ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4361/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 3498 din 24 august 2004, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.N. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Academia Română, ca, prin sentința ce va pronunța

instanța, să dispună anularea adresei nr. 224 din 14 iulie 2004, prin care

Prezidiul Academiei i-a comunicat că nu l-a confirmat ca membru în Consiliul

Științific al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”.

La data de 14 octombrie

2004, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat anularea

hotărârii Prezidiului Academiei Române din data de 7 iulie 2004, prin care

calitatea sa de membru ales în Consiliul Științific nu a fost avizată.

Ulterior, la data de 18 noiembrie

2004, reclamantul a chemat în judecată și pe pârâtul Institutul de Istorie și

Teorie Literară „George Călinescu”, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.

Reclamantul a arătat în

motivarea acțiunii că este angajat cu contract de muncă la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” pe postul de cercetător principal

gradul I, fiind ales membru în Consiliul Științific al Institutului din luna

ianuarie 2004, iar la data de 7 iulie 2004, Prezidiul Academiei Române nu a mai

avizat calitatea sa de membru ales în Consiliul Științific, sub pretext că prin

Hotărârea nr. 8 din 12 ianuarie 2004 a Secției de Literatură și Filologie a

Academiei Române ar fi fost suspendat din Consiliul Științific.

Prin sentința civilă nr. 2833

din 18 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a constatat inadmisibilitatea cererii de chemare în

judecată a Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”,

întemeiată pe dispozițiile art. 132 alin. (1) teza I C. proc. civ. și a respins,

ca inadmisibilă, acțiunea precizată, pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile, prevăzută de art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990.

Recursul declarat de

reclamant a fost admis prin decizia nr. 4097 din 28 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința a fost casată, iar cauza trimisă, spre

rejudecare, la aceeași instanță, reținând instanța de control judiciar, că

cererea de chemare în judecată a Institutului de Istorie a fost formulată în

condițiile art. 132 alin. (1) teza I C. proc. civ., la prima zi de înfățișare,

fiind respinsă greșit ca inadmisibilă, iar în ce privește procedura prealabilă,

s-a făcut dovada îndeplinirii acesteia prin contestația înregistrată sub nr. 345

din 3 august 2004, prin care s-a cerut revocarea adresei cu nr. 224 din 14

iulie 2004, prin care Academia Română a încunoștințat Institutul de Istorie și

Teorie Literară „George Călinescu”, despre hotărârea Prezidiului Academiei din

data de 7 iulie 2004, privind înlăturarea reclamantului din Consiliul

Științific.

În fond, după casare,

pârâții au invocat excepția lipsei de interes în susținerea acțiunii, între

timp reclamantul pensionându-se, iar curtea de apel a pus în discuția părților,

excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului de Istorie și Teorie

Literară „George Călinescu”, acesta nefiind emitentul actului administrativ

atacat, conform art. 10 din Legea nr. 29/1990.

La data de 18 aprilie 2006,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a pronunțat sentința civilă nr. 897/2006, prin care a respins excepția privind

lipsa interesului, a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a

pârâtului Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, iar pe

fond a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea hotărârii din

7 iulie 2004 a Prezidiului Academiei Române, comunicată prin adresa nr. 224 din

14 iulie 2004.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că reclamantul are un interes legitim,

moral, de a solicita examinarea legalității unui act administrativ, care l-a

pus în situația de a nu-și mai exercita mandatul de membru ales în Consiliul

Științific al Institutului, chiar dacă au încetat de drept raporturile de muncă

ale reclamantului cu institutul în cauză, decizia emisă în acest sens fiind

contestată de reclamant și aflându-se pe rolul Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut că excepția

lipsei calității procesuale a pârâtului Institutului de Istorie și Teorie

Literară „George Călinescu” este întemeiată, acesta nefiind emitentul actului

administrativ atacat.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut că potrivit art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 752/2001

și ale art. 46 alin. (2) din Statut, Prezidiul Academiei Române avizează

componența Consiliului Științific al Institutului, hotărârea Prezidiului fiind

un veritabil act administrativ de autoritate, prin aceasta validându-se sau

confirmându-se rezultatele alegerilor generale, fiind, astfel, producător de

efecte juridice.

Reține instanța de fond, că

această hotărâre nu a fost redactată în scris, astfel că nu a putut fi

prezentată instanței în materialitatea ei, spre a face posibilă verificarea

respectării condițiilor legii la momentul emiterii ei, aspecte ce conduc la

constatarea nelegalității ei.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Academia Română, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și susținând, în esență, că „avizul” dat de Prezidiul Academiei

Române în conformitate cu art. 8 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 752/2001

privind organizarea și funcționarea Academiei Române și art. 46 alin. (2) din

Statut, privind componența Consiliului Științific, nu trebuie să îmbrace

neapărat o formă scrisă, în sensul materializării sub forma unei hotărâri, la

ședința din 7 iulie 2004 procedându-se doar la o înregistrare audio a

discuțiilor și transcrierea lor, instanța de fond putând cere o copie sau un

extras după transcrierea înregistrării audio de la această ședință.

Recursul este nefondat,

potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Reclamantul, prin acțiunea

precizată, a solicitat anularea hotărârii Prezidiului Academiei Române din data

de 7 iulie 2004, hotărâre care nu a mai avizat calitatea sa de membru ales în

Consiliul Științific al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”.

Această hotărâre nu a fost

depusă în materialitatea ei la instanța de judecată, pentru că, așa cum

recunoaște și recurenta-pârâtă, nu a fost redactată în formă scrisă - după

părerea sa, aceasta constituind un simplu „aviz de conformare” pentru

valabilitatea căruia nu se cere forma scrisă.

Potrivit art. 15 alin. ultim

din Legea nr. 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române,

atribuțiile, organizarea și funcționarea Prezidiului Academiei Române și a

biroului acestuia se stabilesc prin Statutul Academiei.

Conform art. 31 din acest

statut se precizează atribuțiile Prezidiului Academiei Române, printre care și

cea de avizare a unor programe de cercetare științifică, iar la art. 37, se

arată că „discuțiile din adunările generale și din ședințele Prezidiului se

consemnează prin stenografiere sau prin înregistrare audio, care se transcrie, însă,

până la ședința următoare, pe baza acestor texte. Cancelaria redactează

procese-verbale revizuite și semnate de cei care au luat parte la discuții și

de secretarul general al academiei”.

Or, toate aceste prevederi

legale, au fost ignorate, pârâta neputând depune în instanță hotărârea

contestată, dar nici măcar un proces-verbal din care să rezulte modul de

desfășurare al ședinței și motivele pentru care s-a luat hotărârea de a nu se

mai recunoaște reclamantului calitatea de membru ales în Consiliul Științific.

Neputând fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ, în mod just

instanța de fond a constatat nelegalitatea ei.

Prin aceasta, reclamantul a

fost lezat în drepturile sale, el nemaiputând să-și exercite mandatul,

întrucât, așa cum corect reține și instanța de fond, potrivit art. 31 alin. final

din Statut, hotărârile Prezidiului Academiei Române sunt executorii.

Având în vedere

considerentele expuse și constatând că sentința pronunțată de instanța de fond

este legală și temeinică, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Academia Română împotriva sentinței civile nr. 897 din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2006.