ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1884/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1227 din 30 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul G.R.D. la: 11 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C. pen.; 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit fiecare pedeapsă cu pedeapsa anterioară de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2868/2001 a Judecătoriei sectorului 4 București și conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare, precum și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile A.M. despăgubiri pentru daune morale în sumă de 90 milioane lei. S-a respins, ca neîntemeiată, cererea părții civile privind acordarea unor despăgubiri materiale de 10 milioane lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: În ziua de 25 iulie 2002, în jurul orei 15,30, un echipaj de poliție aflat în misiune de patrulare, a observat staționat pe strada Bachus din capitală un autoturism marca BMW, care le-a atras atenția prin faptul că la vederea polițiștilor, persoana care se afla la volan și-a schimbat imediat locul cu o altă persoană din mașină. Plt. maj. A.M. s-a apropiat pentru a-i legitima. În momentul în care acesta s-a apropiat, inculpatul care trecuse la volan, a pornit mașina în mod intempestiv, încercând să se sustragă controlului. Lucrătorul de poliție s-a prins cu mâinile de stâlpul de susținere a portierei și de marginea superioară a caroseriei, reușind să-și pună piciorul drept pe pragul mașinii.

A fost purtat astfel cca. 30 metri, timp în care inculpatul a tamponat mașina poliției, care încerca să-l oprească apoi s-a îndreptat spre un gard metalic. Sesizând posibilitatea de a fi strivit, A.M. s-a desprins, iar în cădere a fost călcat pe piciorul stâng cu roata din spate a mașinii inculpatului, când s-a îndepărtat de la locul faptei. În cursul cercetărilor, după identificarea inculpatului s-a stabilit că acesta nu avea permis de conducere și că era dat în urmărire generală întrucât se sustrăgea de la executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, aplicată de Judecătoria sectorului 4 București prin sentința penală nr. 2868/24 octombrie 2001. Pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată au fost necesare îngrijiri medicale timp de 35-40 zile, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză.

Prin decizia penală nr. 912 din 2 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând, ca și în apel, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2), (3) și (4) C. pen. și aplicarea unui cuantum redus de pedeapsă pentru această infracțiune. Recursul nu este fondat. Examinând actele dosarului în raport cu motivul de casare invocat se constată că instanțele au stabilit o încadrare juridică corectă faptei săvârșite de recurent. Așa cum rezultă din modul de desfășurare a activității infracționale, inculpatul încercând să se sustragă controlului poliției, nu a acționat în niciun fel împotriva părții vătămate A.M.

Acesta s-a agățat de mașină, desprinzându-se în momentul în care și-a dat seama că inculpatul nu va opri. Faptul că inculpatul nu a oprit mașina, acceptând posibilitatea accidentării polițistului a determinat instanțele să rețină săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor pentru care au stabilit o pedeapsă corect individualizată, ținând seama de gradul ridicat de pericol social al inculpatului și al infracțiunilor comise. În consecință, constatându-se că decizia curții de apel este pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, urmează ca recursul inculpatului să fie respins cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.R. împotriva deciziei penale nr. 912/ A din 2 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2005.