ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1955/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 2155 din 23 aprilie 2004, la Curtea de Apel Bacău, reclamantul S.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, recunoașterea perioadei 1 iunie 1951 - 15 iunie 1954, ca fiind stagiu militar efectuat în detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, prin care să-i stabilească calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada sus-menționată.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, a modificat în parte hotărârea nr. 7313 din 8 martie 2004, emisă de pârâtă, în sensul completării perioadei recunoscute, și cu perioada 6 mai - 31 august 1952, perioada totală recunoscută fiind de un an și două luni. În motivarea soluției s-a reținut contradicția existentă în livretul militar al reclamantului, între data depunerii jurământului și rubrica „MUTAȚII” pct. 25, soluționată de instanța de fond, în favoarea reclamantului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru schimbarea înțelesului lămurit al actului juridic dedus judecății, în sensul interpretării contradicției datelor din livretul militar, fără a solicita Centrelor județene militare sau U.M.

02405, lămuriri cu privire la situația concretă a reclamantului. Examinând cauza, în raport cu motivul invocat, probele administrate în cauză și prevederile legale incidente pricinii, se constată că recursul este întemeiat pentru considerentele următoare. Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Art. 6 alin. (2) din aceeași lege prevede că stabilirea drepturilor prevăzute se face la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau U.M.

02405 Pitești. Instanța de fond, reținând contradicția din livretul militar al reclamantului, în care este consemnată data depunerii jurământului, la 23 august 1952, în cadrul D.R.M. Bacău și mențiunea din rubrica „MUTAȚII” la pct. 25, unde se consemnează prezența acestuia la U.M. 03405, începând cu 5 mai 1952; față de împrejurarea că în dosar nu există alte dovezi din care să rezulte detașamentul sau detașamentele de muncă la care reclamantul a efectuat stagiul militar și dacă acestea făceau parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii și nici dacă U.M. 03405 și U.M. 03220 erau în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii sau al Ministerului Forțelor Armate, avea îndatorirea, potrivit prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, putând ordona în acest sens, administrarea probelor necesare. Cum materialul probator administrat în cauză este insuficient, se impune ca hotărârea instanței de fond să fie casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe, care urmează să dispună completarea probelor, în sensul prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, prin solicitarea de relații suplimentare de la Centrul militar județean sau de la U.M. 02405 Pitești, ori de la alte autorități publice, pentru a stabili cu certitudine dacă în perioada 6 mai - 31 august 1952, intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în detașament de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii sau în unitate militară.

Văzând și prevederile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002 și ale art. 313 și 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 237 din 8 iunie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2005.