând niciodată calitatea de chiriaș, așa încât acesta nu poate justifica
vreun drept asupra apartamentului, care să-i confere calitatea de persoană
interesată să ceară constatarea nulității contractelor de închiriere și
respectiv de vânzare-cumpărare încheiate între SC C.U.G. SA, și G.S.
Cum prin petitul 2 s-a solicitat
constatarea unei stări de fapt și nu a unei stări de drept, judecătoria a
invocat și admis excepția de inadmisibilitate a acestuia în baza art. 111 C.
proc. civ.
Soluția pronunțată de judecătorie a
fost menținută de Curtea de Apel Cluj, care prin decizia civilă nr. 303/A din
15 decembrie 2003 a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.G.
Împotriva deciziei reclamantul a
declarat recurs invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
respectiv, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. A
susținut că, în speță nu sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat
față de primul proces (dosar nr. 13378/2001 al Judecătoriei Cluj-Napoca) întrucât
obiectul primului proces l-a constituit cererea sa, în contradictoriu cu SC
C.U.G. SA de anulare a contractului de vânzare-cumpărare din data de 30
octombrie 2001 încheiat cu G.S., cerere care i-a fost respinsă pentru lipsa
calității procesual active, iar în procesul de față a cerut constatarea
nulității absolute a aceluiași contract și în plus, constatarea existenței unui
raport de închiriere între reclamant și SC C.U.G. SA, așa încât nu ar exista
identitate de cauză între cele două procese, temeiurile acțiunilor fiind
diferite.
Recursul este nefondat.
În cadrul primului proces promovat
de reclamant împotriva pârâtei SC C.U.G. SA pentru anularea contractului de
vânzare-cumpărare încheiat de aceasta cu G.S., instanțele au verificat dacă
reclamantul are sau nu calitatea de chiriaș (pe care a invocat-o) și au
stabilit, că acesta nu are calitate de chiriaș al apartamentului litigios fiind
doar tolerat.
Pe cale incidentală, în verificarea
calității procesuale active a reclamantului s-a stabilit irevocabil că M.G. nu
are calitate de chiriaș pentru nici un apartament din imobilul situat în
Cluj-Napoca.
Prin petitul 1 din cauza de față
reclamantul nu face altceva decât să invoce calitatea sa de chiriaș al
apartamentului cu nr. 46 care este corespondent cu nr. 100, calitate de care
așa cum s-a menționat, s-a prevalat în mod constant pe parcursul soluționării
acțiunii promovate în 2001 (dosar nr. 13378/2001 al Judecătoriei Cluj-Napoca).
Prin urmare, în ambele cauze
reclamantul a urmărit același interes, adică pretinsa existență a contractului
de închiriere între acesta și SC C.U.G. SA pentru apartamentul în litigiu,
situație în raport de care, în mod corect instanța de apel, menținând sentința
judecătoriei, a considerat că petitul 1 din acțiune intră sub incidența
lucrului judecat, părțile în litigiu fiind de fapt aceleași, reclamantul M.G. și
pârâta SC C.U.G. SA.
În privința constatărilor făcute
prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă vizând lipsa calității
de chiriaș a reclamantului, acestea nu pot fi contestate în alt litigiu.
În afara celor de mai sus, sunt de
menționat prevederile art. 21 din Legea nr. 114/1996 cu modificările și
completările ulterioare, potrivit cărora închirierea locuințelor se face pe
baza acordului dintre proprietar și chiriaș consemnat prin contract scris,
precum și ale art. 1 din Legea nr. 85/1992 potrivit cărora locuințele de
serviciu pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere.
Reclamantul, care nu are contract de
închiriere, nu poate invoca prevederile O.U.G. nr. 40/1999, respectiv ale art. 10
pentru încheierea noului contract de închiriere și ale art. 11 privind
prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior.
În raport de motivele invocate,
recursul fiind neîntemeiat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat
de reclamantul M.G. împotriva deciziei nr. 303/A din 15 decembrie 2003 a Curții
de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2005.