ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7893/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin adresa nr. 9214/18D/2002 a Procurorului financiar al Camerei de Conturi Arad, către Colegiul jurisdicțional Arad, înregistrată la 29 august 2002, s-a solicitat obligarea Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială a județului Arad, să vireze la bugetul de stat, suma de 60.230.000 lei, cu titlu de T.V.A., suma de 45.396.320 lei, cu titlu de majorări de întârziere și suma de 2.108.050 lei, cu titlu de penalități de întârziere, precum și obligarea numiților M.C., N.V. și F.A., în solidar, la plata despăgubirilor civile către Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului Arad.

Colegiul jurisdicțional Arad a admis sesizarea, prin sentința nr. 71 din 19 decembrie 2002, în sensul că a obligat Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului Arad, să vireze la bugetul statului, sumele solicitate prin sesizare, constatând că s-a plătit la buget, suma de 60.230.000 lei, reprezentând T.V.A. și a obligat pârâții, persoane fizice, să plătească Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială a județului Arad, suma de 107.734.370 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care s-a recuperat suma de 60.230.000 lei, reprezentând T.V.A., a înființat sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale pârâților persoane fizice, până la concurența sumei de 47.504.370 lei și i-a obligat pe aceștia, la plata a câte 100.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către stat.

În motivarea sentinței se reține că pentru recuperarea debitelor restante la bugetul asigurărilor sociale de stat ale SC I. SA Lipova, Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului Arad, ca organ de executare, a procedat la vânzarea la licitație publică, a bunurilor acestei societăți, asupra cărora anterior s-a înființat sechestru, și a numit în comisia de licitație, pe pârâții M.C., N.V. și F.A., respectiv de directorul general, șeful corpului de control și consilierul juridic al instituției. Se mai reține că aceștia au vândut bunurile respective, cu suma de 317.000.000 lei, dar nu au calculat T.V.A., în sumă de 60.230.000 lei, iar pentru nevirarea T.V.A. la bugetul statului, s-au stabilit majorări de întârziere în sumă de 45.396.320 lei și penalități de întârziere, în sumă de 2.108.050 lei, conform H.G.

nr. 1043/2001 și a O.G. nr. 26/2001. Consideră că membrii comisiei de licitație sunt răspunzători de necalcularea T.V.A. și virarea acesteia la bugetul statului, ceea ce impune obligarea lor în solidar, la plata sumelor reținute în actul de sesizare, dar constată că între timp a fost recuperată suma de 60.230.000 lei, reprezentând T.V.A., care s-a virat apoi la bugetul statului. Instanța a reținut și că cererea pârâtei F.A., de chemare în garanție a numiților M.G., L.A. și G.V., nu este admisibilă, pentru că aceștia nu pot fi subiect al raportului juridic obligațional dedus judecății. Curtea de Conturi a României, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 271 din 17 aprilie 2003, a respins recursurile jurisdicționale declarate de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului Arad, M.C.

și N.V., împotriva sentinței nr. 71/2002 a Colegiului jurisdicțional Arad și a obligat recurenții, la câte 100.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea statului. În motivarea deciziei se reține că recursurile sunt neîntemeiate, deoarece în documentația privind bunurile vândute la licitație, nu se face referire la T.V.A. și cum T.V.A., la care s-au calculat majorări de întârziere și penalități de întârziere, nu s-a virat la bugetul statului, din vina membrilor comisiei de licitație, răspunderea revine acestora. Se mai reține că apărarea recurenților, în sensul că bugetul statului nu a fost prejudiciat, deoarece sunt aplicabile prevederile O.U.G.

nr. 40/2002 privind scutirea de plată a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere, nu poate fi acceptată, pentru că procedura prevăzută de ordonanță este de lungă durată, nu se aplică în mod automat, iar instanța nu are competența să constate dacă societățile cumpărătoare beneficiau sau nu, de prevederile acestui act normativ. Împotriva deciziei secției jurisdicționale a Curții de Conturi, au declarat recurs, N.V. și G.A. (fostă Fa.) și Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a județului Arad. N.V. menționează că s-au făcut toate demersurile necesare, ca beneficiarii licitației să se înregistreze în contabilitate, cu sumele datorate ca majorări și că nu este normal ca membrii comisiei de licitație să fie obligați să plătească pentru beneficiarii bunurilor, aceștia fiind scutiți de drept de la plata obligațiilor și trebuie numai să depună dosare cu documentația necesară, la organul fiscal competent.

