ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3711/2004

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova la 31 ianuarie 2003, reclamanta B.I.L., în calitate de acționar la SC M. SA Sinaia a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 160/A/100 din 20 decembrie 2002, adoptată de A.G.E.A. societății menționate. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, hotărârea din 20 decembrie 2002, a fost adoptată doar cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, ignorându-se dispozițiile speciale în materia publicării convocării la societățile deținute public, respectiv art. 107 din O.U.G. nr. 28/2002, care impune, pe lângă publicarea în presă și în M. Of. a convocatorului și transmiterea unei înștiințări către C.N.V.M.

și către pârâtă, reglementări pe care se tranzacționează acțiunile emise de societate. În lipsa îndeplinirii acestor condiții speciale, reclamanta susține că era în drept, în temeiul art. 131 din Legea nr. 31/1990, să atace cu acțiune în anulare hotărârea din 20 decembrie 2001. De asemenea, reclamata susține că în speță au fost încălcate la adoptarea hotărârii menționate și dispozițiile art. 3 din Instrucțiunile emise de C.N.V.M., la 24 martie 2002, deoarece data de referință a fost stabilită la 12 decembrie 2002, adică anterior publicării convocatorului (14 decembrie 2002) și nu posterior acestui moment, contravenind dispozițiilor legale precizate.

Mai susține reclamanta că hotărârea atacată a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor legale privind desfășurarea adunărilor generale, deoarece secretarul de ședință a fost numit de președintele consiliului de administrație, în loc ca acesta să fie ales de adunarea generală, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 122 din Legea nr. 31/1990. În sfârșit, reclamanta mai susține că, față de dispozițiile speciale în domeniu (art. 15 din Legea nr. 137/2002 și art. 120 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 577/2002) în mod nelegal, a fost redus prin hotărârea din 20 decembrie 2002 capitalul social al societății pârâte SC M. SA numai cu suma de 587.625.000 lei, în loc de 8.618.564.113 lei, care reprezintă valoarea neamortizată a activelor cu caracter social transferate către Primăria Sinaia, întrucât au fost afectate grav drepturile celorlalți acționari.

Prin sentința nr. 3882 din 16 decembrie 2003, pronunțată în rejudecare după casare, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta și intervenienta accesorie A.P.A.P.S. București. A admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta A.P.A.P.S. București în interesul pârâtei SC M. SA Sinaia. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a reținut în esență, că la adoptarea hotărârii din 20 decembrie 2003, au fost respectate toate dispozițiile legale, privind, publicitatea convocatorului și desfășurarea adunării, precum și normele juridice privind stabilirea datei de referință și cele care reglementează reducerea capitalului social în cazul special al transferului gratuit de active cu caracter social, reglementată de legislația privatizării.

Apelul declarat de reclamantă împotriva susmenționatei sentințe a fost admis prin decizia nr. 250 din 30 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și, ca urmare, hotărârea primei instanțe a fost schimbată, în sensul că, pe fond s-a admis acțiunea reclamantei și s-a anulat hotărârea A.G.E.A. SC M. SA Sinaia cu nr. 160/A/100 din 20 decembrie 2002. Totodată, prin aceeași decizie, s-a dispus respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de A.P.A.P.S., ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că data de referință (data de verificare a acționarilor cu drept de participare la adunare și votare în cadrul acesteia și care beneficiază de dividende) a fost stabilită la 12 decembrie 2002, adică anterior publicării convocatorului (14 decembrie 2002) și nu ulterior acestui moment, situație care atrage nulitatea hotărârii A.G.E.A.

din 20 decembrie 2002, în raport de dispozițiile Instrucțiunilor nr. 3/1998 emise de C.N.V.M. care, prin unicul articol al acesteia, se prevede imperativ că data de referință va fi ulterioară datei de publicare în presă a convocării adunării generale. De asemenea, instanța de apel, a mai reținut că sentința este criticabilă și sub aspectul considerării greșite că desemnarea secretarului ședinței de către președintele C.A. s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 128 din Legea nr. 31/1990, deși acest text imperativ prevede expres că secretarul adunării va fi ales de A.G.A. În sfârșit, instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o aplicare eronată a probelor de la dosar și în ce privește valoarea neamortizată a activului transferat gratuit către Primăria Sinaia, care putea fi avută în vedere, în raport de dispozițiile legale în materie de privatizare (O.U.G.

