ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1884/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1227 din 30 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a

fost condamnat inculpatul G.R.D. la: 11 ani închisoare, pentru tentativă la

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit.

i) și art. 176 lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr.

328/1966, cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen.; 3 ani închisoare,

pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) C.

pen., s-a contopit fiecare pedeapsă cu pedeapsa anterioară de 6 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2868/2001 a Judecătoriei sectorului 4

București și conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare,

precum și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile A.M. despăgubiri pentru daune morale în sumă de 90

milioane lei.

S-a respins, ca

neîntemeiată, cererea părții civile privind acordarea unor despăgubiri

materiale de 10 milioane lei.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În ziua de 25 iulie 2002, în

jurul orei 15,30, un echipaj de poliție aflat în misiune de patrulare, a

observat staționat pe strada Bachus din capitală un autoturism marca BMW, care

le-a atras atenția prin faptul că la vederea polițiștilor, persoana care se

afla la volan și-a schimbat imediat locul cu o altă persoană din mașină. Plt.

maj. A.M. s-a apropiat pentru a-i legitima. În momentul în care acesta s-a

apropiat, inculpatul care trecuse la volan, a pornit mașina în mod intempestiv,

încercând să se sustragă controlului. Lucrătorul de poliție s-a prins cu

mâinile de stâlpul de susținere a portierei și de marginea superioară a

caroseriei, reușind să-și pună piciorul drept pe pragul mașinii. A fost purtat

astfel cca. 30 metri, timp în care inculpatul a tamponat mașina poliției, care

încerca să-l oprească apoi s-a îndreptat spre un gard metalic. Sesizând

posibilitatea de a fi strivit, A.M. s-a desprins, iar în cădere a fost călcat

pe piciorul stâng cu roata din spate a mașinii inculpatului, când s-a

îndepărtat de la locul faptei.

În cursul cercetărilor, după

identificarea inculpatului s-a stabilit că acesta nu avea permis de conducere

și că era dat în urmărire generală întrucât se sustrăgea de la executarea unei

pedepse de 6 ani închisoare, aplicată de Judecătoria sectorului 4 București

prin sentința penală nr. 2868/24 octombrie 2001.

Pentru vindecarea leziunilor

suferite de partea vătămată au fost necesare îngrijiri medicale timp de 35-40

zile, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală efectuat în

cauză.

Prin decizia penală nr. 912

din 2 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii

inculpatul a declarat recurs solicitând, ca și în apel, schimbarea încadrării

juridice din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de ultraj

prevăzută de art. 239 alin. (2), (3) și (4) C. pen. și aplicarea unui cuantum

redus de pedeapsă pentru această infracțiune.

Recursul nu este fondat.

Examinând actele dosarului

în raport cu motivul de casare invocat se constată că instanțele au stabilit o

încadrare juridică corectă faptei săvârșite de recurent.

Așa cum rezultă din modul de

desfășurare a activității infracționale, inculpatul încercând să se sustragă

controlului poliției, nu a acționat în niciun fel împotriva părții vătămate

A.M.

Acesta s-a agățat de mașină,

desprinzându-se în momentul în care și-a dat seama că inculpatul nu va opri.

Faptul că inculpatul nu a oprit mașina, acceptând posibilitatea accidentării

polițistului a determinat instanțele să rețină săvârșirea unei tentative la

infracțiunea de omor pentru care au stabilit o pedeapsă corect individualizată,

ținând seama de gradul ridicat de pericol social al inculpatului și al

infracțiunilor comise.

În consecință,

constatându-se că decizia curții de apel este pronunțată cu respectarea

dispozițiilor legale, urmează ca recursul inculpatului să fie respins cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.R. împotriva deciziei penale nr.

912/ A din 2 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Constată că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat

să plătească suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 martie 2005.