ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1628/2005

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 martie 2002 pe rolul Judecătoriei Sinaia, ulterior completată, C.F. și A.T.I. au chemat în judecată pe K.B.A., C.P.C., C.M.A. și K.A.E. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la corpurile de clădire B și C ale imobilului situat în Sinaia, precum și obligarea pârâților la plata sumei de 2.702 dolari SUA, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a spațiilor comerciale aflate la parterul acestor corpuri de clădire. În motivare reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele lui K.D., având o cotă de ⅓, iar pârâții sunt moștenitorii lui C.P.

și, respectiv, K.B., având de asemenea, câte o cotă de ⅓, și tulpini, din aceste imobile, iar starea de indiviziune asupra imobilelor, rezultă din decizia civilă nr. 1221 din 26 aprilie 2001 a Curții de Apel Ploiești, prin care Primăria orașului Sinaia a fost obligată să lase, în deplină proprietate și posesie cota de ⅓ din aceste imobile, excluse de la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995. Prin cererea conexă, ulterior precizată și completată, K.B.A., K.A.E., C.P.C. și C.M.A. au chemat în judecată Consiliul Local Sinaia, Primăria orașului Sinaia, pe A.T.I. și pe C.F., solicitând instanței să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la întregul imobil situat în Sinaia. În motivarea au arătat că sunt moștenitori, împreună cu pârâtele, persoane fizice, ai defunctei C.A., decedată la 25 aprilie 1962, iar, din masa succesorală rămasă de pe urma acesteia fac parte bunurile cuprinse în actul de partaj voluntar încheiat între C.A.

și fiii acesteia, B., P. și D., în calitate de moștenitori ai lui C.P., și anume corpul C, parterul corpului B, iar din corpul A, etajul 1, 3, camerele de la etajul II, etajul III compus din nouă camere și mansardă. Ulterior, reclamanții au arătat că înțeleg să mențină starea de indiviziune dintre ei, cu privire la cota de 2/3, ce le revine în calitate de moștenitori ai lui C.B. și C.P., precum și cu privire la terenul în suprafață de 798 mp, aferent construcțiilor. Totodată, au solicitat ca, reclamantele-pârâte, C.F. și A.T.I.

să fie obligate la plata sumei de 1.680 dolari SUA, reprezentând cota de 2/3, din chiria aferentă spațiului comercial de la parterul corpului C, magazin Hera, deținut de SC R. SRL, chirie care a fost încasată de aceștia, în mod unilateral, în perioada 1 iunie 2001 – 1 iunie 2002. În cauză a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea orașului Sinaia, prin primar și a Consiliului Local Sinaia, D.L., solicitând instanței ca, la formarea și atribuirea loturilor să i se păstreze dreptul de folosință asupra unității locative pe care o deține, în baza contractului de închiriere nr. 5668 din 8 aprilie 1999, prin atribuirea acestui spațiu, pârâtului Consiliul Local Sinaia. Judecătoria Sinaia, prin sentința civilă nr. 1029 din 11 octombrie 2002 a admis, în parte, cererea principală completată, formulată de C.F.

și A.T.I. și, în tot, cererea conexă, precizată și completată, a luat act de renunțarea pârâților-reclamanți la judecarea cererii de ieșire din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 798 mp, aferent construcțiilor, a constatat deschisă succesiunea defunctei C.A., decedată la 15 aprilie 1962, a constatat că moștenitorii legali ai acesteia sunt D.C., fiu postdecedat cu o cotă de 1/3, moștenit de reclamantele F.C., soție supraviețuitoare și A.T.I., fiică; B.C., fiu postdecedat, cu o cotă de ⅓, moștenit de A.E.C., soție supraviețuitoare și B.A.C., fiu, precum și P.C., fiu postdecedat, cu o cotă de ⅓ moștenit prin reprezentare de C.P.C., nepot de fiu predecedat. S-a constatat că masa succesorală este compusă din etajul I, 3 camere de la etajul II, etajul III și mansarda corpului A, parterul și etajul I ale corpului de clădire C, precum și corpul de clădire B, situate în orașul Sinaia.

S-a constatat că, prin efectul acordării despăgubirilor, conform Legii nr. 112/1995, către reclamanți, moștenitori ai defunctului C.D., Primăria orașului Sinaia este coproprietară cu pârâții-reclamanți, având o cotă de ⅓ din etajul I, etajul III și mansarda corpului A, precum și din etajul corpului C, iar reclamantele-pârâte și pârâții-reclamanți sunt coproprietari în cote de ⅓ și, respectiv, 2/3 asupra apartamentului compus din 3 camere, de la etajul II al corpului A, precum și asupra parterelor corpurilor B și C. S-a dispus sistarea stării de indiviziune, conform variantei a V- a a raportului de expertiză efectuat de ing. G.N., prin atribuirea, către reclamantele-pârâte C.F. și A.T.I. a celor trei camere de la etajul II al corpului A și parterul corpului B (spațiu F.) în valoare de 181.184.000 lei, urmând ca acestea să plătească pârâților-reclamanți suma de 20.673.000 lei, cu titlu de sultă.

