ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 834/2024

Ședința publică din data de 14 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 02 aprilie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Ordinului ministrului educației și cercetării nr. 6365/23.12.2020 privind neacordarea titlurilor de cercetător științific gradul I și respectiv, de cercetător științific gradul II, respectiv anularea Anexei nr. 17299/1/29.12.2020;

- obligarea pârâtului la reexaminarea dosarului de concurs cuprinzând actele prevăzute de anunț și de lege ca fiind necesare pentru promovarea reclamantului pe postul de CS II;

- obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ prin care să constate că este îndeplinit punctajul necesar obținerii gradului profesional CS II care conține activitatea și lista lucrărilor publicate și evaluate conform standardelor minimale necesare și obligatorii instituite prin Ordinul ministrului cercetării nr. 6.129/2016 și solicitate de Comisia de istorie și studii culturale, punctajul fiind depășit la toate cele 4 categorii prevăzute de Standardele minimale care trebuie îndeplinite cumulativ;

- obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ privind confirmarea rezultatului concursului organizat de Institutul Arheologic V. Pârvan al Academiei Române, conform art. 17 din Legea nr. 319/2003.

Prin sentința civilă nr. 554 din 22 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 554 din 22 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că sentința recurată este nelegală fiind dată cu încălcarea normelor de drept material privind statutul personalului de cercetare-dezvoltare, reglementat prin Legea nr. 319/2003, pe care instanța de fond le-a interpretat si aplicat greșit.

În acest sens, a făcut trimitere la prevederile art. 24 alin. a) din Legea nr. 319/2003, precum și la dispozițiile Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, apreciind că instanța de fond a eludat dispozițiile legale considerând că este irelevant dacă Codul de etică și deontologie profesională a personalului de cercetare-dezvoltare a fost aprobat sau nu.

Totodată, a susținut că, în condițiile în care propunerile Comisiei 31 și ale Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. nu produc efecte juridice prin ele însele, fiind supuse aprobării ministrului, aprobarea implică o analiză a îndeplinirii condițiilor legale în desfășurarea procedurilor.

Nu rezultă care este informația relevantă în baza căreia s-a format convingerea cu privire la neîndeplinirea condițiilor de promovare a acestuia pe postul de CS II, convingere contrară celei exprimate de Comisia de concurs, formată din specialiști, instituită la nivelul Institutului de Arheologie "V. Pârvan".

Toate cele arătate evidențiază caracterul arbitrar al deciziei Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. și, în final, nelegalitatea ordinului prin care aceasta a fost aprobată doar formal, fără vreo analiză a îndeplinirii condițiilor legale în desfășurarea procedurilor și, pe cale de consecință, vătămarea adusă drepturilor sale recunoscute de lege.

Contrar acestor aspecte, instanța de fond, cu încălcarea normelor legale, în special interpretând în mod eronat sau chiar evitând să aplice anumite dispoziții din Legea nr. 319/2003, a respins prin sentința atacată cererea de chemare în judecată, atrăgând astfel incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

Intimatul-pârât Ministerul Educației a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nefondat, reținând următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile recurentului-reclamant privind greșita aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, sunt nefondate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul A. a participat la un concurs pentru ocuparea unui post vacant de cercetător științific II (CS II), jumătate de normă, în specializarea Arheologie clasică la Institutul de Arheologie "V. Pârvan".

Comisia de concurs s-a întrunit la 13 decembrie 2019 și a acordat dosarului de concurs depus de reclamant nota 10, recomandând candidatul pentru ocuparea postului de cercetător științific II (CS II), în specializarea Arheologie clasică.

Raportul Comisiei de concurs a fost înaintat, spre aprobare, Consiliului Științific al Institutului de Arheologie "V. Pârvan", care l-a aprobat în unanimitate și l-a înaintat spre avizare Academiei Române, care a transmis aprobarea finală, prin adresa secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române nr. 5632/23.12.2019.