nr. 88/1997 și art. 120 din Legea nr. 137/2002) la reducerea capitalului social. Acesta era, conform notei interne de 8.618.564.113 lei, și, nu, numai de 587.625.000 lei, așa cum s-a hotărât nelegal în adunarea din 20 decembrie 2002 a SC M. SA Sinaia. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta și intervenienta în interesul acesteia. Ulterior prin adresa nr. 10470 din 13 octombrie 2004, pârâta SC M. SA Sinaia a declarat că renunță la judecata recursului, solicitând să se pronunțe în cauză o încheiere prin care să se dispună închiderea dosarului conform art. 246 C. proc. civ. Curtea, având în vedere declarația pârâtei în sensul celor arătate și ținând cont de dispozițiile art. 246 C. proc.

civ., potrivit cărora reclamantul poate renunța oricând la judecată, urmează a lua act de renunțarea la judecarea recursului pe care pârâta l-a declarat, împotriva deciziei nr. 250 din 30 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Cu privire la recursul declarat de intervenienta A.P.A.P.S. București, formulat împotriva aceleiași decizii se constată că aceasta susține nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel se susține că hotărârea atacată este greșită în raport de dispozițiile art. 15 din Legea nr. 137/2002, modificată, deoarece obiectul ei l-a constituit aprobarea transferului cu titlu gratuit a activului din patrimoniul SC M. SA Sinaia, în cel al Primăriei Sinaia.

Cum, adunarea generală a acționarilor a fost convocată în termen de 2 zile lucrătoare de la comunicarea deciziei A.P.A.P.S. și s-a întrunit la data de 20 decembrie 2002, la un interval de 6 zile de la publicarea anunțului de convocare în ziarul P. din 14 decembrie 2002 și în M. Of. nr. 2717 din 13 decembrie 2002, în mod discutabil, instanța de apel a dispus anularea hotărârii reținând greșit că în speță ar fi încălcate dispozițiile art. 122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată și Instrucțiunile nr. 3/1999 emise de C.N.V.M. De asemenea se mai reține că în mod neîntemeiat instanța de apel, a reținut că, data de referință a fost stabilită la 12 decembrie 2002, adică anterior convocării și nu ulterior acelui moment.

Prin cea de a doua critică, intervenienta se referă la soluționarea greșită a aspectelor privind procedura alegerii secretarului general al adunării, instanța de apel reținând greșit că au fost încălcate dispozițiile art. 128 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, prevederi legale, care nu prevăd nici o sancțiune pentru nerespectarea acestei condiții formale, neputându-se susține că, adunarea generală nu ar putea fi prezidată, sub pedeapsa nulității hotărârii adoptate, de persoana aleasă de președintele consiliului de administrație. În cauză, intimata - reclamantă nu a demonstrat nici existența unui prejudiciu, pe care l-ar fi suferit prin desemnarea secretarului adunării de către C.A. Prin cea de a treia critică, intervenienta, susține că, instanța de apel a soluționat eronat aspectele referitoare la reducerea capitalului social al SC M. SA, ca urmare a transferului cu titlu gratuit a activului, H.G.

nr. 577/2002 rezultând nivelul la care trebuie diminuat capitalul social, valoarea rămasă neamortizată a activului transferat gratuit, din cota instituției publice implicate. Plecând de la aceste dispoziții legale, recurenta, arată că în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 403/2000, SC M. SA avea obligația legală să reevalueze mijloacele fixe din patrimoniul său. Din Nota internă nr. 12091 din 12 decembrie 2002, rezultă însă că aceasta s-a conformat prevederilor legale, stabilind o valoare a terenului transferat cu titlu gratuit de 6.503.722.000 lei, dar neprocedând la o majorare corespunzătoare a capitalului social. Valoarea terenului, inclusă în capitalul social fiind de numai 587.625.850 lei, în mod corect s-a aprobat prin hotărârea din 20 decembrie 2002 reducerea capitalului social numai cu această sumă și nu cu cea rezultată din reevaluare.

În consecință intervenienta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea apelului reclamantei declarat împotriva sentinței instanței de fond. Recursul declarat de intervenienta A.P.A.P.S. (în prezent) A.V.A.S. București nu este fondat. Cu privire la primul motiv de recurs se rețin următoarele: Potrivit art. 122 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, „administratorul unic al C.A. după caz, va stabili o dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să voteze în cadrul adunării generale. Data de referință, astfel stabilită, nu va depăși 60 de zile înainte de data la care A.G.A. este convocată pentru prima oară. Art. 122 alin. (3) din Legea precizată, menționează că au drept de vot, acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte drepturi.

