ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7893/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin adresa nr. 9214/18D/2002

a Procurorului financiar al Camerei de Conturi Arad, către Colegiul

jurisdicțional Arad, înregistrată la 29 august 2002, s-a solicitat obligarea

Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială a județului Arad, să vireze

la bugetul de stat, suma de 60.230.000 lei, cu titlu de T.V.A., suma de

45.396.320 lei, cu titlu de majorări de întârziere și suma de 2.108.050 lei, cu

titlu de penalități de întârziere, precum și obligarea numiților M.C., N.V. și

F.A., în solidar, la plata despăgubirilor civile către Direcția Generală de

Muncă și Solidaritate Socială a județului Arad.

Colegiul jurisdicțional Arad

a admis sesizarea, prin sentința nr. 71 din 19 decembrie 2002, în sensul că a

obligat Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului Arad, să

vireze la bugetul statului, sumele solicitate prin sesizare, constatând că s-a

plătit la buget, suma de 60.230.000 lei, reprezentând T.V.A. și a obligat

pârâții, persoane fizice, să plătească Direcției Generale de Muncă și Solidaritate

Socială a județului Arad, suma de 107.734.370 lei, cu titlu de despăgubiri

civile, din care s-a recuperat suma de 60.230.000 lei, reprezentând T.V.A., a

înființat sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale pârâților persoane fizice,

până la concurența sumei de 47.504.370 lei și i-a obligat pe aceștia, la plata

a câte 100.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.

În motivarea sentinței se

reține că pentru recuperarea debitelor restante la bugetul asigurărilor sociale

de stat ale SC I. SA Lipova, Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială

a județului Arad, ca organ de executare, a procedat la vânzarea la licitație

publică, a bunurilor acestei societăți, asupra cărora anterior s-a înființat

sechestru, și a numit în comisia de licitație, pe pârâții M.C., N.V. și F.A.,

respectiv de directorul general, șeful corpului de control și consilierul

juridic al instituției.

Se mai reține că aceștia au

vândut bunurile respective, cu suma de 317.000.000 lei, dar nu au calculat T.V.A.,

în sumă de 60.230.000 lei, iar pentru nevirarea T.V.A. la bugetul statului,

s-au stabilit majorări de întârziere în sumă de 45.396.320 lei și penalități de

întârziere, în sumă de 2.108.050 lei, conform H.G. nr. 1043/2001 și a O.G. nr. 26/2001.

Consideră că membrii

comisiei de licitație sunt răspunzători de necalcularea T.V.A. și virarea

acesteia la bugetul statului, ceea ce impune obligarea lor în solidar, la plata

sumelor reținute în actul de sesizare, dar constată că între timp a fost

recuperată suma de 60.230.000 lei, reprezentând T.V.A., care s-a virat apoi la

bugetul statului.

Instanța a reținut și că

cererea pârâtei F.A., de chemare în garanție a numiților M.G., L.A. și G.V., nu

este admisibilă, pentru că aceștia nu pot fi subiect al raportului juridic

obligațional dedus judecății.

Curtea de Conturi a României,

secția jurisdicțională, prin decizia nr. 271 din 17 aprilie 2003, a respins

recursurile jurisdicționale declarate de Direcția Generală de Muncă și

Solidaritate Socială a județului Arad, M.C. și N.V., împotriva sentinței nr. 71/2002

a Colegiului jurisdicțional Arad și a obligat recurenții, la câte 100.000 lei

fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea statului.

În motivarea deciziei se

reține că recursurile sunt neîntemeiate, deoarece în documentația privind

bunurile vândute la licitație, nu se face referire la T.V.A. și cum T.V.A., la care s-au calculat majorări de întârziere și penalități de

întârziere, nu s-a virat la bugetul statului, din vina membrilor comisiei de

licitație, răspunderea revine acestora.

Se mai reține că apărarea

recurenților, în sensul că bugetul statului nu a fost prejudiciat, deoarece

sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 40/2002 privind scutirea de plată a

majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere, nu poate fi

acceptată, pentru că procedura prevăzută de ordonanță este de lungă durată, nu

se aplică în mod automat, iar instanța nu are competența să constate dacă

societățile cumpărătoare beneficiau sau nu, de prevederile acestui act normativ.

Împotriva deciziei secției

jurisdicționale a Curții de Conturi, au declarat recurs, N.V. și G.A. (fostă Fa.)

și Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a județului Arad.

N.V. menționează că s-au

făcut toate demersurile necesare, ca beneficiarii licitației să se înregistreze

în contabilitate, cu sumele datorate ca majorări și că nu este normal ca

membrii comisiei de licitație să fie obligați să plătească pentru beneficiarii

bunurilor, aceștia fiind scutiți de drept de la plata obligațiilor și trebuie

numai să depună dosare cu documentația necesară, la organul fiscal competent.

