ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2131/2005

+

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul T.C. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Bacău, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ să-i

recunoască perioada 20 mai 1950 - 20 iunie 1953, ca fiind stagiu militar efectuat

în detașamente ale Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Tribunalul Bacău, prin

sentința civilă nr. 144 din 31 martie 2004, a dispus judecata contestației

întemeiată pe Legea nr. 309/2002 și și-a declinat competența, în favoarea

Curții de Apel Bacău.

Prin sentința civilă nr. 233,

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a admis

contestația în parte și a respins, ca rămasă fără obiect, contestația împotriva

deciziei de revizuire nr. 433 din 23 septembrie 2003, emisă de aceeași intimată,

în sensul că modifică prin completare, perioada recunoscută, și cu perioada 11

ianuarie 1951 - 26 iunie 1953, perioada totală fiind de 3 ani.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că în tabelul comunicat de Arhivele Naționale de Stat

este menționat „Sovrom Construcții Comănești”, începând cu anul 1951; or în

livretul militar al petentului este menționat „S.R.C. Comănești”, denumire care

în mod cert se referă la aceea din tabelul de mai sus.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Bacău.

Recurenta a susținut în

esență că nu se poate pune semnul egalității între „S.R.C. - uri” și „Sovrom Construcții”,

deoarece ele sunt evidențiate separat în evidențele Arhivelor Naționale, pe de

o parte, iar pe de alta, nu toate detașamentele denumite S.R.C. sau Sovrom

Construcții au fost subordonate Direcției Generale a Serviciului Muncii

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Conform art. 1 și 6 din

Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean

român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea

drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de Pensii și a municipiului

București, la cerere pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele

eliberate de Centrele militare, județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Deci, prin această reglementare,

legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de

către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi

efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul

unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să

fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

În cauză, în tabelul comunicat

de Arhivele Naționale de Stat, este menționat detașamentul cu denumirea de „Sovrom

Construcții”; începând cu anul 1951, în livretul militar al contestatorului s-a

menționat detașamentul S.R.C. Comănești, care, așa cum corect a reținut și

instanța de fond, este unul și același detașament cu cel din tabelul Arhivelor

Naționale.

Examinând și din oficiu

hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se

existența nici unui motiv de casare, recursul declarat în cauză este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Bacău împotriva sentinței civile nr. 233 din 8 iunie

2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2005.