Pârâților-reclamanți, C.B.A., C.A.E. și C.P.C. le-a fost atribuit parterul corpului B (spațiul A.) și parterul corpului C, etajul III și mansarda corpului A, primind cu titlu de sultă, de la reclamante, suma de 20.673.000 lei, iar de la Primăria orașului Sinaia, suma de 59.156.000 lei. Orașul Sinaia a primit etajele I ale corpurilor de clădire A și C, precum și sulta corespunzătoare de la lotul pârâților-reclamanți. Reclamantele-pârâte au fost obligate să plătească pârâților-reclamanți suma de 1.680 dolari SUA sau echivalentul în lei, la data executării, reprezentând lipsa de folosință a spațiului comercial – magazin H., pentru perioada 1 iunie 2001 – 1 iunie 2002. Cererea reclamanților-pârâți, privind obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a spațiilor comerciale de la parterul corpurilor B și C, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de D.L., au fost respinse.

Pentru a pronunța aceste hotărâri instanța a reținut, în esență, că la moștenirea defunctei C.A., vine pe linia P.C., numai P.C.C., nepot de fiu predecedat, fiind exclusă C.M.A., soție supraviețuitoare a lui C.R.P. Dat fiind că, prin Hotărârea nr. 34/1998 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, reclamantelor A.T.I. și C.F., moștenitoare ale lui D.C., le-au fost acordate despăgubiri, cota de ⅓ moștenită, de acestea, pe tulpină, din averea defunctei C.A., a revenit orașului Sinaia, iar masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C.A., este formată din bunurile dobândite de aceasta prin actul de partaj voluntar din 26 mai 1947, prin care și-a împărțit cu fiii săi, P., D. și B., avere rămasă de pe urma soțului, C.P.

Conform acestui act, soției supraviețuitoare i-a revenit corpul C, parterul corpului B, etajul I, apartamentul din 3 camere de la etajul II, etajul III și mansarda corpului A. A apreciat prima instanță că Hotărârea nr. 34/1998 a Comisiei județului de aplicare a Legii nr. 112/1995, constituie un act sub condiție rezolutorie, iar atribuirea acestui bun în lotul reclamantelor-pârâte este de natură a consolida, cu efect retroactiv, valabilitatea acestei hotărâri. La formarea și atribuirea loturilor, conform variantei a V – a din raportul de expertiză, instanța a avut în vedere respectarea regulii atribuirii bunurilor, în natură, către toți coindivizarii. Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 124 din 31 ianuarie 2003, a respins apelul declarat de reclamantele-pârâte A.T.I.

și C.F., a admis apelul declarat de C.B.A., C.A.E., C.P.C. și C.M.A. și a schimbat în parte hotărârea primei instanțe în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune a pârâților conform variantei I din raportul de expertiză astfel: lotul nr. 1, compus din clădire corp A, precum și etajul I al corpului de clădire C, în valoare totală de 1.338.024.000 lei, a fost atribuit pârâților-reclamanți, fiind obligați la plata sultei în cuantum de 446.008.000 lei, către Primăria orașului Sinaia. Lotul nr. 2, compus din sultă, mai sus arătată, a fost atribuit Primăriei orașului Sinaia. Prin aceeași hotărâre, s-a dispus ieșirea din indiviziune a apelanților-pârâți, față de apelanta-reclamantă A.T.I., conform variantei a II – a din raportul de expertiză, atribuindu-se, clădirea corp B F. și clădirea corp C, magazin H. în valoare totală de 176.767.000 lei, urmând ca aceasta să plătească o sultă în cuantum de 5.946.000 lei, pârâților-reclamanți apelanți.

Lotul nr. 3, format din apartamentul compus din 3 camere de la etajul II al corpului A, clădirea corp B și clădirea corp C, parter, în valoare totală de 335.695.000 lei, a fost atribuit pârâților-reclamanți, urmând ca aceștia să primească o sultă în cuantum de 5.946.000 lei, de la A.T.I. Instanța a reținut că, varianta de lotizare avută în vedere de prima instanță îi dezavantajează pe apelanții-pârâți, întrucât față de cota acestora, de 2/3, majoritară în raport cu cota îi aparține orașului Sinaia, se impune ca imobilele să le fie restituite în natură. Recursurile declarate de reclamanta A.T.I., de pârâții C.B.A., C.A.E., C.P.C. și C.M.A., precum și de pârâții Primăria orașului Sinaia și Consiliul Local Sinaia, au fost respinse ca nefondate, prin decizia civilă nr. 1139 din 10 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Împotriva acestor hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 330 pct. 2 C. proc. civ. (text în vigoare la data pronunțării hotărârilor atacate). S-au formulat următoarele critici: - hotărârea pronunțată de instanța de fond, ulterior menținută, de instanța de control judiciar, este nelegală sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 673 6 C. proc.

