ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7316/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Biroul executorului judecătoresc Z.C.

a solicitat Judecătoriei Iași, încuviințarea executării silite a titlului

executoriu privind pe creditorul SC R.T. SRL și debitorii Ministerul Finanțelor

Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.

Prin încheierea pronunțată în Camera

de consiliu, din data de 1 aprilie 2003, în dosarul nr. 817/2003, Judecătoria

Iași a admis cererea și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu

reprezentat de decizia nr. 1553/2002 a Curții Supreme de Justiție.

Împotriva acestei încheieri a

declarat apel, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

motivat de faptul că printr-o adresă înaintată Biroului Executorului Judecătoresc,

Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași a arătat că pentru recuperarea

cheltuielilor de judecată, creditorul trebuie să se adreseze Direcției Generale

Juridice din cadrul Ministerul Finanțelor Publice, care dispune plata, cu

acordul Ministerului de Finanțe, iar plata se face prin Trezorerie Generală, și

nu prin Trezorerie la nivel local.

Prin decizia nr. 1396, pronunțată în

Camera de Consiliu, în 3 octombrie 2003, de Tribunalul Iași, a fost respins

apelul Ministerului Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Iași.

Instanța a reținut faptul că

potrivit dispozițiilor art. 371

5

C. proc. civ., executarea silită

încetează doar dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul

executor, neavând relevanță către ce terț poprit înțelege creditorul să

înființeze poprirea, atât timp, cât debitorii obligației sunt Ministerul

Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.

Împotriva deciziei pronunțată de

Tribunalul Iași, a declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice, prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

învestită cu soluționarea recursului declarat, reține că obiectul dedus

judecății, astfel cum rezultă din petitul acțiunii, precum și din hotărârile

pronunțate, este întemeiat pe dispozițiile art. 373 și urm. C. proc. civ.,

raportat la dispozițiile art. 336 C. proc. civ.

Procedând la verificarea competenței

din oficiu, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. ultim din

Legea nr. 56/1993, republicată și modificată prin Legea nr. 281/2003, secția de

contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are

competența de soluționare în materia dedusă judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C.

proc. civ., modificate și completate de O.U.G nr. 58/2003, competența de soluționare

a recursului declarat aparține curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite recursul declarat de Ministerul

Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, împotriva

deciziei civile nr. 1396 din 3 octombrie 2003 a Tribunalului Iași, spre

competentă soluționare, la Curtea de Apel Iași.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2004.