ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1954/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 2802 din 30 martie 2004, la Tribunalul Bacău și ulterior, prin declinare de competență, la Curtea de Apel Bacău, reclamanta S.M., în calitate de soție supraviețuitoare a numitului S.V., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, recunoașterea perioadelor 2 septembrie 1949 - 10 mai 1951 și 13 mai 1951 - 15 decembrie 1951, ca fiind stagiu militar efectuat de soțul său, în detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, cu consecința recunoașterii pentru soția supraviețuitoare, a drepturilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 226 din 25 mai 2004, a admis contestația promovată de reclamanta S.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău. A modificat decizia de revizuire nr. 999 din 13 noiembrie 2003, emisă de pârâtă, în sensul recunoașterii perioadei 14 ianuarie 1950 - 15 decembrie 1951, în loc de 14 ianuarie 1950 - 10 ianuarie 1951, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu 1 octombrie 2002. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru netemeinicie, susținând în esență că din livretul militar rezultă că în perioada 10 ianuarie - 2 mai 1951, reclamantul a fost lăsat la vatră, iar perioada 13 mai 1951 - 15 decembrie 1951 nu trebuie avută în vedere, față de prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât Detașamentul 3 Ialomița nu a făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Analizând motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă, apărările intimatei-reclamante, materialul probator aflat la dosar și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține că recursul este întemeiat pentru considerentele următoare. Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

În cauză se reține, contrar susținerilor recurentei, că în perioada 13 mai 1951 - 15 decembrie 1951, soțul reclamantei a efectuat stagiul militar în detașamentul de muncă Cocargeaua G.A.S., ceea ce atrage beneficiul acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. Din livretul militar rezultă, însă, că în perioada 10 ianuarie 1951 - 2 mai 1951, soțul reclamantei a fost lăsat la vatră. Ca atare, greșit instanța de fond a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, și pentru acest interval de timp. Astfel fiind, recursul întemeiat pentru considerentele arătate, urmează a fi admis. Se va modifica sentința atacată, în sensul înlăturării perioadei 10 ianuarie 1951 - 2 mai 1951, de la beneficiul Legii nr. 309/2002, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 226 din 25 mai 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că înlătură de la beneficiul Legii nr. 309/2002, perioada 10 ianuarie 1951 - 2 mai 1951. Menține celelalte dispoziții. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2005.