civ., potrivit cărora, dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și alte asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili limitele arătate la art. 673 5 alin. (1), respectiv bunurile supuse împărțirii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună, prin care coproprietarii le au unii față de alții, întocmind, în mod corespunzător minuta prevăzută de art. 258; - hotărârile pronunțate de instanțele de apel și recurs sunt vădit netemeinice și esențial nelegale și sub aspectul modalității de atribuire a loturilor formate, încălcându-se astfel, principiile stabilite prin dispozițiile art. 741 C. civ., potrivit cărora, la formarea și atribuirea loturilor trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât este posibil, aceeași cantitate de bunuri mobile și imobile de drepturi sau de creanțe, de aceeași valoare și natură, evitându-se îmbucătățirea peste măsură a imobilelor.

În cauza dedusă judecății, instanța de apel, în mod greșit, a schimbat, în parte, hotărârea primei instanțe, sub aspectul modalității de atribuire a loturilor formate, incluzând cele trei camere, situate la etajul II al corpului A din imobilul în litigiu, în lotul nr. 3, și a fost atribuit pârâților-reclamanți C.B.A., C.A.E., C.P.C. și C.M.A., reținând că aceștia dețin, în proprietate exclusivă, un alt apartament de la același etaj, iar, din raportul de expertiză tehnică rezultă că întregul etaj II, din construcție, formează o singură unitate locativă. S-a învederat că această modalitate de partajare este vădit netemeinică, nesocotind atât voința părților, exprimată anterior, prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2462/5234 din 26 mai 1947, încheiat între C.A.

și fiii acesteia, C.P., C.D. și C.B.A. (filele 61 – 62 dosar nr. 410/2002 al Judecătoriei Sinaia), precum și drepturile constituite în favoarea reclamantelor C.F. și A.T.I., prin Hotărârea nr. 34 din 13 februarie 1998 emisă de Comisia județeană Prahova pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995. Astfel, prin actul de partaj încheiat la 26 mai 1947, C.A. și fiii săi au împărțit, prin bună învoială, averea imobiliară rămasă de pe urma defunctului C.P., formată din întregul imobil situat în Sinaia, dobândit de acesta, în timpul căsătoriei cu A.C. Din cuprinsul acestui act rezultă că etajul II al corpului A din imobilul în litigiu, a fost apartamentat și folosit de-a lungul timpului astfel: A.C. i-au revenit cele trei camere cu intrarea dinspre str. S.N.C., iar fiului acestuia, B.C., i s-a atribuit, în deplină proprietate apartamentul cu intrare din str. S.N.C., aflat la același etaj.

Totodată, cele trei camere au fost ocupate, de C.F., în calitate de chiriașă, în baza contractului nr. 996 din 26 decembrie 1973 astfel încât prin hotărârea nr. 34 din 13 februarie 1998, a Comisiei județene Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, reclamantelor C.F. și A.T.I., le-a fost restituit, în natură, apartamentul respectiv, format din două camere, bucătărie, cămară și încăperea de pe casa scării, deținute în exclusivitate, hol, baie cu WC și vestibul, în comun, cu cel de-al doilea apartament de la etaj. - hotărârile pronunțate de instanța de apel și recurs sunt nelegale și vădit netemeinice și sub aspectul modalității de atribuire a lotului care i-a fost atribuit orașului Sinaia.

Sub acest aspect, s-a susținut că acest lot a fost format, exclusiv, din sultă, în cuantum de 446.008.000 lei, încălcându-se astfel principiile prevăzute de art. 741 alin. (1) C. civ. Recursul în anulare este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce succed: Din actul de partaj voluntar încheiat la data de 26 mai 1947, A.C. și fiii săi P.K., D.K. și B.A.K., au împărțit, prin bună învoială, averea imobiliară rămasă de pe urma defunctului P.K., formată din întregul imobil situat în Sinaia, str. S.N.C., dobândit de acesta, în timpul căsătoriei cu A.K. Din cuprinsul acestui act rezultă că etajul II al corpului A din imobilul în litigiu, a fost folosit de-a lungul timpului astfel: A.K.

