ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4361/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3498 din 24 august 2004, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Academia Română, ca, prin sentința ce va pronunța instanța, să dispună anularea adresei nr. 224 din 14 iulie 2004, prin care Prezidiul Academiei i-a comunicat că nu l-a confirmat ca membru în Consiliul Științific al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”. La data de 14 octombrie 2004, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat anularea hotărârii Prezidiului Academiei Române din data de 7 iulie 2004, prin care calitatea sa de membru ales în Consiliul Științific nu a fost avizată.

Ulterior, la data de 18 noiembrie 2004, reclamantul a chemat în judecată și pe pârâtul Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă. Reclamantul a arătat în motivarea acțiunii că este angajat cu contract de muncă la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” pe postul de cercetător principal gradul I, fiind ales membru în Consiliul Științific al Institutului din luna ianuarie 2004, iar la data de 7 iulie 2004, Prezidiul Academiei Române nu a mai avizat calitatea sa de membru ales în Consiliul Științific, sub pretext că prin Hotărârea nr. 8 din 12 ianuarie 2004 a Secției de Literatură și Filologie a Academiei Române ar fi fost suspendat din Consiliul Științific.

Prin sentința civilă nr. 2833 din 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a constatat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată a Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, întemeiată pe dispozițiile art. 132 alin. (1) teza I C. proc. civ. și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea precizată, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990. Recursul declarat de reclamant a fost admis prin decizia nr. 4097 din 28 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința a fost casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, la aceeași instanță, reținând instanța de control judiciar, că cererea de chemare în judecată a Institutului de Istorie a fost formulată în condițiile art. 132 alin. (1) teza I C. proc.

civ., la prima zi de înfățișare, fiind respinsă greșit ca inadmisibilă, iar în ce privește procedura prealabilă, s-a făcut dovada îndeplinirii acesteia prin contestația înregistrată sub nr. 345 din 3 august 2004, prin care s-a cerut revocarea adresei cu nr. 224 din 14 iulie 2004, prin care Academia Română a încunoștințat Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, despre hotărârea Prezidiului Academiei din data de 7 iulie 2004, privind înlăturarea reclamantului din Consiliul Științific. În fond, după casare, pârâții au invocat excepția lipsei de interes în susținerea acțiunii, între timp reclamantul pensionându-se, iar curtea de apel a pus în discuția părților, excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, acesta nefiind emitentul actului administrativ atacat, conform art. 10 din Legea nr. 29/1990.

La data de 18 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 897/2006, prin care a respins excepția privind lipsa interesului, a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, iar pe fond a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea hotărârii din 7 iulie 2004 a Prezidiului Academiei Române, comunicată prin adresa nr. 224 din 14 iulie 2004. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul are un interes legitim, moral, de a solicita examinarea legalității unui act administrativ, care l-a pus în situația de a nu-și mai exercita mandatul de membru ales în Consiliul Științific al Institutului, chiar dacă au încetat de drept raporturile de muncă ale reclamantului cu institutul în cauză, decizia emisă în acest sens fiind contestată de reclamant și aflându-se pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut că excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” este întemeiată, acesta nefiind emitentul actului administrativ atacat. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că potrivit art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 752/2001 și ale art. 46 alin. (2) din Statut, Prezidiul Academiei Române avizează componența Consiliului Științific al Institutului, hotărârea Prezidiului fiind un veritabil act administrativ de autoritate, prin aceasta validându-se sau confirmându-se rezultatele alegerilor generale, fiind, astfel, producător de efecte juridice. Reține instanța de fond, că această hotărâre nu a fost redactată în scris, astfel că nu a putut fi prezentată instanței în materialitatea ei, spre a face posibilă verificarea respectării condițiilor legii la momentul emiterii ei, aspecte ce conduc la constatarea nelegalității ei.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Academia Română, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că „avizul” dat de Prezidiul Academiei Române în conformitate cu art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române și art. 46 alin. (2) din Statut, privind componența Consiliului Științific, nu trebuie să îmbrace neapărat o formă scrisă, în sensul materializării sub forma unei hotărâri, la ședința din 7 iulie 2004 procedându-se doar la o înregistrare audio a discuțiilor și transcrierea lor, instanța de fond putând cere o copie sau un extras după transcrierea înregistrării audio de la această ședință. Recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Reclamantul, prin acțiunea precizată, a solicitat anularea hotărârii Prezidiului Academiei Române din data de 7 iulie 2004, hotărâre care nu a mai avizat calitatea sa de membru ales în Consiliul Științific al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”. Această hotărâre nu a fost depusă în materialitatea ei la instanța de judecată, pentru că, așa cum recunoaște și recurenta-pârâtă, nu a fost redactată în formă scrisă - după părerea sa, aceasta constituind un simplu „aviz de conformare” pentru valabilitatea căruia nu se cere forma scrisă. Potrivit art. 15 alin. ultim din Legea nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, atribuțiile, organizarea și funcționarea Prezidiului Academiei Române și a biroului acestuia se stabilesc prin Statutul Academiei.

Conform art. 31 din acest statut se precizează atribuțiile Prezidiului Academiei Române, printre care și cea de avizare a unor programe de cercetare științifică, iar la art. 37, se arată că „discuțiile din adunările generale și din ședințele Prezidiului se consemnează prin stenografiere sau prin înregistrare audio, care se transcrie, însă, până la ședința următoare, pe baza acestor texte. Cancelaria redactează procese-verbale revizuite și semnate de cei care au luat parte la discuții și de secretarul general al academiei”. Or, toate aceste prevederi legale, au fost ignorate, pârâta neputând depune în instanță hotărârea contestată, dar nici măcar un proces-verbal din care să rezulte modul de desfășurare al ședinței și motivele pentru care s-a luat hotărârea de a nu se mai recunoaște reclamantului calitatea de membru ales în Consiliul Științific.

Neputând fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ, în mod just instanța de fond a constatat nelegalitatea ei. Prin aceasta, reclamantul a fost lezat în drepturile sale, el nemaiputând să-și exercite mandatul, întrucât, așa cum corect reține și instanța de fond, potrivit art. 31 alin. final din Statut, hotărârile Prezidiului Academiei Române sunt executorii. Având în vedere considerentele expuse și constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Academia Română împotriva sentinței civile nr. 897 din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2006.