Ulterior dosarul a fost transmis la Ministerul Educației și Cercetării - Direcția Infrastructuri de Cercetare.

Ministerul Educației și Cercetării - Direcția Infrastructuri de Cercetare a emis adresa nr. x/19.10.2020 în care apare menționat:

"De asemenea, potrivit propunerilor Comisiei de Fizică a CNATDCU, validate de către Consiliul general al CNATDCU, în cadrul reuniunii din data de 29.09.2020, prin Ordinul MEC nr. 5756/14.10.2020 nu se acordă titlul de CS I candidatului A.."

În continuare, prin aceeași adresă se solicită ca:

"în vederea retransmiterii acestui dosar de concurs, la Comisia Istorie și Studii Culturale în următoarea sesiune de lucru, vă rugăm să dispuneți completarea acestora potrivit celor solicitate de către comisia de specialitate a CNATDC", cerându-se corectarea fișei de evaluare în sensul eliminării unor raportări precum cele de la CDI I 1 (cartea nu îndeplinește cerința de a fi publicată la o editură din străinătate recunoscută de CNCS/de a fi disponibilă în cel puțin 15 biblioteci indexate în B. sau World Cat) și la CDI I 4 (unde un ghid-album e raportat ca monografie)".

Institutul de Arheologie "V. Pârvan" a retransmis dosarul și mapa cu contribuții științifice conform solicitării Ministerului Educației și Cercetării - Direcția Infrastructuri de Cercetare.

Prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 6365/23.12.2020, art. 1 s-a dispus:

"Nu se acordă titlul de cercetător științific gradul I și respectiv, de cercetător științific gradul II, persoanelor nominalizate în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin".

Anexa nr. 17299/1 din 29 decembrie 2020, atașată ordinului indică, referitor la reclamant, că infirmarea soluției comisiei de concurs din cadrul Institutului de Arheologie are la bază rezoluția comisiei de specialitate a C.N.AT.D.C.U. Comisia 31 - Istorie și studii culturale potrivit căreia:

"Se infirmă. Comisia propune infirmarea rezultatului concursului, bazându-ne pe art. 24 alin. a) din Legea nr. 319/2003, referitor la obligațiile personalului de cercetare - dezvoltare (să respecte etica și deontologia activității de cercetare - dezvoltare) și pe un comunicat al Consiliului Științific al Institutului de Arheologie -Vasile Pârvan - al Academiei Romane, publicat pe htttp/:/www.x.ro/pagini/dezbatere 2003 33.html) în care se constată - prezența de plagiat masiv, făptuit conștient, intenționat și dus până la capăt prin publicarea în forma tipărită și electronică - a lucrării Standarde și proceduri în arheologie, București INMI, 2004, autor A.."

Reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva acestui Ordin și ulterior a înregistrat acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, solicitând anularea Ordinului nr. 6365/23.12.2020, obligarea pârâtului la emiterea actului administrativ de confirmare a rezultatului concursului organizat de Institutul de Arheologie "V. Pârvan" al Academiei Române, conform art. 17 din Legea nr. 319/2003.

Instanța de recurs reține că legalitatea actului administrativ, indiferent de caracterul acestuia, normativ sau individual, se raportează la respectarea temeiului de drept în baza căruia a fost emis și, ulterior, necesitatea respectării tuturor elementelor de fapt, a pașilor procedurali care trebuie urmați la încadrarea situației juridice/raporturilor juridice existente în mod real în ipoteza normei abstracte a cărei executare se realizează în concret.

Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că ordinul contestat este legal, raportat la dispozițiile legale care au stat la baza emiterii acestuia.

Această concluzie este corectă, fiind însușită și de către instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident în cauză.

În speță, contrar susținerilor recurentului-reclamant, actul administrativ contestat cuprinde temeiul de drept ce a stat la baza emiterii sale, fiind detaliate motivele de fapt și de drept care au impus emiterea sa, iar reclamantul, în acțiunea introductivă, a demonstrat, prin argumentele aduse, că are cunoștință de considerentele ce au determinat măsura dispusă.

