ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7316/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Biroul executorului judecătoresc Z.C. a solicitat Judecătoriei Iași, încuviințarea executării silite a titlului executoriu privind pe creditorul SC R.T. SRL și debitorii Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași. Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu, din data de 1 aprilie 2003, în dosarul nr. 817/2003, Judecătoria Iași a admis cererea și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 1553/2002 a Curții Supreme de Justiție.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că printr-o adresă înaintată Biroului Executorului Judecătoresc, Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași a arătat că pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, creditorul trebuie să se adreseze Direcției Generale Juridice din cadrul Ministerul Finanțelor Publice, care dispune plata, cu acordul Ministerului de Finanțe, iar plata se face prin Trezorerie Generală, și nu prin Trezorerie la nivel local. Prin decizia nr. 1396, pronunțată în Camera de Consiliu, în 3 octombrie 2003, de Tribunalul Iași, a fost respins apelul Ministerului Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași.

Instanța a reținut faptul că potrivit dispozițiilor art. 371 5 C. proc. civ., executarea silită încetează doar dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executor, neavând relevanță către ce terț poprit înțelege creditorul să înființeze poprirea, atât timp, cât debitorii obligației sunt Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași. Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Iași, a declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași. Înalta Curte de Casație și Justiție, învestită cu soluționarea recursului declarat, reține că obiectul dedus judecății, astfel cum rezultă din petitul acțiunii, precum și din hotărârile pronunțate, este întemeiat pe dispozițiile art. 373 și urm. C. proc.

civ., raportat la dispozițiile art. 336 C. proc. civ. Procedând la verificarea competenței din oficiu, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. ultim din Legea nr. 56/1993, republicată și modificată prin Legea nr. 281/2003, secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are competența de soluționare în materia dedusă judecății. Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., modificate și completate de O.U.G nr. 58/2003, competența de soluționare a recursului declarat aparține curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași, împotriva deciziei civile nr. 1396 din 3 octombrie 2003 a Tribunalului Iași, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Iași. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2004.