ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1955/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1955/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios
administrativ înregistrată sub nr. 2155 din 23 aprilie 2004, la Curtea de Apel Bacău, reclamantul S.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană
de Pensii Bacău, recunoașterea perioadei 1 iunie 1951 - 15 iunie 1954, ca fiind
stagiu militar efectuat în detașamente de muncă ale Direcției Generale a
Serviciului Muncii și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, prin care să-i
stabilească calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru
perioada sus-menționată.
Curtea de Apel Bacău, secția
comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată
de reclamantul S.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Bacău, a modificat în parte hotărârea nr. 7313 din 8 martie 2004, emisă de
pârâtă, în sensul completării perioadei recunoscute, și cu perioada 6 mai - 31
august 1952, perioada totală recunoscută fiind de un an și două luni.
În motivarea soluției s-a
reținut contradicția existentă în livretul militar al reclamantului, între data
depunerii jurământului și rubrica „MUTAȚII” pct. 25, soluționată de instanța de
fond, în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru
schimbarea înțelesului lămurit al actului juridic dedus judecății, în sensul
interpretării contradicției datelor din livretul militar, fără a solicita Centrelor
județene militare sau U.M. 02405, lămuriri cu privire la situația concretă a
reclamantului.
Examinând cauza, în raport
cu motivul invocat, probele administrate în cauză și prevederile legale
incidente pricinii, se constată că recursul este întemeiat pentru
considerentele următoare.
Conform dispozițiilor art. 1
din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana,
cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din
cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Art. 6 alin. (2) din aceeași
lege prevede că stabilirea drepturilor prevăzute se face la cerere, pe baza
înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele
militare județene sau U.M. 02405 Pitești.
Instanța de fond, reținând
contradicția din livretul militar al reclamantului, în care este consemnată
data depunerii jurământului, la 23 august 1952, în cadrul D.R.M. Bacău și
mențiunea din rubrica „MUTAȚII” la pct. 25, unde se consemnează prezența
acestuia la U.M. 03405, începând cu 5 mai 1952; față de împrejurarea că în
dosar nu există alte dovezi din care să rezulte detașamentul sau detașamentele
de muncă la care reclamantul a efectuat stagiul militar și dacă acestea făceau
parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii și nici dacă U.M. 03405 și
U.M. 03220 erau în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii sau al
Ministerului Forțelor Armate, avea îndatorirea, potrivit prevederilor art. 129 alin.
(5) C. proc. civ., să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni
orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei
hotărâri temeinice și legale, putând ordona în acest sens, administrarea
probelor necesare.
Cum materialul probator
administrat în cauză este insuficient, se impune ca hotărârea instanței de fond
să fie casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe, care
urmează să dispună completarea probelor, în sensul prevederilor art. 6 alin.
(2) din Legea nr. 309/2002, prin solicitarea de relații suplimentare de la Centrul militar județean sau de la U.M. 02405 Pitești, ori de la alte autorități publice,
pentru a stabili cu certitudine dacă în perioada 6 mai - 31 august 1952,
intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în detașament de muncă din
cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii sau în unitate militară.
Văzând și prevederile art. 6
alin. (5) din Legea nr. 309/2002 și ale art. 313 și 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 237 din 8 iunie
2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și
trimite cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 martie 2005.