ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1694/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1694/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând asupra
cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2011
pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta V.R.S. a
chemat în judecată pe pârâta F.C.C. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea
pe care o va pronunța, pe calea ordonanței președințiale reglementată de art.
581-582 C. proc. civ., să dispună păstrarea numărului de Dosar 1949/3/2004
atribuit de Tribunalul București, secția a V-a civilă, și în faza de judecată a
apelului la Curtea de Apel București. S-a solicitat și ca dosarul în format
vechi să-și păstreze numărul de 320/2004 și nu cel de 525/2011, precum și
obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, daune morale.
În motivarea cererii,
petenta a arătat că este reclamantă în Dosarul 1949/3/2004 al Tribunalului
București, secția a V-a civilă. A declarat apel împotriva sentinței, iar
dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel București.
La Curtea de Apel
București au fost încălcate dispozițiile Hotărârii nr. 352/2006 a Consiliului
Superior al Magistraturii, respectiv art. 99
2
alin. (4) care arată
că numărul unic dat de instanța de fond se păstrează fără modificări, pe tot
parcursul soluționării dosarului, până la executarea hotărârii.
Reclamanta a arătat
că la registratura Curții de Apel București s-a primit un nou număr de dosar,
respectiv 2238/2/2011, număr care este greșit. Persoana care a dat noul număr
de dosar este F.C.C., iar scopul acestei ilegalități este de a avea premisele
anulării oricărei hotărâri din apel care s-ar pronunța într-un dosar al cărui
număr este lovit de nulitate.
Prin sentința civilă nr.
1103 din 03 iunie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția
de necompetentă materială a Tribunalului București și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că petenta critică modul în care a fost
înregistrat un dosar la Curtea de Apel București și care face obiectul apelului
formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul București.
Tribunalul București
nu are competența de a verifica modul în care se desfășoară activitatea de
înregistrare a dosarelor la Curtea de Apel București, numai această din urmă
instanță având competența de a verifica modul în care se fac aceste
înregistrări.
La rândul său, Curtea
de Apel București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 32 din 28
septembrie 2011, a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea
Tribunalului București.
Curtea de Apel a
reținut că acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu o persoana fizică,
angajată a Curții de Apel București, și că reclamanta invocă o faptă ilicită a
acestei persoane, constând în înregistrarea apelului cu un nou număr de dosar,
solicitând și plata unor daune, care ar izvorî din fapta ilicită.
Acțiunea formulată pe
calea ordonanței președințiale are legătură cu Dosarul nr. 1949/3/2004 (fost
320/2004) și care în apel a primit nr. 2238/2/2011.
Potrivit art. 581
alin. (2
2
) cererea de ordonanța președințială se va introduce la
instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Rezultă că dreptul de
a se pronunța pe cererea de ordonanță președințială aparține Tribunalului
București, fiind fără relevanță motivarea instanței de fond că nu ar avea
competența materială de a verifica modul în care se desfășoară activitatea de
înregistrare a dosarelor.
Învestită prin
încheierea de la data de 06 ianuarie 2012 cu soluționarea conflictului negativ
de competență intervenit, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a
cauzei în favoarea Curții de Apel București, pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii care
a învestit instanțele în prezentul litigiu l-a constituit pretenția reclamantei
V.R.S. de a obține, pe cale de ordonanță președințială, păstrarea, în faza de
judecată a apelului, a aceluiași număr de dosar sub care litigiul a fost
înregistrat în primă instanță.
Cauza cererii astfel
cum a fost formulată a reprezentat-o pretinsa încălcare a dispozițiilor
Hotărârii nr. 352/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii de către
persoana care a atribuit noul număr al dosarului, la înregistrarea acestuia pe
rolul Curții de Apel, urmare a apelului formulat în cauză.
Având în vedere
faptul că pretențiile reclamantei vizează aspecte legate de atribuirea
numărului unui dosar la înregistrarea acestuia pe rolul Curții de Apel, că
cererea formulată este fundamentată pe o pretinsă faptă ilicită produsă în
activitatea administrativă desfășurată în cadrul Curții de Apel de pârâta
chemată în judecată, Înalta Curte apreciază că această instanță are competența
materială de a soluționa pretențiile reclamantei, astfel cum au fost formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta V.R.S. în favoarea Curții de Apel
București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 08 martie 2012.