ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3347/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Cluj, prin sentința

penală nr. 652 din 18 noiembrie 2003, a condamnat pe inculpatul L.M.C. la

pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive cu începere de

la 29 mai 2003, până la 18 noiembrie 2003.

A făcut aplicarea dispozițiilor art.

71 și art. 64 C. pen.

S-a reținut, în esență, că, la data

de 16 aprilie 2003, în jurul orei 14,00, inculpatul a deposedat-o pe partea

vătămată T.I. prin violență și utilizând un spray lacrimogen, în timp ce se

afla pe strada E.M. din Cluj-Napoca, de un telefon mobil în valoare de

aproximativ 3 milioane lei.

Curtea de Apel Cluj, secția penală,

prin decizia nr. 60 din 25 februarie 2004, a admis apelul inculpatului și a

redus pedeapsa aplicată de prima instanță la 3 ani închisoare, reținând

dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen.

S-a motivat că, față de valoarea

redusă a prejudiciului cauzat prin infracțiune, de faptul că inculpatul nu are

antecedente penale și de natura relațiilor ce a existat între părți

(homosexuale) și care a constituit o premisă a săvârșirii infracțiunii, se

impune a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 C. pen. și implicit coborârea pedepsei sub minimul special.

Declarând recurs, inculpatul a

solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc.

pen. și art. 18

1

C. pen., susținând că fapta comisă nu prezintă

pericolul social al unei infracțiuni. În subsidiar a solicitat reducerea

pedepsei.

Recursul nu este întemeiat.

Susținerea inculpatului, în sensul

că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni a fost examinată de

instanța de apel care, în mod judicios a apreciat că prin modul, locul și timpul

în care a acționat nu se poate considera că această faptă ar fi lipsită în mod

vădit de importanță.

Totodată, pedeapsa a fost stabilită

în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanțele

atenuante acordate inculpatului fiind justificate în sensul arătat de instanța

de apel.

În consecință, cum alte motive de

casare, susceptibile a fi examinate din oficiu nu s-au constatat, recursul

inculpatului va fi respins ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce, în

continuare, timpul arestării preventive și se va dispune ca onorariul cuvenit

avocatului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.M.C. împotriva deciziei penale nr. 60 din 25 februarie

2004 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 29 mai 2003 la 17 iunie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iunie 2004.