Aceștia sunt cei înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzător datei de referință. Pe cale de consecință, în cazul societăților comerciale emitente de acțiuni nominative, convocatorul adunării generale trebuie să includă în mod obligatoriu și data de referință. Este adevărat, că în convocatorul publicat în ziarul P. din 14 decembrie 2002, C.A. a precizat că la A.G.E.A. din 20 decembrie 2002, sunt convocați toți acționarii înscriși în registru până la sfârșitul zilei de 18 decembrie 2002, însă din procesul verbal nr. 114 din 20 decembrie 2002 nu rezultă care a fost data de referință stabilită, fiind omisă ziua la care s-a raportat această dată, așa încât adunarea generală nu a fost încunoștiințată corect asupra acestui aspect deosebit de important pentru a adopta o hotărâre valabilă.

Această situație nu poate fi suplinită prin menționarea datei de referință în convocator. Faptul că, adunarea generală a fost convocată și s-a întrunit cu respectarea termenelor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 137/2002, modificată, nu mai prezintă nici o relevanță atât timp cât aceasta nu a fost informată corect în legătură cu data de referință, care era esențială în ceea ce privește acționarii care erau îndreptățiți să-și exprime votul cu privire la problemele cuprinse în ordinea de zi. Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, se constată că nici acesta nu este întemeiat. Potrivit art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată „hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, pot fi atacate în justiție.

Din moment ce, secretarul general al ședinței a fost numit de președintele C.A., contrar dispozițiilor art. 128 alin. (2) din Legea nr. 131/1990 republicată, care prevăd că adunarea generală va alege, dintre acționarii prezenți, unul până la trei secretari, stabilind și atribuțiile acestora, este evident că în mod justificat reclamanta s-a adresat justiției, solicitând anularea hotărârii din 20 decembrie 2002 și, ca urmare, în mod întemeiat instanța de apel a dispus anularea hotărârii. Sunt fără relevanță, sub acest aspect, susținerile recurentei că, textul legal precizat nu prevede vreo sancțiune pentru nerespectarea acestei condiții formale sau că această sancțiune s-ar putea aplica, numai în cazul în care intimata reclamantă ar fi făcut dovada încercării unui prejudiciu datorită desemnării secretarului de ședință de către prevederile C.A.

și nu prin alegerea acestuia de către adunarea generală. Contrar acestor susțineri, textul legal precizat are caracter imperativ dispunând că „va alege”. Ca atare, nerespectarea acestuia atrage nulitatea absolută a hotărârii adoptate. Cu privire la cel de al treilea motiv de recurs se constată că nici acesta nu este întemeiat, întrucât, la adoptarea măsurii de reducere a capitalului social, au fost încălcate dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 137/2000 și cele ale art. 120 alin. (2) din H.G. nr. 577/2000.

Astfel, potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 137/2000, „Societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, pot dispune înstrăinarea unor active cu caracter social, cu titlu gratuit și cu prioritate către autoritățile administrației publice ca și vânzarea acestora cu anumite excepții către orice persoană „fizică sau juridică interesată”, iar la alin. (3) prevăd că „adunarea generală a acționarilor va hotărî, reducerea capitalului social din cota de participare a statului, sau a administrației publice locale, în cazul transferului cu titlu gratuit”. Prin art. 120 alin. (2) din H.G. nr. 577/2002 (privind aprobarea N.M.V.A. a O.U.G.

nr. 88/1997, privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare și a Legii nr. 137/2002, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei) se prevede că „în situația în care se efectuează transferul cu titlu gratuit, societatea comercială va diminua capitalul social cu valoarea rămasă neamortizată a activului transferat, din cota instituției publice implicate”. Ori, din nota internă nr. 12001 din 12 decembrie 2002 emisă de serviciul contabilitate al SC M. SA Sinaia, rezultă că valoarea rămasă neamortizată a activului transferat cu titlu gratuit din patrimoniul SC M. SA Sinaia este de 8.618.564.113 lei și ca atare reducerea capitalului social numai cu suma de 587.625.000 lei este nelegală.

Dispozițiile precizate se referă expres la reducerea capitalului social cu valoarea rămasă neamortizată, a activului și nu la valoarea acestuia inclusă în capitalul social aspect, care nu are nici o relevanță, față de prevederile legale menționate mai sus, care nu îndreptățeau pe pârâtă să diminueze patrimoniul său cu 8.618.564.113 lei, iar capitalul social cu suma de 587.625.850 lei, atâta timp cât, legea nu face o astfel de distincție, ci prevede expres că reducerea poate avea ca obiect exclusiv capitalul social. Așa fiind, recursul intervenientei A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) București, urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea recurentei pârâte SC M. SA Sinaia la judecarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 250 din 30 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Respinge recursul declarat de intervenienta A.V.A.S. București împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2004.