Susține că obligațiile

trebuie dirijate către Administrația Financiară a orașului Lipova și către

Percepția Săvârșin, unde beneficiarii licitației își desfășoară activitatea.

G.A. (fostă F.) critică

decizia, pentru nelegalitate, considerând că nu există temei legal eludat de

către membrii comisiei, care să fi condus la prejudicierea bugetului de stat,

cu atât mai mult, cu cât obligația de plată a T.V.A. revine celor 3

cumpărători, care, de altfel, au și achitat T.V.A. - ul aferent bunurilor

cumpărate.

Direcția pentru Dialog,

Familie și Solidaritate Socială a județului Arad (fostă D.G.M.S.S. Arad)

susține că plata majorărilor și penalităților aferente T.V.A., revine tot

beneficiarilor licitației, însă aceștia beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 40/2002,

prin care se scutesc de plata lor.

Mai susține că s-au făcut

demersurile contabile necesare, pentru ca beneficiarii să se înregistreze în

contabilitate, cu sumele datorate, care trebuie să depună dosare cu

documentația necesară, la organul fiscal competent, pentru a beneficia de

scutire și că nu este corect ca membrii comisiei de licitație să fie obligați

să plătească, ceea ce alții sunt scutiți prin lege.

Consideră că se impune ca

aceste obligații să fie dirijate către Administrația Financiară a orașului

Lipova și către Percepția Săvârșin, unde beneficiarii licitației își desfășoară

activitatea.

Recursul declarat de G.A.

(fostă F.) va fi respins ca inadmisibil, reținându-se faptul că aceasta n-a uzat

de calea de atac a recursului jurisdicțional împotriva sentinței Colegiului

jurisdicțional Arad și din acest motiv, nu mai avea dreptul să promoveze recursul

de față.

Recursurile declarate de N.V.

și de Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a județului Arad,

vor fi analizate împreună, deoarece în esență privesc aceleași motive de

recurs.

Corect au reținut instanțele

jurisdicționale ale Curții de Conturi, că membrii comisiei de licitație nu

și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 56 alin. (3) din O.G. nr. 11/1996,

privind executarea creanțelor bugetare, cu modificările și completările

ulterioare (aplicabilă în perioada în discuție), în sensul că nu au eliberat

fiecărui cumpărător, precum și debitorului, un document care să cuprindă,

printre alte elemente și T.V.A., dacă este cazul.

Se impunea ca în

documentația prezentată de către Direcția Generală de Muncă și Solidaritate

Socială a județului Arad, cu ocazia scoaterii la licitație a bunurilor, să se

facă referire la T.V.A., ca și în publicația de vânzare și în procesul-verbal

și contractul de vânzare-cumpărare, ceea ce nu s-a făcut de către comisia de

licitație.

S-a reținut real de către secția

jurisdicțională, că plata T.V.A. trebuia făcută până la 25 noiembrie 2000, dar

beneficiarii au achitat-o mult mai târziu, astfel că s-au calculat corect

majorările de întârziere și penalitățile de întârziere pentru neplata la timp a

T.V.A.

Era în obligația membrilor

comisiei de licitație, să perceapă T.V.A. la bunurile pe care le-au vândut la

licitație și să vireze sumele reprezentând T.V.A., la bugetul de stat, în

condițiile și la termenele prevăzute de lege, ei neachitându-se de această

obligație legală și de aici rezultă culpa lor în producerea prejudiciului și

obligația de plată a acestuia.

Susținerea recurenților, că

bugetul statului nu a fost prejudiciat, pentru că în cauză sunt aplicabile

prevederile O.U.G. nr. 40/2002, referitoare la scutirea de plată a majorărilor

de întârziere și a penalităților de întârziere, nu poate fi reținută, pentru că

instanța nu are posibilitatea și nici competența să verifice dacă se

îndeplineau condițiile prevăzute de ordonanță în acest sens, de către cumpărătorii

bunurilor scoase la vânzare.

De asemenea, instanța nu

poate obliga terțe persoane care nu sunt părți în cauza de față, să facă

demersuri pentru recuperarea sumelor rămase de la beneficiarii bunurilor sau să

oblige pe aceștia să depună documentația necesară, în vederea constatării

îndeplinirii condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 40/2002.

Pentru considerentele

arătate mai sus, reținându-se că decizia atacată cu prezentul recurs, este

legală și temeinică, se vor respinge cele două recursuri, ca nefondate, în

temeiul art. 82 din Legea nr. 94/1992 și art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de N.V. și Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a

județului Arad, împotriva deciziei nr. 271 din 17 aprilie 2003 a secției

jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondate.

Respinge recursul declarat

de G.A., împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibil.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2004.