ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7221/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 156 din 23

septembrie 2003, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondată, contestația formulată de reclamantul O.V.,

în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Neamț, față de

refuzul acesteia de a-i recunoaște perioada 15 aprilie 1954 - 21 noiembrie 1956,

ca fiind stagiul militar efectuat în detașamentele de muncă ale fostei Direcții

Generale a Serviciului Muncii, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de

Legea nr. 309/2002.

Pentru a pronunța o asemenea

hotărâre, instanța a reținut că din probatoriul administrat, inclusiv din

recunoașterea făcută de reclamant, rezultă că nu se poate da o soluție

favorabilă cererii, întrucât, potrivit dispozițiilor Legii nr. 309/2002, de

prevederile acestui act normativ pot beneficia doar persoanele care au efectuat

stagiul militar în detașamente ale Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei sentințe, la data

de 27 noiembrie 2003, a declarat recurs, recurentul-reclamant O.V., fără însă a

formula motivele de recurs.

Intimata-pârâtă Casa Județeană de

Pensii Neamț a depus întâmpinare, prin care a solicitat anularea recursului, ca

urmare a faptului că acesta nu este motivat.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 29/1990,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 59/1993, sentința instanței de fond

poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, iar în

conformitate cu art. 18 din același act normativ, dispozițiile sale se

completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

Totodată, potrivit art. 303 alin. (1)

din același cod, recursul trebuie să fie motivat, prin însăși cererea de recurs

sau înăuntrul termenului de recurs. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol,

termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii,

chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

În cauză, din actele dosarului,

rezultă că recurentul-reclamant a primit sentința civilă atacată, la 14

noiembrie 2003 și a declarat recursul împotriva acesteia, la 27 noiembrie 2003,

fără, însă, a-l motiva.

În conformitate cu dispozițiile art.

306 C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal,

cu excepția cazurilor în care există motive de ordine publică ce pot fi

invocate din oficiu de instanța de recurs, situație în care aceasta este

obligată să le pună în dezbaterea părților.

Întrucât recurentul-reclamant nu a

procedat în conformitate cu dispozițiile legale, privind motivarea recursului

și constatând că nu există în cauză, motive de ordine publică ce ar putea fi

invocate din oficiu, urmează a se aplica sancțiunea prevăzută de art. 306 alin.

(1) C. proc. civ., respectiv constatarea nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul, recursul declarat de O.V.

împotriva sentinței civile nr. 156 din 23 septembrie 2003, pronunțată de Curtea

de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2004.