ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1694/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2011 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanta V.R.S. a chemat în judecată pe pârâta F.C.C. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, pe calea ordonanței președințiale reglementată de art. 581-582 C. proc. civ., să dispună păstrarea numărului de Dosar 1949/3/2004 atribuit de Tribunalul București, secția a V-a civilă, și în faza de judecată a apelului la Curtea de Apel București. S-a solicitat și ca dosarul în format vechi să-și păstreze numărul de 320/2004 și nu cel de 525/2011, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, daune morale.

În motivarea cererii, petenta a arătat că este reclamantă în Dosarul 1949/3/2004 al Tribunalului București, secția a V-a civilă. A declarat apel împotriva sentinței, iar dosarul a fost înaintat la Curtea de Apel București. La Curtea de Apel București au fost încălcate dispozițiile Hotărârii nr. 352/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv art. 99 2 alin. (4) care arată că numărul unic dat de instanța de fond se păstrează fără modificări, pe tot parcursul soluționării dosarului, până la executarea hotărârii. Reclamanta a arătat că la registratura Curții de Apel București s-a primit un nou număr de dosar, respectiv 2238/2/2011, număr care este greșit. Persoana care a dat noul număr de dosar este F.C.C., iar scopul acestei ilegalități este de a avea premisele anulării oricărei hotărâri din apel care s-ar pronunța într-un dosar al cărui număr este lovit de nulitate.

Prin sentința civilă nr. 1103 din 03 iunie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția de necompetentă materială a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că petenta critică modul în care a fost înregistrat un dosar la Curtea de Apel București și care face obiectul apelului formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul București. Tribunalul București nu are competența de a verifica modul în care se desfășoară activitatea de înregistrare a dosarelor la Curtea de Apel București, numai această din urmă instanță având competența de a verifica modul în care se fac aceste înregistrări.

La rândul său, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin sentința civilă nr. 32 din 28 septembrie 2011, a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului București. Curtea de Apel a reținut că acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu o persoana fizică, angajată a Curții de Apel București, și că reclamanta invocă o faptă ilicită a acestei persoane, constând în înregistrarea apelului cu un nou număr de dosar, solicitând și plata unor daune, care ar izvorî din fapta ilicită. Acțiunea formulată pe calea ordonanței președințiale are legătură cu Dosarul nr. 1949/3/2004 (fost 320/2004) și care în apel a primit nr. 2238/2/2011. Potrivit art. 581 alin. (2 2 ) cererea de ordonanța președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Rezultă că dreptul de a se pronunța pe cererea de ordonanță președințială aparține Tribunalului București, fiind fără relevanță motivarea instanței de fond că nu ar avea competența materială de a verifica modul în care se desfășoară activitatea de înregistrare a dosarelor. Învestită prin încheierea de la data de 06 ianuarie 2012 cu soluționarea conflictului negativ de competență intervenit, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, pentru următoarele considerente: Obiectul cererii care a învestit instanțele în prezentul litigiu l-a constituit pretenția reclamantei V.R.S. de a obține, pe cale de ordonanță președințială, păstrarea, în faza de judecată a apelului, a aceluiași număr de dosar sub care litigiul a fost înregistrat în primă instanță.

Cauza cererii astfel cum a fost formulată a reprezentat-o pretinsa încălcare a dispozițiilor Hotărârii nr. 352/2006 a Consiliului Superior al Magistraturii de către persoana care a atribuit noul număr al dosarului, la înregistrarea acestuia pe rolul Curții de Apel, urmare a apelului formulat în cauză. Având în vedere faptul că pretențiile reclamantei vizează aspecte legate de atribuirea numărului unui dosar la înregistrarea acestuia pe rolul Curții de Apel, că cererea formulată este fundamentată pe o pretinsă faptă ilicită produsă în activitatea administrativă desfășurată în cadrul Curții de Apel de pârâta chemată în judecată, Înalta Curte apreciază că această instanță are competența materială de a soluționa pretențiile reclamantei, astfel cum au fost formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta V.R.S. în favoarea Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 martie 2012.