ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6348/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 41/ S din

23 ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1407/2003, Tribunalul Brașov a

respins cererile privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de

inculpat.

În baza art. 20, raportat la art. 174

C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 din același

cod, a condamnat pe inculpatul K.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen.,

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere, pe

durata termenului de încercare de 4 ani, conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen.,

a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună

măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 86

3

lit. a), b), c) și

d) C. pen.

Conform art. 86

3

alin.

(2) C. pen., s-a dispus comunicarea sentinței Serviciului de Reintegrare

Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Brașov.

I s-a atras atenția inculpatului

asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86

4

C. pen.,

aplicându-se și prevederile art. 359 alin. (2) C. proc. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a

constatat că inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 30 de zile de

la 6 mai 2003 la 4 iunie 2003.

Inculpatul a fost obligat, în

solidar cu părțile responsabile civilmente K.K. și B.O. la plata sumei de 30

milioane lei despăgubiri civile către partea civilă D.O. și la 6.577.882 lei

către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Județeană Brașov.

A fost confiscat de la inculpat un

topor care a fost folosit la săvârșirea infracțiunii.

Instanța a reținut, în esență, că la

data de 3 noiembrie 2002, inculpatul minor a lovit pe partea vătămată D.O. cu

tăișul unui topor în zona capului, cu intenția de a-i suprima viața, lovitură

care nu și-a produs efectul, fiind parată cu mâna stângă de partea vătămată, la

care a fost tăiat suferind o fractură deschisă metacarp II cu secțiunea

musculaturii tenoriene și a trunchiului nerv median, necesitând pentru vindecare

30-35 zile de îngrijiri medicale (dacă nu survin complicații).

Prin decizia penală nr. 224/ Ap din 23

iunie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Brașov, a desființat parțial sentința atacată, și rejudecând,

a înlăturat aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., majorând pedeapsa de

la 2 ani la 3 ani închisoare.

A menținut aplicarea art. 86

1

C. pen., dar a mărit durata termenului de încercare la 7 ani.

A adăugat la obligațiile

condamnatului și alte trei obligații, referitoare la obligația de a urma un

curs de învățământ sau calificare, de a nu frecventa localuri publice și a se supune

măsurilor de control și tratament.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând casarea

hotărârilor atacate, schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul

executării pedepsei prin privare de libertate.

S-a motivat că referatul de evaluare

întocmit de Serviciul de Reintegrare Socială și Supraveghere a concluzionat că,

în prezent, comportamentul inculpatului indică un risc pentru siguranța

publică, deoarece prezintă o rezistență scăzută la provocare. Totodată, ar fi

evident că inculpatul plecat din domiciliu de mai multe luni nu s-ar putea

prezenta la Serviciul de Reintegrare, căruia i-a fost încredințată supravegherea.

Examinând recursul declarat de

Parchet, Înalta Curte constată, că este nefondat, pentru următoarele argumente:

Modalitatea de executare a pedepsei

adoptată de instanța de fond și de apel este corespunzătoare scopului pedepsei

prevăzut de art. 52 C. pen.

Astfel, pedeapsa nu este numai o

măsură de constrângere ci și un mijloc de reeducare a condamnatului.

Avându-se în vedere împrejurarea că

inculpatul K.C. era minor la data săvârșirii faptei, provenind dintr-o familie

numeroasă cu 9 copii, fiind lipsit de supravegherea părinților, Înalta Curte

consideră că modalitatea de executare dispusă de instanțe este corectă,

apreciind că scopul de reeducare și de prevenire a săvârșirii de noi

infracțiuni, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Executarea obligațiilor impuse de

cele două instanțe de către inculpat este de natură a preveni cu mai multă

certitudine, atât săvârșirea unor noi fapte penale, cât și, sub aspect

educativ, va avea un impact benefic asupra dezvoltării ulterioare a inculpatului,

decât privarea de libertate.

Aspectul nerespectării obligațiilor

impuse de instanțe privește executarea hotărârilor, iar nu greșita

individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare.

Evident, în cazul în care nu se vor

respecta obligațiile impuse de instanțe, se va face aplicarea art. 86

4

alin. (2) C. pen., dispoziții care au fost puse în vedere inculpatului.

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchet.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., onorariul în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a

inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei

penale nr. 224/ Ap din 23 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe

inculpatul K.C.

Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru

apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 noiembrie 2004.