ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2951/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 20 noiembrie 2003, petenta

Parohia Ortodoxă Română Roșia Montană II a solicitat în contradictoriu cu

intimata Parohia Greco-Catolică Roșia Montană revizuirea sentinței civile nr.

854 din 19 iulie 2002 pronunțată de Judecătoria Câmpeni.

În drept, cererea de revizuire a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Revizuenta susține că la data de 18

noiembrie 2003, a intrat în posesia a două acte noi obținute de la Direcția

Arhivelor Naționale a județului Alba, respectiv cererea adresată de fostul

preot paroh al Parohiei Greco-Catolice Roșia Montană, datată 12 decembrie 1948,

adresată Judecătoriei Populare Mixte Abrud prin care solicită intabularea

dreptului de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe Roșia Montană cu motivarea

că 75% din credincioșii greco-catolici au revenit la ortodoxism precum și

dovada nr. 1725 din 10 decembrie 1948 eliberată de Primăria Roșia Montană ce

confirmă împrejurarea menționată.

Judecătoria Câmpeni, prin sentința civilă

nr. 20 din 14 ianuarie 2004 a respins ca nefondată cererea de revizuire.

În pronunțarea acestei hotărâri, instanța

de fond a reținut că cele două înscrisuri nu fac parte din categoria

„înscrisurilor noi” așa cum le definește art. 322 pct. 5 C. proc. civ. deoarece

acestea se aflau în depozitul Direcției Arhivelor Naționale a județului Alba și

puteau fi prezentate atât la judecata în fond a cauzei cât și în căile de atac,

ceea ce s-a și întâmplat cu dovada nr. 1725 din 10 decembrie 1948 eliberată de

Primăria Roșia Montană.

Astfel, prin decizia civilă nr. 1935 din

3 octombrie 2003 a Curții de Apel de Apel Alba-Iulia se arată că adeverința nr.

1725/1948 emisă de Primăria Roșia Montană „nu poate servi drept titlu pentru

intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei”. Ca atare, actul a

putut fi prezentat la instanța de recurs care i-a stabilit valoarea juridică.

La fel și cererea preotului paroh

greco-catolic din 12 decembrie 1948 aflată în depozitul Direcției Arhivelor

Naționale a județului Alba putea fi prezentată la proces, nefiind deținută de

partea adversă așa cum prevede art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Dar și acest act dacă ar fi fost

prezentat, nu avea valoare juridică câtă vreme nu exista o hotărâre

judecătorească în temeiul art. 37 din Decretul-lege nr. 177/1948 care să

constate că 75% din numărul credincioșilor greco-catolici au revenit la

ortodoxism.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel revizuenta Parohia Ortodoxă Română Roșia Montană II criticând-o ca fiind

nelegală și neîntemeiată .

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă,

prin decizia nr. 678/A din 30 aprilie 2004 a respins ca nefondat apelul

revizuientei reținând aceleași considerente ale instanței de fond iar cu

privire la actele depuse în apel s-a stabilit că nici acestea nu sunt „acte

noi” în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În termenul prevăzut de lege, împotriva

acestei ultime decizii a declarat recurs revizuenta invocând motivele de casare

prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta susține în esență că

”înscrisurile noi” pe care și-a întemeiat cererea de revizuire au fost deținute

de partea potrivnică, astfel că nu a avut cunoștință de locul unde se află.

Ca urmare a stăruințelor la Direcția

Arhivelor Naționale a județului Alba s-au găsit cele două acte ce au fost

comunicate revizuentei la data de 18 noiembrie 2003, deci nu au putut fi

obținute pe parcursul procesului de fond din motive mai presus de voința

recurentei.

Cu actele noi depuse în apel, respectiv

adresa nr. 5624 din 12 ianuarie 1949 și statul de plată a salariilor pe luna

septembrie 1949 s-a făcut dovada că preotul greco-catolic G.N. a trecut la

ortodoxism încă din luna octombrie 1948 și a încasat salariu de la

Protopopiatul ortodox român din Abrud.

Recurenta susține astfel că instanța

de apel a făcut o interpretare greșită a actelor noi atașate la cererea de

revizuire precum și o greșită interpretare a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C.

proc. civ.

După declararea recursului,

revizuenta a formulat și o cerere de suspendare a executării sentinței civile

nr. 854/2002 pronunțată de Judecătoria Câmpeni.

Recursul declarat de revizuentă nu

este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În primul rând se constată că

revizuenta a luat cunoștință de pretinsele „acte noi” la data de 18 noiembrie

2003 și a formulat cererea de revizuire la data de 20 noiembrie 2003

încadrându-se în termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Referitor la „înscrisurile noi”

trebuie reținut că art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. le definește ca

fiind acte descoperite după darea hotărârii, reținute de partea potrivnică sau

care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților.

În cauză „actele noi” sunt adresa

nr. 1275 din 10 decembrie 1948 emisă de Primăria Roșia Montană și cererea din

12 decembrie 1948 adresată de preotul paroh al Parohiei Greco-Catolice Roșia

Montană Judecătoriei Populare Mixte Abrud privind intabularea dreptului de proprietate

în favoarea Parohiei Ortodoxe Roșia Montană pe motiv că 75% din credincioșii

greco-catolici au revenit la ortodoxism.

Aceste înscrisuri au fost obținute

de revizuentă la data de 18 noiembrie 2003 de la Direcția Arhivelor Naționale a

județului Alba.

Dovada nr. 1725 in 10 decembrie 1948

emisă de primărie a fost folosită de revizuentă în faza de recurs la sentința a

cărei revizuire o solicită și a fost analizată prin decizia nr. 1935/2003

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia care nu i-a recunoscut nici o valoare

juridică.

Din această perspectivă se consideră

că, în mod judicios, instanța de apel a reținut că cele două acte nu

îndeplinesc cerințele impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru

„înscrisurile noi” deoarece se aflau în depozitul Direcției Arhivelor Naționale

a județului Alba de unde revizuenta le putea solicita oricând, nefiind reținute

de partea potrivnică.

De asemenea și actele depuse în faza

de apel puteau fi solicitate și prezentate în procesul de fond de la Ministerul

Cultelor sau Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului.

Nu era o împrejurare mai presus de

voința părții de a adresa cereri instituțiilor publice pentru eliberarea unor

acte pe care intenționa să le folosească în procesul de fond ca probe.

Ca atare, atât înscrisurile noi cât

și dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. au fost interpretate

corect de instanța de apel, așa încât nu au nici un fundament motivele de

casare invocate de recurentă.

Față de cele ce preced și în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul

declarat de revizuenta Parohia Ortodoxă Română Roșia Montană II.

Ca o consecință a respingerii

recursului se va respinge și cererea de suspendare a executării hotărârilor

formulată de recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

revizuenta Parohia Ortodoxă Română Roșia Montană II împotriva deciziei nr. 678A

din 30 aprilie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, precum și cererea de

suspendare a executării aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 aprilie

2005.