ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3511/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2286/ E din 30 septembrie 2003, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S. SRL Iași, împotriva pârâtei SC S.C.I.E. SRL Iași, pentru constatarea nulității absolute a contractului de împrumut garantat prin ipotecă autentificat la 14 decembrie 2001 de B.N.P. S.B. și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta. Prin decizia comercială nr. 37 din 16 februarie 2004, Curtea de Apel Iași a respins apelul reclamantei. În motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că în cauză nu s-a făcut dovada că ar lipsi din contractul de împrumut unul din elementele esențiale (consimțământ, obiect, cauză, formă).

La încheierea contractului ambele părți au fost prezente prin reprezentanți legali, care aveau capacitatea de a contracta un împrumut, obiectul contractului a fost împrumutul și cauza a fost licită, contractul a fost încheiat în formă autentică și prin încheierea acestuia nu s-a încălcat nici o dispoziție legală. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Recurenta susține că în mod greșit s-a reținut că s-a respectat principiul specializării capacității de folosință, întrucât părțile în litigiu nu au calitatea de a efectua activități de creditare-împrumut. De asemenea, susține că instanțele nu s-au pronunțat asupra unor mijloace de apărare sau dovezi administrare care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Recurenta consideră că instanțele au respins cererea de efectuare a unei expertize contabile pentru a se verifica dacă operațiunea de împrumut a avut sau nu loc. Recursul este neîntemeiat. Din verificarea actelor dosarului se constată că între pârâta SC S.C.I.E. SRL Iași, reprezentată de A.I.A.A.S. și S.Z.Y. în calitate de împrumutătoare și reclamanta SC S. SRL reprezentată de I.M.A.H.I. și A.L.E., în calitate de împrumutată a intervenit contractul de împrumut, garantat prin ipotecă, autentificat de B.N.P. S.B., prin încheierea de autentificare la 14 decembrie 2001. Contractul de împrumut garantat prin ipotecă a fost încheiat în formă autentică, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 36/1995 și a fost semnat de reprezentanții societății, care aveau capacitatea de a contracta un împrumut situație în care susținerea recurentei referitoare la lipsa de capacitate a părților de a încheia contractul nu este întemeiată.

Din conținutul contractului rezultă că reprezentanții recurentei au primit integral suma împrumutată. În această situație instanțele nu au reținut în mod corect motivul de nulitate referitor la lipsa obiectului contractului. Din moment ce din contractul încheiat de părți rezultă că împrumutul a avut loc, cererea referitoare la administrarea unei expertize apare ca nejustificate. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se constată că este neîntemeiat întrucât instanțele au avut în vedere la pronunțarea soluției dovezile administrate în cauză. Pentru aceste considerente recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 37/ A din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 iunie 2005.