ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6348/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 41/ S din 23 ianuarie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1407/2003, Tribunalul Brașov a respins cererile privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat. În baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 din același cod, a condamnat pe inculpatul K.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 4 ani, conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 C. pen., a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 86 3 lit. a), b), c) și d) C. pen.

Conform art. 86 3 alin. (2) C. pen., s-a dispus comunicarea sentinței Serviciului de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Brașov. I s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 C. pen., aplicându-se și prevederile art. 359 alin. (2) C. proc. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 30 de zile de la 6 mai 2003 la 4 iunie 2003. Inculpatul a fost obligat, în solidar cu părțile responsabile civilmente K.K. și B.O. la plata sumei de 30 milioane lei despăgubiri civile către partea civilă D.O. și la 6.577.882 lei către partea civilă Casa de Asigurări de Sănătate Județeană Brașov.

A fost confiscat de la inculpat un topor care a fost folosit la săvârșirea infracțiunii. Instanța a reținut, în esență, că la data de 3 noiembrie 2002, inculpatul minor a lovit pe partea vătămată D.O. cu tăișul unui topor în zona capului, cu intenția de a-i suprima viața, lovitură care nu și-a produs efectul, fiind parată cu mâna stângă de partea vătămată, la care a fost tăiat suferind o fractură deschisă metacarp II cu secțiunea musculaturii tenoriene și a trunchiului nerv median, necesitând pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale (dacă nu survin complicații). Prin decizia penală nr. 224/ Ap din 23 iunie 2004, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a desființat parțial sentința atacată, și rejudecând, a înlăturat aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen., majorând pedeapsa de la 2 ani la 3 ani închisoare.

A menținut aplicarea art. 86 1 C. pen., dar a mărit durata termenului de încercare la 7 ani. A adăugat la obligațiile condamnatului și alte trei obligații, referitoare la obligația de a urma un curs de învățământ sau calificare, de a nu frecventa localuri publice și a se supune măsurilor de control și tratament. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, solicitând casarea hotărârilor atacate, schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul executării pedepsei prin privare de libertate. S-a motivat că referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Reintegrare Socială și Supraveghere a concluzionat că, în prezent, comportamentul inculpatului indică un risc pentru siguranța publică, deoarece prezintă o rezistență scăzută la provocare.

Totodată, ar fi evident că inculpatul plecat din domiciliu de mai multe luni nu s-ar putea prezenta la Serviciul de Reintegrare, căruia i-a fost încredințată supravegherea. Examinând recursul declarat de Parchet, Înalta Curte constată, că este nefondat, pentru următoarele argumente: Modalitatea de executare a pedepsei adoptată de instanța de fond și de apel este corespunzătoare scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Astfel, pedeapsa nu este numai o măsură de constrângere ci și un mijloc de reeducare a condamnatului. Avându-se în vedere împrejurarea că inculpatul K.C. era minor la data săvârșirii faptei, provenind dintr-o familie numeroasă cu 9 copii, fiind lipsit de supravegherea părinților, Înalta Curte consideră că modalitatea de executare dispusă de instanțe este corectă, apreciind că scopul de reeducare și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

Executarea obligațiilor impuse de cele două instanțe de către inculpat este de natură a preveni cu mai multă certitudine, atât săvârșirea unor noi fapte penale, cât și, sub aspect educativ, va avea un impact benefic asupra dezvoltării ulterioare a inculpatului, decât privarea de libertate. Aspectul nerespectării obligațiilor impuse de instanțe privește executarea hotărârilor, iar nu greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare. Evident, în cazul în care nu se vor respecta obligațiile impuse de instanțe, se va face aplicarea art. 86 4 alin. (2) C. pen., dispoziții care au fost puse în vedere inculpatului. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchet.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei penale nr. 224/ Ap din 23 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul K.C. Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 noiembrie 2004.