ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1483/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 26 februarie 2004, reclamanta SC D.S. SRL Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, să se constate inexistența răspunsului Direcției Publicitate Mobiliară, Imobiliară și Notari Publici din cadrul autorității pârâte și să fie obligată această autoritate să autorizeze reclamanta, ca operator în Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că, prin adresa nr. 4863/N/2003, pârâtul i-a comunicat că nu îndeplinește condițiile pentru autorizare, fără a se indica în concret ce condiții trebuiau respectate, iar ulterior cererea i-a fost respinsă.

Că, pârâtul nu a respectat cerințele prevăzute de O.U.G. nr. 27/2003 privind afișarea listei cu toate documentele necesare eliberării autorizației, modul lor de prezentare, precum și modalitatea de remediere a neregularităților constatate. În considerarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acel moment), coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a considerat că nu are competența teritorială să soluționeze pricina și, prin sentința civilă nr. 516 din 16 martie 2004, a declinat soluționarea cauzei, în favoarea Curții de Apel Iași. Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și comercială, prin sentința nr. 82 din 14 iunie 2004, a respins acțiunea.

Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 15 alin. (5) din O.G. nr. 89/2000, care prevedeau respectarea criteriilor de autorizare, și de solicitanți și de agenții acestora și cu împrejurarea că reclamanta a depus înscrisuri care o priveau numai pe ea, nu și pe viitorii agenți împuterniciți ai acesteia. Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC D.S. SRL Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acestei hotărâri, în sensul admiterii acțiunii sale, astfel cum a fost formulată. Deși nu a contestat faptul că emiterea autorizației de operator al Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare, se face potrivit O.G.

nr. 89/2000 și Instrucțiunilor Ministerului Justiției nr. 312 8 /C/2003, recurenta a susținut în motivare, în esență, că instanța de fond nu a luat în considerare temeiul de drept pe care și-a întemeiat cererea, și anume, O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite. Critica formulată este neîntemeiată. Astfel, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, la data de 8 decembrie 2003, recurenta-reclamantă SC D.S. SRL, Iași a solicitat reautorizarea ca operator al Arhivei Electronice de Garanții Reale Imobiliare, având în vedere că durata de valabilitate a autorizației sale în această calitate expiră la data de 16 ianuarie 2004. Așa cum recunoaște și recurenta-reclamantă, în această materie sunt aplicabile prevederile speciale, derogatorii, ale O.G.

nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea înscrisurilor în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și ale Instrucțiunilor Ministerului Justiției nr. 3128/2003, nefiind incidente reglementările generale ale O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite. Nu se poate reține susținerea reclamantei-recurente privind inexistența unui răspuns al autorității intimate, având în vedere că, prin adresa nr. 4853/N din 18 decembrie 2003, această autoritate i-a comunicat recurentei, că documentația depusă era insuficientă, cu referire la neregularitățile constatate și că pentru declanșarea procedurii de autorizare, era necesară completarea dosarului cu toate actele și documentele prevăzute în O.G.

nr. 89/2000 și în Instrucțiunile ministrului justiției nr. 3128/C/2003 privind criteriile de autorizare a operatorilor de arhivă. La data de 7 ianuarie 2004, înainte de expirarea duratei autorizației, SC D.S. SRL Iași a depus o nouă documentație, în completarea dosarului inițial. Intimatul-pârât a răspuns și acestei solicitări, comunicându-i recurentei, prin adresa nr. 4853/N din 15 ianuarie 2004, că nu-i poate acorda punctajul minim necesar autorizării ca operator de arhivă pentru nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (5) din O.G. nr. 89/2000 și pentru neîndeplinirea criteriilor de autorizare privind certa notorietate a solicitantului pe plan național; numărul de birouri teritoriale prin care urma să se desfășoare activitatea de înscriere în arhivă și existența unor resurse financiare suficiente pentru desfășurarea activității de operator.

Având în vedere datele și conținutul adreselor comunicate de către intimat, reclamantei, prima instanță a apreciat în mod corect că Ministerul Justiției a răspuns în termen legal la solicitarea petentei, căreia i-a făcut cunoscută în scris modalitatea corectă de remediere a deficiențelor documentației de autorizare depuse. Soluția instanței fondului este corectă și în ceea ce privește temeiul de drept reținut. În conformitate cu prevederile art. 15 alin. (5) din O.G. nr. 89/2000, așa cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 12/2003, „criteriile de autorizare stabilite de Autoritatea de Supraveghere trebuie îndeplinite și de agenții acestora, la momentul solicitării autorizației de operator, pe toată durata funcționării și pentru orice birou teritorial înființat ulterior momentului autorizării”.

Ținând cont de faptul că, într-adevăr, în cauză, documentația înaintată de recurenta-reclamantă, în vederea autorității, era din acest punct de vedere, incompletă, pentru anume criterii ori condiții obligatorii de autorizare fiind depuse acte ce o priveau numai pe petentă, nu și pe viitorii agenți împuterniciți ai acesteia, singura soluție legală pe care o putea pronunța instanța, era să constate că intimatul a procedat corect, respingând cererea de reautorizare. Dând o corectă dezlegare situației de fapt deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.S. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 82 din 14 iunie 2004, a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și comercială, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.