Susține că obligațiile trebuie dirijate către Administrația Financiară a orașului Lipova și către Percepția Săvârșin, unde beneficiarii licitației își desfășoară activitatea. G.A. (fostă F.) critică decizia, pentru nelegalitate, considerând că nu există temei legal eludat de către membrii comisiei, care să fi condus la prejudicierea bugetului de stat, cu atât mai mult, cu cât obligația de plată a T.V.A. revine celor 3 cumpărători, care, de altfel, au și achitat T.V.A. - ul aferent bunurilor cumpărate. Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a județului Arad (fostă D.G.M.S.S. Arad) susține că plata majorărilor și penalităților aferente T.V.A., revine tot beneficiarilor licitației, însă aceștia beneficiază de prevederile O.U.G.

nr. 40/2002, prin care se scutesc de plata lor. Mai susține că s-au făcut demersurile contabile necesare, pentru ca beneficiarii să se înregistreze în contabilitate, cu sumele datorate, care trebuie să depună dosare cu documentația necesară, la organul fiscal competent, pentru a beneficia de scutire și că nu este corect ca membrii comisiei de licitație să fie obligați să plătească, ceea ce alții sunt scutiți prin lege. Consideră că se impune ca aceste obligații să fie dirijate către Administrația Financiară a orașului Lipova și către Percepția Săvârșin, unde beneficiarii licitației își desfășoară activitatea. Recursul declarat de G.A. (fostă F.) va fi respins ca inadmisibil, reținându-se faptul că aceasta n-a uzat de calea de atac a recursului jurisdicțional împotriva sentinței Colegiului jurisdicțional Arad și din acest motiv, nu mai avea dreptul să promoveze recursul de față.

Recursurile declarate de N.V. și de Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a județului Arad, vor fi analizate împreună, deoarece în esență privesc aceleași motive de recurs. Corect au reținut instanțele jurisdicționale ale Curții de Conturi, că membrii comisiei de licitație nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 56 alin. (3) din O.G. nr. 11/1996, privind executarea creanțelor bugetare, cu modificările și completările ulterioare (aplicabilă în perioada în discuție), în sensul că nu au eliberat fiecărui cumpărător, precum și debitorului, un document care să cuprindă, printre alte elemente și T.V.A., dacă este cazul.

Se impunea ca în documentația prezentată de către Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a județului Arad, cu ocazia scoaterii la licitație a bunurilor, să se facă referire la T.V.A., ca și în publicația de vânzare și în procesul-verbal și contractul de vânzare-cumpărare, ceea ce nu s-a făcut de către comisia de licitație. S-a reținut real de către secția jurisdicțională, că plata T.V.A. trebuia făcută până la 25 noiembrie 2000, dar beneficiarii au achitat-o mult mai târziu, astfel că s-au calculat corect majorările de întârziere și penalitățile de întârziere pentru neplata la timp a T.V.A. Era în obligația membrilor comisiei de licitație, să perceapă T.V.A. la bunurile pe care le-au vândut la licitație și să vireze sumele reprezentând T.V.A., la bugetul de stat, în condițiile și la termenele prevăzute de lege, ei neachitându-se de această obligație legală și de aici rezultă culpa lor în producerea prejudiciului și obligația de plată a acestuia.

Susținerea recurenților, că bugetul statului nu a fost prejudiciat, pentru că în cauză sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 40/2002, referitoare la scutirea de plată a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere, nu poate fi reținută, pentru că instanța nu are posibilitatea și nici competența să verifice dacă se îndeplineau condițiile prevăzute de ordonanță în acest sens, de către cumpărătorii bunurilor scoase la vânzare. De asemenea, instanța nu poate obliga terțe persoane care nu sunt părți în cauza de față, să facă demersuri pentru recuperarea sumelor rămase de la beneficiarii bunurilor sau să oblige pe aceștia să depună documentația necesară, în vederea constatării îndeplinirii condițiilor prevăzute de O.U.G.

nr. 40/2002. Pentru considerentele arătate mai sus, reținându-se că decizia atacată cu prezentul recurs, este legală și temeinică, se vor respinge cele două recursuri, ca nefondate, în temeiul art. 82 din Legea nr. 94/1992 și art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de N.V. și Direcția pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială a județului Arad, împotriva deciziei nr. 271 din 17 aprilie 2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondate. Respinge recursul declarat de G.A., împotriva aceleiași decizii, ca inadmisibil. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2004.