ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3303/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 130 din 9

decembrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul D.H.F.A. la 4 ani închisoare.

A menținut starea de arest a inculpatului

și a dedus prevenția de la 17 iunie 2003, la 19 decembrie 2003.

În baza art. 26, raportat la art.

211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. c) și art. 80 C. pen., a condamnat pe

inculpatul D.H.C. la 7 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., a

condamnat pe același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția de la 4 iunie 2003, la 19 decembrie 2003.

A luat act că partea vătămată S.G.

nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat prin

restituire.

A obligat pe inculpatul D.H.C. la

1.700.000 lei către partea civilă I.A.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat pe fiecare inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că la data de 19 mai 2003, în jurul orelor 15,30, în timp ce

se aflau în autobuzul liniei 102, în momentul în care autobuzul a oprit în

stația R.A.T.B. Brîncoveanu, inculpatul D.H.F.A. a smuls de la gâtul părții vătămate

S.G. două lanțuri cu pandativ, după care a coborât în fugă din autobuz, iar

inculpatul D.H.C. a blocat calea părții vătămate, împiedicând-o să urmărească

pe fratele său, ambii reușind să dispară printre blocuri.

La data de 26 mai 2003, în jurul

orelor 22,20, în timp ce se afla în autobuzul liniei 117, inculpatul D.H.C. a

smuls de la gâtul părții vătămate I.A. un lanț din aur, coborând în fugă din

autobuz și reușind să dispară printre blocuri.

Partea vătămată I.A. s-a constituit

parte civilă cu suma de 1.700.000 lei, reprezentând contravaloarea bijuteriilor

sustrase și nerecuperate.

Faptele și vinovăția inculpaților au

fost stabilite pe baza plângerilor și declarațiilor părților vătămate,

procesului-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, proceselor-verbale

de recunoaștere din grup, dovada ridicare-restituire bijuterii sustrase,

declarații martori și inculpați, ancheta socială pentru inculpatul minor.

La individualizarea pedepsei

instanța a avut în vedere gradul concret de pericol social al infracțiunii

săvârșite, datele personale ale inculpaților care provin dintr-o familie

organizată dar numeroasă și cu mijloace materiale reduse și toate celelalte

criterii prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel

ambii inculpați pentru netemeinicia soluției, în sensul micșorării pedepsei

aplicate.

Prin decizia penală nr. 26 din 21

ianuarie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpați, apreciind ca legală și temeinică

soluția pronunțată de prima instanță.

Împotriva deciziei, în termen legal,

au declarat recurs inculpații D.H.F.A. și D.H.C., solicitând admiterea

recursurilor, casarea hotărârilor și, rejudecând, reducerea pedepselor

aplicate, apreciate ca fiind prea severe.

Verificând actele dosarului, Curtea

constată că recursurile sunt nefondate din următoarele considerente:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia.

De altfel, inculpații au recunoscut

săvârșirea faptelor, contestând, însă, cuantumul pedepselor aplicate, în sensul

că sunt prea mari.

Curtea, constată că la stabilirea

pedepselor aplicate inculpaților s-au avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările și

condițiile concrete în care au fost săvârșite faptele (într-un mijloc de

transport în comun, de două persoane împreună), gradul ridicat de pericol

social al infracțiunilor, aspecte ce au condus la aplicarea unor pedepse just

individualizate, care, prin cuantum și modalitate, asigură atingerea scopurilor

pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen.

Așa încât, în cauză nu sunt temeiuri

care să justifice reducerea pedepselor, orientate spre limita minimă specială a

textului de lege încriminator.

Față de aceste considerente,

urmează, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a fi respinse recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.

În baza dispozițiilor art. 88 C. pen.,

se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.H.F.A. și D.H.C. împotriva deciziei penale nr. 26 din

21 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului D.H.F.A. durata arestării preventive de la 17 iunie 2003 la 16

iunie 2004.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului D.H.C. durata arestării preventive de la 4 iunie 2003 la 16 iunie

2004.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.600.000 lei, din care

onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000

lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 iunie 2004.