ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7221/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 156 din 23 septembrie 2003, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată, contestația formulată de reclamantul O.V., în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Neamț, față de refuzul acesteia de a-i recunoaște perioada 15 aprilie 1954 - 21 noiembrie 1956, ca fiind stagiul militar efectuat în detașamentele de muncă ale fostei Direcții Generale a Serviciului Muncii, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Pentru a pronunța o asemenea hotărâre, instanța a reținut că din probatoriul administrat, inclusiv din recunoașterea făcută de reclamant, rezultă că nu se poate da o soluție favorabilă cererii, întrucât, potrivit dispozițiilor Legii nr. 309/2002, de prevederile acestui act normativ pot beneficia doar persoanele care au efectuat stagiul militar în detașamente ale Direcției Generale a Serviciului Muncii. Împotriva acestei sentințe, la data de 27 noiembrie 2003, a declarat recurs, recurentul-reclamant O.V., fără însă a formula motivele de recurs. Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Neamț a depus întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului, ca urmare a faptului că acesta nu este motivat.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 29/1990, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 59/1993, sentința instanței de fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, iar în conformitate cu art. 18 din același act normativ, dispozițiile sale se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. Totodată, potrivit art. 303 alin. (1) din același cod, recursul trebuie să fie motivat, prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. În cauză, din actele dosarului, rezultă că recurentul-reclamant a primit sentința civilă atacată, la 14 noiembrie 2003 și a declarat recursul împotriva acesteia, la 27 noiembrie 2003, fără, însă, a-l motiva.

În conformitate cu dispozițiile art. 306 C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs, situație în care aceasta este obligată să le pună în dezbaterea părților. Întrucât recurentul-reclamant nu a procedat în conformitate cu dispozițiile legale, privind motivarea recursului și constatând că nu există în cauză, motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, urmează a se aplica sancțiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., respectiv constatarea nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul, recursul declarat de O.V. împotriva sentinței civile nr. 156 din 23 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2004.