Astfel, emiterea Ordinului ministrului educației și cercetării nr. 6365/23.12.2020 privind neacordarea titlurilor de cercetător științific gradul 1 și, respectiv, de cercetător științific gradul II, respectiv Anexa nr. 17299/1 din 29.12.2020 s-a realizat în baza dispozițiilor art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (2) lit. c) și art. 17 din Legea nr. 319/2003 privind statutul personalului de cercetare-dezvoltare, cu completările ulterioare și cu Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 4621/23.06.2020 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare pentru mandatul 2020-2024, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 17 alin. (4) din Legea nr. 319/2003, "Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, în urma analizei documentelor de concurs, confirmă sau infirmă motivat rezultatele concursului și transmite conducătorului autorității de stat pentru cercetare-dezvoltare avizul pentru atribuirea prin ordin a titlurilor CS II și CS I".

Rezoluția comisiei de specialitate a C.N.AT.D.C.U. Comisia 31 - Istorie și studii culturale potrivit căreia prin care s-a propus infirmarea rezultatului concursului în ceea ce îl privește pe recurentul-reclamant a avut la bază prevederile art. 24 alin. a) din Legea nr. 319/2003, prin raportare la un comunicat al Consiliului Științific al Institutului de Arheologie -Vasile Pârvan - al Academiei Române, publicat pe htttp/:/www.x.ro/pagini/dezbatere 200333.html, în care se constată prezența de plagiat masiv, făptuit conștient, intenționat și dus până la capăt prin publicarea în forma tipărită și electronică a lucrării Standarde și proceduri în arheologie, București INMI, 2004, autor A..

În acest sens, se are în vedere și faptul că, referitor la acordarea gradelor profesionale și încadrarea pe funcții, dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 319/2003 statuează că "Evaluarea performanțelor profesionale ale candidaților, precum și încadrarea pe funcții se realizează ținând seama de studii, de competența și de rezultatele profesionale obținute, de titlurile științifice și de gradele profesionale obținute, de experiența în specialitatea postului, de aptitudinile specifice necesare îndeplinirii funcției, cu respectarea prevederilor din prezentul statut".

Or, chiar la art. 1 alin. (1) din acest statut se prevede că "Statutul personalului de cercetare-dezvoltare constituie cadrul prin care se promovează formarea continuă, dezvoltarea și motivarea resurselor umane, pentru asigurarea competenței și eticii profesionale în activitățile de cercetare-dezvoltare, a libertății demersurilor științifice și pentru participarea personalului din domeniu la promovarea și evaluarea activităților ce îi revin".

Totodată, la art. 24 alin. a) din Legea nr. 319/2003 se reglementează obligația ce îi incumbă și recurentului-reclamant de a respecta etica și deontologia activității de cercetare-dezvoltare, respectarea acesteia fiind evident incompatibilă cu conduita acestuia vis-a-vis de lucrarea Standarde și proceduri în arheologie, București INMI, 2004.

În consecință, instanța de control judiciar constată importanța pe care înțelege să o acorde legiuitorul respectării eticii și deontologiei profesionale în activitatea de cercetare-dezvoltare, fiind lipsite de relevanță în acest context alegațiile recurentului-reclamant privind neaprobarea Codului de etică și deontologie profesională a personalului de cercetare-dezvoltare.

Totodată, contrar susținerilor recurentului-reclamant, măsura dispusă prin decizia Consiliului general al C.N.A.T.D.C.U. nu are un caracter arbitrar, fiind întemeiată pe prevederile legale anterior reținute, fiind evident că nu a fost rezultatul neîndeplinirii de către recurentul-reclamant a standardelor științifice, ci a celor privind etica și deontologia activității de cercetare-dezvoltare, deopotrivă la fel de importante și obligatorii a fi respectate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 554 din 22 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.