ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3711/2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3711/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul Prahova la 31 ianuarie 2003, reclamanta B.I.L., în calitate de

acționar la SC M. SA Sinaia a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii

nr. 160/A/100 din 20 decembrie 2002, adoptată de A.G.E.A. societății

menționate.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, hotărârea din 20 decembrie 2002, a fost adoptată doar

cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, ignorându-se dispozițiile

speciale în materia publicării convocării la societățile deținute public,

respectiv art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002, care impune, pe lângă publicarea în

presă și în M. Of. a convocatorului și transmiterea unei înștiințări către C.N.V.M.

și către pârâtă, reglementări pe care se tranzacționează acțiunile emise de

societate.

În lipsa îndeplinirii

acestor condiții speciale, reclamanta susține că era în drept, în temeiul art. 131

din Legea nr. 31/1990, să atace cu acțiune în anulare hotărârea din 20

decembrie 2001.

De asemenea, reclamata

susține că în speță au fost încălcate la adoptarea hotărârii menționate și

dispozițiile art. 3 din Instrucțiunile emise de C.N.V.M., la 24 martie 2002,

deoarece data de referință a fost stabilită la 12 decembrie 2002, adică

anterior publicării convocatorului (14 decembrie 2002) și nu posterior acestui

moment, contravenind dispozițiilor legale precizate.

Mai susține reclamanta că

hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale privind

desfășurarea adunărilor generale, deoarece secretarul de ședință a fost numit

de președintele consiliului de administrație, în loc ca acesta să fie ales de

adunarea generală, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 122 din Legea nr. 31/1990.

În sfârșit, reclamanta mai

susține că, față de dispozițiile speciale în domeniu (art. 15 din Legea nr. 137/2002

și art. 120 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin

H.G. nr. 577/2002) în mod nelegal, a fost redus prin hotărârea din 20 decembrie

2002 capitalul social al societății pârâte SC M. SA numai cu suma de

587.625.000 lei, în loc de 8.618.564.113 lei, care reprezintă valoarea

neamortizată a activelor cu caracter social transferate către Primăria Sinaia,

întrucât au fost afectate grav drepturile celorlalți acționari.

Prin sentința nr. 3882 din

16 decembrie 2003, pronunțată în rejudecare după casare, Tribunalul Prahova, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta și intervenienta accesorie

A.P.A.P.S. București.

A admis cererea de

intervenție accesorie formulată de intervenienta A.P.A.P.S. București în

interesul pârâtei SC M. SA Sinaia.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond, a reținut în esență, că la adoptarea hotărârii din 20

decembrie 2003, au fost respectate toate dispozițiile legale, privind,

publicitatea convocatorului și desfășurarea adunării, precum și normele

juridice privind stabilirea datei de referință și cele care reglementează

reducerea capitalului social în cazul special al transferului gratuit de active

cu caracter social, reglementată de legislația privatizării.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva susmenționatei sentințe a fost admis prin decizia nr. 250

din 30 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și

de contencios administrativ și, ca urmare, hotărârea primei instanțe a fost

schimbată, în sensul că, pe fond s-a admis acțiunea reclamantei și s-a anulat

hotărârea A.G.E.A. SC M. SA Sinaia cu nr. 160/A/100 din 20 decembrie 2002.

Totodată, prin aceeași

decizie, s-a dispus respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de A.P.A.P.S.,

ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că data de referință (data de verificare a

acționarilor cu drept de participare la adunare și votare în cadrul acesteia și

care beneficiază de dividende) a fost stabilită la 12 decembrie 2002, adică

anterior publicării convocatorului (14 decembrie 2002) și nu ulterior acestui

moment, situație care atrage nulitatea hotărârii A.G.E.A. din 20 decembrie

2002, în raport de dispozițiile Instrucțiunilor nr. 3/1998 emise de C.N.V.M.

care, prin unicul articol al acesteia, se prevede imperativ că data de

referință va fi ulterioară datei de publicare în presă a convocării adunării

generale.

De asemenea, instanța de

apel, a mai reținut că sentința este criticabilă și sub aspectul considerării

greșite că desemnarea secretarului ședinței de către președintele C.A. s-a

făcut cu respectarea dispozițiilor art. 128 din Legea nr. 31/1990, deși acest

text imperativ prevede expres că secretarul adunării va fi ales de A.G.A.

În sfârșit, instanța de apel

a reținut că instanța de fond a făcut o aplicare eronată a probelor de la dosar

și în ce privește valoarea neamortizată a activului transferat gratuit către

Primăria Sinaia, care putea fi avută în vedere, în raport de dispozițiile

legale în materie de privatizare (O.U.G. nr. 88/1997 și art. 120 din Legea nr. 137/2002)

la reducerea capitalului social. Acesta era, conform notei interne de

8.618.564.113 lei, și, nu, numai de 587.625.000 lei, așa cum s-a hotărât

nelegal în adunarea din 20 decembrie 2002 a SC M. SA Sinaia.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs pârâta și intervenienta în interesul acesteia.

