ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5339/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 156 din 10 octombrie 2003, definitivă prin neapelare, a Judecătoriei Târnăveni, inculpatul F.V. a fost condamnat la 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen. În baza art. 81 din același cod, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani. S-a reținut că, la 20 martie 2003, inculpatul l-a înjunghiat în abdomen pe F.F., fratele său, producându-i o plagă nepenetrantă ce a necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale. Totodată, a fost obligat să plătească părții civile F.F.

suma de 5.000.000 lei despăgubiri civile. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I, pct. 7 și pct. 7 1 C. proc. pen., pentru două motive: - faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o greșită încadrare juridică, constând în nereținerea stării de recidivă; - omisiunea revocării suspendării condiționate a pedepsei anterioare, contrar dispozițiilor art. 83 C. pen. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 37 lit. a) C. pen., există recidivă postcondamnatorie când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evaluare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.

Totodată, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 543/2002 prevede că grațierea nu se aplică celor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în stare de recidivă sau celor care sunt recidiviști prin condamnări anterioare. Or, infractor recidivist este cel care, după o primă condamnare, săvârșește o nouă infracțiune în condițiile cerute de lege pentru existența recidivei, ceea ce înseamnă că la data săvârșirii noii infracțiuni apare și starea de recidivă, fiind indiferent momentul constatării sale prin hotărâre judecătorească. În consecință, actul de clemență se aplică în raport cu ceea ce este făptuitorul la acea dată și nu în funcție de ce a fost anterior.

În speța de față, din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior prin sentința penală nr. 218 din 5 octombrie 2000 a Judecătoriei Târnăveni, definitivă la 16 octombrie 2000 prin nerecurare, la un an închisoare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 și art. 193 C. pen., în condițiile art. 81 din același cod. Prin urmare, termenul de încercare al suspendării condiționate s-ar fi împlinit la 16 octombrie 2003. Dar, conform art. 120 alin. (2) C. pen., grațierea are efecte și asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat. În acest caz, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanță se reduce în mod corespunzător.

Dacă suspendarea condiționată este revocată sau anulată, se execută numai partea din pedeapsă rămasă negrațiată. Aceste prevederi au însă în vedere numai grațierile necondiționate, iar în ipoteza unei grațieri condiționate ele nu vor opera automat, în chiar momentul aplicării grațierii, ci numai la expirarea intervalului de timp fixat în actul de clemență, dacă cel condamnat a respectat condiția suspendării impusă prin același act, aceea de a nu fi săvârșit o infracțiune intenționată în intervalul respectiv. Doar în acest moment grațierea va fi considerată definitivă și își va produce toate efectele.

În consecință, partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunțate de instanță se va reduce corespunzător conform art. 120 alin. (2) C. pen., dar cu efecte „ex tunc”, numai în momentul îndeplinirii condiției grațierii, respectiv la expirarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002, în cauză la 16 octombrie 2003. Cum, în cazul de față, fapta a fost săvârșită la 20 martie 2003, deci în cursul ambelor termene de încercare atât al suspendării condiționate, cât și al grațierii condiționate al pedepsei anterioare de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 218 din 5 octombrie 2000 a Judecătoriei Târnăveni, instanța trebuia să dea eficiență dispozițiilor art. 83 C. pen.

și să dispună executarea alăturată a celor două pedepse, urmând ca inculpatul să execute în final 2 ani închisoare. De asemenea, cum pedeapsa anterioară constituia primul termen al recidivei postcondamnatorii, trebuia să rețină la încadrarea juridică și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. Așa fiind, se va admite recursul în anulare, se va casa hotărârea atacată numai cu privire la nereținerea stării de recidivă și la omisiunea revocării suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare. Se vor înlătura dispozițiile art. 81 și art. 82 C. pen., pentru pedeapsa aplicată în cauză. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 156 din 10 octombrie 2003 a Judecătoriei Târnăveni, privind pe inculpatul F.V. Casează sentința penală atacată numai cu privire la nereținerea stării de recidivă și la omisiunea revocării suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare. Înlătură dispozițiile art. 81 și art. 82 C. pen., pentru pedeapsa aplicată în cauză. Constată că inculpatul se află în starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. și menține pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., revocă suspendarea executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 218 din 5 octombrie 2000 a Judecătoriei Târnăveni și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. Menține celelalte dispoziții. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2004.