ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4097/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4097/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față, constată;
Prin decizia civilă nr. 497 din 21 februarie
2003 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a anulat ca netimbrat
recursul declarat de revizuienta T.C.M. împotriva deciziei civile nr. 1681 din
21 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în
contradictoriu cu intimații, M.I. și C.V.
Împotriva acestei decizii T.C.M. a
formulat contestație în anulare, invocând incidența art. 317 pct. 1 C. proc.
civ.
Prin decizia civilă nr. 2615 din 3
decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins contestația
în anulare ca nefondată.
Împotriva acestei decizii a declarat o
cale de atac intitulată a fi apel contestatoarea T.C.M., cale de atac
calificată a fi recurs și transmisă spre competentă soluționare acestei
instanțe.
Analizând recursul, Înalta Curte constată
că este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dispozițiile legale care reglementează
exercițiul căilor de atac, inclusiv al căilor extraordinare de atac, cum este
contestația în anulare și revizuirea, sunt de ordine publică fiind imperative
și absolute.
Legea se presupune a fi cunoscută de
toată lumea, ceea ce înseamnă că nimeni nu se poate pune la adăpost de
sancțiunile legii sub cuvânt că legea nu-i este cunoscută.
Or, potrivit art. 320 alin. (3) și art. 328
alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare, respectiv
hotărârea dată asupra revizuirii sunt supuse acelorași căi de atac ca și
hotărârea atacată.
Or, în speță, hotărârea atacată, anume,
decizia nr. 2615 din 3 decembrie 2003, a fost pronunțată de Curtea de Apel
București ca instanța de recurs, întrucât contestatoarea a investit-o cu
judecata unei contestații în anulare împotriva unei alte decizii a aceleiași
instanțe dată ca instanță de recurs asupra unei cereri de revizuire.
Așa fiind, cum hotărârea atacată, în
raport de dispoziția legală menționată este irevocabilă, părțile neavând
dreptul de a promova împotriva acesteia calea de atac a recursului, Înalta
Curte urmează a constata că recursul dedus judecății este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat
de contestatoarea T.C.M. împotriva deciziei nr. 2615 din 3 decembrie 2003 a
Curții de Apel București, secția a IV- a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18
mai 2005.