Ulterior prin adresa nr. 10470

din 13 octombrie 2004, pârâta SC M. SA Sinaia a declarat că renunță la judecata

recursului, solicitând să se pronunțe în cauză o încheiere prin care să se

dispună închiderea dosarului conform art. 246 C. proc. civ.

Curtea, având în vedere

declarația pârâtei în sensul celor arătate și ținând cont de dispozițiile art. 246

C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul poate renunța oricând la judecată,

urmează a lua act de renunțarea la judecarea recursului pe care pârâta l-a

declarat, împotriva deciziei nr. 250 din 30 martie 2004, pronunțată de Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Cu privire la recursul declarat

de intervenienta A.P.A.P.S. București, formulat împotriva aceleiași decizii se

constată că aceasta susține nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul

motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că

hotărârea atacată este greșită în raport de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 137/2002,

modificată, deoarece obiectul ei l-a constituit aprobarea transferului cu titlu

gratuit a activului din patrimoniul SC M. SA Sinaia, în cel al Primăriei

Sinaia. Cum, adunarea generală a acționarilor a fost convocată în termen de 2

zile lucrătoare de la comunicarea deciziei A.P.A.P.S. și s-a întrunit la data

de 20 decembrie 2002, la un interval de 6 zile de la publicarea anunțului de

convocare în ziarul P. din 14 decembrie 2002 și în M. Of. nr. 2717 din 13

decembrie 2002, în mod discutabil, instanța de apel a dispus anularea hotărârii

reținând greșit că în speță ar fi încălcate dispozițiile art. 122 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990, republicată și Instrucțiunile nr. 3/1999 emise de C.N.V.M.

De asemenea se mai reține că

în mod neîntemeiat instanța de apel, a reținut că, data de referință a fost

stabilită la 12 decembrie 2002, adică anterior convocării și nu ulterior acelui

moment.

Prin cea de a doua critică,

intervenienta se referă la soluționarea greșită a aspectelor privind procedura

alegerii secretarului general al adunării, instanța de apel reținând greșit că

au fost încălcate dispozițiile art. 128 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

prevederi legale, care nu prevăd nici o sancțiune pentru nerespectarea acestei

condiții formale, neputându-se susține că, adunarea generală nu ar putea fi

prezidată, sub pedeapsa nulității hotărârii adoptate, de persoana aleasă de

președintele consiliului de administrație.

În cauză, intimata -

reclamantă nu a demonstrat nici existența unui prejudiciu, pe care l-ar fi

suferit prin desemnarea secretarului adunării de către C.A.

Prin cea de a treia critică,

intervenienta, susține că, instanța de apel a soluționat eronat aspectele

referitoare la reducerea capitalului social al SC M. SA, ca urmare a

transferului cu titlu gratuit a activului, H.G. nr. 577/2002 rezultând nivelul

la care trebuie diminuat capitalul social, valoarea rămasă neamortizată a

activului transferat gratuit, din cota instituției publice implicate.

Plecând de la aceste

dispoziții legale, recurenta, arată că în conformitate cu dispozițiile H.G. nr.

403/2000, SC M. SA avea obligația legală să reevalueze mijloacele fixe din

patrimoniul său. Din Nota internă nr. 12091 din 12 decembrie 2002, rezultă însă

că aceasta s-a conformat prevederilor legale, stabilind o valoare a terenului

transferat cu titlu gratuit de 6.503.722.000 lei, dar neprocedând la o majorare

corespunzătoare a capitalului social. Valoarea terenului, inclusă în capitalul

social fiind de numai 587.625.850 lei, în mod corect s-a aprobat prin hotărârea

din 20 decembrie 2002 reducerea capitalului social numai cu această sumă și nu

cu cea rezultată din reevaluare.

În consecință intervenienta

solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea

apelului reclamantei declarat împotriva sentinței instanței de fond.

Recursul declarat de

intervenienta A.P.A.P.S. (în prezent) A.V.A.S. București nu este fondat.

Cu privire la primul motiv

de recurs se rețin următoarele:

Potrivit art. 122 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990, „administratorul unic al C.A. după caz, va stabili o

dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să

voteze în cadrul adunării generale. Data de referință, astfel stabilită, nu va

depăși 60 de zile înainte de data la care A.G.A. este convocată pentru prima

oară.

Art. 122 alin. (3) din Legea

precizată, menționează că au drept de vot, acționarii îndreptățiți să încaseze

dividende sau să exercite orice alte drepturi. Aceștia sunt cei înscriși în

evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al

acționarilor, corespunzător datei de referință.

Pe cale de consecință, în

cazul societăților comerciale emitente de acțiuni nominative, convocatorul

adunării generale trebuie să includă în mod obligatoriu și data de referință.