i-au revenit cele trei camere cu intrarea dinspre str. S.N.C., iar fiului acesteia B.A.K., i s-a atribuit, în deplină proprietate apartamentul cu intrare din str. S.N.C., aflat la același etaj. Succesorii defunctului K.D., potrivit actelor de stare civilă aflate la dosar sunt K.F. în calitate de soție supraviețuitoare și fiica A.T.I.. Prin Hotărârea nr. 34 din 13 februarie 1998 emisă de Comisia județeană Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, rămasă definitivă, reclamantelor K.F. și A.T.I., le-a fost restituit în natură apartamentul situat la etajul II al corpului A cu intrarea din str. O.G.

format din două camere, bucătărie, cămară și încăperea de pe casa scării, deținute în exclusivitate și hol, baie cu WC și vestibul în comun cu cel de-al doilea apartament de la acest etaj, cota indiviză de 6,62% din holul și centrala termică situată la parterul corpului A, cota indiviză de 6,70% din restul părților comune ale aceluiași corp de clădire și cota indiviză de 6,55%, respectiv 21,48 mp din suprafața de 328 mp teren aferent corpului A. Din înscrisurile aflate la filele nr. 43 – 46 dosar nr. 410/2002 al Judecătoriei Sinaia, rezultă că dreptul de proprietate al reclamanților asupra apartamentului ce le-a fost restituit, a fost intabulat în C.F. 313 N/1 Sinaia. Or, prin includerea acestui apartament în lotul celorlalți coindivizari instanța de apel a încălcat dreptul de proprietate al reclamantelor care, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. final din Legea nr. 112/1995, constituie titlu de proprietate.

Totodată modalitatea de partajare adoptată de instanța de apel și însușită de instanța de recurs, încalcă în privința reclamantelor, criteriile prevăzute de art. 741 C. civ., fiindu-le atribuit un lot format în exclusivitate din spații comerciale, prejudiciabilă pentru moștenitorii defunctului K.D. Reglementarea din cuprinsul art. 741 alin. (2) C. civ. (conform căreia trebuie evitată pe cât va sta în putință, fărâmițarea peste măsură a imobilelor) urmărește realizarea echității în efectuarea împărțelii și în raport cu criteriul consecințelor utilizării ulterioare a bunurilor succesorale partajate. Fiind o recomandare legală, instanțele ar fi trebuit să aibă în vedere întinderea drepturilor fiecărui comoștenitor, folosința îndelungată a imobilelor, eventualele îmbunătățiri aduse de către unul sau mai mulți coindivizari și nu în ultimul rând satisfacerea nevoii de locuință.

Este nefondată critica referitoare la obligativitatea instanței de a pronunța în cauză o încheiere de admitere în principiu, lipsa acesteia constituind o nelegalitate care potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., atrage anularea hotărârii. Faza admiterii în principiu are rolul de a asigura o mai bună organizare a judecății, instanța fiind suverană a aprecia dacă să urmeze sau nu procedura descrisă în prevederile art. 673 1 – 673 14 C. proc. civ. Este adevărat că, în cauzele de partaj judiciar succesoral care prezintă un înalt grad de complexitate, folosirea primei faze a judecății, faza admiterii în principiu a acțiunii de partaj, este recomandabilă. În consecință, constatându-se că hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, fiind și vădit netemeinice, sunt susceptibile de casare în temeiul art. 330 pct. 2 teza I C. proc.

civ., text în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile. Așa fiind, se impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor, cauza urmând să fie trimisă la instanța de fond în vederea rejudecării, ocazie cu care se va stabili regimul juridic al imobilului ce a fost restituit reclamantelor prin Hotărârea nr. 34 din 13 februarie 1998 emisă de Comisia județeană Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995. Se va ține seama de voința părților exprimată prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2462/5234 din 26 mai 1947. În egală măsură, instanța de trimitere va respecta dispozițiile art. 741 C. civ., potrivit cărora la formarea și atribuirea loturilor trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât este posibil, aceeași cantitate de bunuri imobile, de drepturi sau de creanțe, de aceeași valoare, evitându-se fărâmițarea peste măsură.

Instanța va aprecia dacă deține suficiente elemente, pe al căror fundament să poată trece direct la soluționarea cauzei, să folosească faza admiterii în principiu, aceasta din urmă fiind recomandabilă. Referitor la excepția de ordine publică invocată de intimații-pârâți prin apărător, în raport de dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub lege veche. Analizând excepția invocată, Curtea constată că este nefondată în raport cu dispozițiile art. 725 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora, hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge excepțiile de ordine publică ridicate de intimații-pârâți persoane fizice. Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 1029 din 11 octombrie 2002 a Judecătoriei Sinaia, deciziei civile nr. 124 din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului Prahova și deciziei civile nr. 1139 din 10 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Casează hotărârile atacate și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Sinaia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.