ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1483/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 26 februarie 2004, reclamanta SC D.S. SRL Iași a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, să se constate inexistența

răspunsului Direcției Publicitate Mobiliară, Imobiliară și Notari Publici din

cadrul autorității pârâte și să fie obligată această autoritate să autorizeze

reclamanta, ca operator în Arhiva Electronică de Garanții Reale Imobiliare.

Motivându-și cererea, reclamanta a

arătat că, prin adresa nr. 4863/N/2003, pârâtul i-a comunicat că nu

îndeplinește condițiile pentru autorizare, fără a se indica în concret ce

condiții trebuiau respectate, iar ulterior cererea i-a fost respinsă.

Că, pârâtul nu a respectat cerințele

prevăzute de O.U.G. nr. 27/2003 privind afișarea listei cu toate documentele

necesare eliberării autorizației, modul lor de prezentare, precum și

modalitatea de remediere a neregularităților constatate.

În considerarea prevederilor art. 6

alin. (1) din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la acel moment), coroborate cu cele

ale art. 3 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, a considerat că nu are competența teritorială să

soluționeze pricina și, prin sentința civilă nr. 516 din 16 martie 2004, a

declinat soluționarea cauzei, în favoarea Curții de Apel Iași.

Judecând în fond pricina în primă

instanță, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

comercială, prin sentința nr. 82 din 14 iunie 2004, a respins acțiunea.

Instanța a reținut că soluția se

impune, în raport cu dispozițiile art. 15 alin. (5) din O.G. nr. 89/2000, care

prevedeau respectarea criteriilor de autorizare, și de solicitanți și de

agenții acestora și cu împrejurarea că reclamanta a depus înscrisuri care o

priveau numai pe ea, nu și pe viitorii agenți împuterniciți ai acesteia.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, reclamanta SC D.S. SRL Iași, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea acestei hotărâri, în

sensul admiterii acțiunii sale, astfel cum a fost formulată.

Deși nu a contestat faptul că

emiterea autorizației de operator al Arhivei Electronice de Garanții Reale

Mobiliare, se face potrivit O.G. nr. 89/2000 și Instrucțiunilor Ministerului

Justiției nr. 312

8

/C/2003, recurenta a susținut în motivare, în

esență, că instanța de fond nu a luat în considerare temeiul de drept pe care

și-a întemeiat cererea, și anume, O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura

aprobării tacite.

Critica formulată este neîntemeiată.

Astfel, așa cum rezultă din actele

și lucrările dosarului, la data de 8 decembrie 2003, recurenta-reclamantă SC D.S.

SRL, Iași a solicitat reautorizarea ca operator al Arhivei Electronice de

Garanții Reale Imobiliare, având în vedere că durata de valabilitate a

autorizației sale în această calitate expiră la data de 16 ianuarie 2004.

Așa cum recunoaște și

recurenta-reclamantă, în această materie sunt aplicabile prevederile speciale,

derogatorii, ale O.G. nr. 89/2000 privind unele măsuri pentru autorizarea

înscrisurilor în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare și ale

Instrucțiunilor Ministerului Justiției nr. 3128/2003, nefiind incidente

reglementările generale ale O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării

tacite.

Nu se poate reține susținerea

reclamantei-recurente privind inexistența unui răspuns al autorității intimate,

având în vedere că, prin adresa nr. 4853/N din 18 decembrie 2003, această

autoritate i-a comunicat recurentei, că documentația depusă era insuficientă,

cu referire la neregularitățile constatate și că pentru declanșarea procedurii

de autorizare, era necesară completarea dosarului cu toate actele și

documentele prevăzute în O.G. nr. 89/2000 și în Instrucțiunile ministrului

justiției nr. 3128/C/2003 privind criteriile de autorizare a operatorilor de

arhivă.

La data de 7 ianuarie 2004, înainte

de expirarea duratei autorizației, SC D.S. SRL Iași a depus o nouă

documentație, în completarea dosarului inițial.

Intimatul-pârât a răspuns și acestei

solicitări, comunicându-i recurentei, prin adresa nr. 4853/N din 15 ianuarie

2004, că nu-i poate acorda punctajul minim necesar autorizării ca operator de

arhivă pentru nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (5) din O.G. nr. 89/2000

și pentru neîndeplinirea criteriilor de autorizare privind certa notorietate a

solicitantului pe plan național; numărul de birouri teritoriale prin care urma

să se desfășoare activitatea de înscriere în arhivă și existența unor resurse

financiare suficiente pentru desfășurarea activității de operator.

Având în vedere datele și conținutul

adreselor comunicate de către intimat, reclamantei, prima instanță a apreciat

în mod corect că Ministerul Justiției a răspuns în termen legal la solicitarea

petentei, căreia i-a făcut cunoscută în scris modalitatea corectă de remediere

a deficiențelor documentației de autorizare depuse.

Soluția instanței fondului este

corectă și în ceea ce privește temeiul de drept reținut.

În conformitate cu prevederile art. 15

alin. (5) din O.G. nr. 89/2000, așa cum a fost modificată și completată prin

O.G. nr. 12/2003, „criteriile de autorizare stabilite de Autoritatea de

Supraveghere trebuie îndeplinite și de agenții acestora, la momentul

solicitării autorizației de operator, pe toată durata funcționării și pentru

orice birou teritorial înființat ulterior momentului autorizării”.

Ținând cont de faptul că,

într-adevăr, în cauză, documentația înaintată de recurenta-reclamantă, în

vederea autorității, era din acest punct de vedere, incompletă, pentru anume

criterii ori condiții obligatorii de autorizare fiind depuse acte ce o priveau

numai pe petentă, nu și pe viitorii agenți împuterniciți ai acesteia, singura

soluție legală pe care o putea pronunța instanța, era să constate că intimatul

a procedat corect, respingând cererea de reautorizare.

Dând o corectă dezlegare situației

de fapt deduse judecății, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul reclamantei, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC D.S. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 82 din 14 iunie 2004,

a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și comercială, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 martie 2005.