Este adevărat, că în

convocatorul publicat în ziarul P. din 14 decembrie 2002, C.A. a precizat că la

A.G.E.A. din 20 decembrie 2002, sunt convocați toți acționarii înscriși în registru

până la sfârșitul zilei de 18 decembrie 2002, însă din procesul verbal nr. 114

din 20 decembrie 2002 nu rezultă care a fost data de referință stabilită, fiind

omisă ziua la care s-a raportat această dată, așa încât adunarea generală nu a

fost încunoștiințată corect asupra acestui aspect deosebit de important pentru

a adopta o hotărâre valabilă. Această situație nu poate fi suplinită prin

menționarea datei de referință în convocator.

Faptul că, adunarea generală

a fost convocată și s-a întrunit cu respectarea termenelor prevăzute de art. 15

din Legea nr. 137/2002, modificată, nu mai prezintă nici o relevanță atât timp

cât aceasta nu a fost informată corect în legătură cu data de referință, care

era esențială în ceea ce privește acționarii care erau îndreptățiți să-și

exprime votul cu privire la problemele cuprinse în ordinea de zi.

Cu privire la cel de al

doilea motiv de recurs, se constată că nici acesta nu este întemeiat.

Potrivit art. 131 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990, republicată „hotărârile adunării generale contrare legii

sau actului constitutiv, pot fi atacate în justiție.

Din moment ce, secretarul

general al ședinței a fost numit de președintele C.A., contrar dispozițiilor art.

128 alin. (2) din Legea nr. 131/1990 republicată, care prevăd că adunarea

generală va alege, dintre acționarii prezenți, unul până la trei secretari,

stabilind și atribuțiile acestora, este evident că în mod justificat reclamanta

s-a adresat justiției, solicitând anularea hotărârii din 20 decembrie 2002 și,

ca urmare, în mod întemeiat instanța de apel a dispus anularea hotărârii.

Sunt fără relevanță, sub

acest aspect, susținerile recurentei că, textul legal precizat nu prevede vreo

sancțiune pentru nerespectarea acestei condiții formale sau că această

sancțiune s-ar putea aplica, numai în cazul în care intimata reclamantă ar fi

făcut dovada încercării unui prejudiciu datorită desemnării secretarului de

ședință de către prevederile C.A. și nu prin alegerea acestuia de către

adunarea generală. Contrar acestor susțineri, textul legal precizat are

caracter imperativ dispunând că „va alege”. Ca atare, nerespectarea acestuia

atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate.

Cu privire la cel de al

treilea motiv de recurs se constată că nici acesta nu este întemeiat, întrucât,

la adoptarea măsurii de reducere a capitalului social, au fost încălcate

dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 137/2000 și cele ale art. 120

alin. (2) din H.G. nr. 577/2000.

Astfel, potrivit art. 15

alin. (1) din Legea nr. 137/2000, „Societățile comerciale la care statul sau o

autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, pot dispune

înstrăinarea unor active cu caracter social, cu titlu gratuit și cu prioritate

către autoritățile administrației publice ca și vânzarea acestora cu anumite

excepții către orice persoană „fizică sau juridică interesată”, iar la alin.

(3) prevăd că „adunarea generală a acționarilor va hotărî, reducerea

capitalului social din cota de participare a statului, sau a administrației

publice locale, în cazul transferului cu titlu gratuit”.

Prin art. 120 alin. (2) din

H.G. nr. 577/2002 (privind aprobarea N.M.V.A. a O.U.G. nr. 88/1997, privind

privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările

ulterioare și a Legii nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea

reformei) se prevede că „în situația în care se efectuează transferul cu titlu

gratuit, societatea comercială va diminua capitalul social cu valoarea rămasă

neamortizată a activului transferat, din cota instituției publice implicate”.

Ori, din nota internă nr. 12001

din 12 decembrie 2002 emisă de serviciul contabilitate al SC M. SA Sinaia,

rezultă că valoarea rămasă neamortizată a activului transferat cu titlu gratuit

din patrimoniul SC M. SA Sinaia este de 8.618.564.113 lei și ca atare reducerea

capitalului social numai cu suma de 587.625.000 lei este nelegală. Dispozițiile

precizate se referă expres la reducerea capitalului social cu valoarea rămasă

neamortizată, a activului și nu la valoarea acestuia inclusă în capitalul social

aspect, care nu are nici o relevanță, față de prevederile legale menționate mai

sus, care nu îndreptățeau pe pârâtă să diminueze patrimoniul său cu

8.618.564.113 lei, iar capitalul social cu suma de 587.625.850 lei, atâta timp

cât, legea nu face o astfel de distincție, ci prevede expres că reducerea poate

avea ca obiect exclusiv capitalul social.

Așa fiind, recursul

intervenientei A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) București, urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea

recurentei pârâte SC M. SA Sinaia la judecarea recursului declarat împotriva

deciziei nr. 250 din 30 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ.

Respinge recursul declarat

de intervenienta A.V.A.S. București împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2004.