ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1825/2011

Asupra recursului penal de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin încheierea nr. 136/PI

din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara s-a respins ca nefondată cererea

de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.I.

Pentru a pronunța

astfel, prima instanță a reținut că la nivelul Punctului de Trecere a Frontierei

(P.T.F.) Naidăș, județul Caraș-Severin, pe fondul preexistenței unui grup

infracțional organizat, format din lucrători vamali și lucrători de poliție

care acționau în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni de

corupție, pentru a obține beneficii financiare și materiale, în perioada

octombrie 2010-ianuarie 2011, mai mulți vameși și polițiști de frontieră,

printre care și inculpatul S.I.D., precum și persoane implicate în traficul

ilegal cu țigări, au aderat la grupul deja constituit, atribuindu-și sarcini

care să ducă la îndeplinirea scopului activității infracționale și obținând, de

asemenea, beneficii financiare și materiale.

În esență, a reieșit

că lucrătorii de poliție și vameșii din P.T.F. Naidăș au primit, în mod curent,

în baza unei înțelegeri preexistente, de la traficanții de țigări, diferite

sume de bani și alte foloase (în general, produse alimentare și țigări) cu

titlu de mită, pentru facilitarea traficului ilegal cu țigări, fiind vorba de

aproximativ 5 lei sau un euro pentru fiecare cartuș de țigări provenit din

Serbia și introdus ilegal în România.

În acest sens, în

cadrul fiecărei ture din punctul de trecere a frontierei a existat o înțelegere

stabilită între lucrătorii de poliție și vameși pentru împărțirea, de regulă,

spre sfârșitul programului de lucru, a sumelor de bani provenite de la

persoanele care introduc fraudulos țigările în țară. Banii destinați pentru

coruperea funcționarilor erau luați de la traficanții de țigări, în cele mai

multe situații, de către lucrătorii vamali, iar la sfârșitul turei, unul dintre

aceștia îl încunoștința pe șeful de grupă al polițiștilor de frontieră și se

deplasau împreună într-o încăpere din clădirea P.T.F. Naidăș, unde foloasele

primite cu titlu de mită erau împărțite în două părți, dintre care una

destinată polițiștilor de frontieră, iar cealaltă lucrătorilor vamali.

Ulterior, vameșii își împărțeau între ei partea care le revenea, iar șeful de

grupă al polițiștilor de frontieră remitea câte o parte din bani polițiștilor

care au fost de serviciu.

Astfel, unii

lucrători de poliție printre care și inculpatul S.I.I., deținători ai

pozițiilor de șef de tură sau șef de grupă, și-au asumat următoarele sarcini:

cunoașterea și darea acceptului pentru transporturile ilegale de țigări

efectuate pe turele respective; solicitarea efectuării de verificări cu privire

la existența unor eventuale controale de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin, pentru a se evita

identificarea și periclitarea transporturilor agreate; asigurarea repartizării

polițiștilor pe posturi în cadrul turei respective, poziție în funcție de care

varia cuantumul sumei primite de fiecare dintre aceștia cu titlu de mită;

primirea de la vameși a unei părți (de regulă, jumătate) din sumele colectate

de aceștia cu titlu de mită; împărțirea sumelor menționate mai sus între

lucrătorii de poliție din tură, în funcție de postul ocupat iar lucrătorii

vamali, șefi de tură sau persoane cu poziție dominantă în cadrul grupului de

vameși, au avut rolul de a colecta de la ceilalți lucrători vamali sumele

primite de aceștia cu titlu de mită de la traficanții de țigări pe perioada

turei respective, de a remite șefilor de tură ori șefilor de grupă ai

lucrătorilor de poliție jumătate din sumele colectate.

Sub coordonarea

șefilor de tură, lucrătorii de poliție au asigurat protecția persoanelor care

introduceau fraudulos țigările în România, sens în care au comunicat telefonic

acestora din urmă momentul în care se pot deplasa pentru achiziționarea mărfii

(cel mai frecvent noaptea), au facilitat introducerea țigărilor în țară și au

întreprins acțiuni de protejare a transporturilor pe traseu, până la locurile

de depozitare temporară din Oravița și localitățile limitrofe. La sfârșitul

fiecărei ture, aceștia au primit cu titlu de mită diferite sume de bani de la

șefii de tură ori de grupă, direct sau prin intermediul altor polițiști.

Lucrătorii vamali, de asemenea sub coordonarea șefilor de tură, au luat măsuri

de prevedere pentru a evita raza de acțiune a camerelor de luat vederi

amplasate în perimetrul punctului de trecere a frontierei și pentru a

preîntâmpina conservarea unor eventuale probe, existând mai multe metode,

dinainte stabilite cu traficanții, pentru remiterea foloaselor destinate cu

titlu de mită. Acestora le revenea și sarcina de a primi în mod direct de la

traficanții de țigări sume de bani sau alte foloase cu titlu de mită, pe care

le colectau potrivit indicațiilor șefului de tură.

Prin urmare, deși

argumentele de ordin personal invocate de inculpat nu pot fi ignorate, totuși,

gravitatea deosebită a faptelor, amploarea fenomenului infracțional în care a

fost implicat și inculpatul, reacția publicului la săvârșirea unor astfel de

fapte constituie motive temeinice pentru care cererea de liberare provizorie

sub control judiciar nu poate fi admisă.

Împotriva acestei

hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul S.I.I., solicitând

admiterea cererii și liberarea sa provizorie sub control judiciar întrucât sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de lege, nu va influența buna desfășurare a

procesului penal, a recunoscut fapta, are 3 copii minori în întreținere, dintre

care unul este bolnav.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează :

Inculpatul S.I.I. a

fost arestat la data de 9 februarie 2011, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

Prima instanță a

constatat corect că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru

admisibilitatea în principiu a cererii, însă aceasta este neîntemeiată.

În sarcina

inculpatului se rețin infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social

(corupție și criminalitate organizată), presupus a fi comise în împrejurări

care le sporesc gravitatea – inculpatul având calitatea de inspector principal

de poliție, perioada de desfășurare a presupusei activități infracționale,

numărul mare de persoane implicate, actele materiale reținute, caracterul

organizat al activității ilicite.

Gravitatea faptelor

presupus a fi comise de inculpat justifică privarea de libertate a acestuia o

anumită perioadă de timp, având în vedere stadiul actual al procedurii și

pentru buna desfășurare a procesului penal.

Inculpatul este

arestat de la 9 februarie 2011, dată în raport cu care nu se poate susține că

s-a depășit termenul rezonabil al unei detenții preventive, raportat la

complexitatea cauzei.

Circumstanțele

personale favorabile și situația în care se află familia inculpatului nu pot fi

avute în vedere singular, ci în contextul celorlalte aspecte arătate, punerea

în libertate a inculpatului nefiind oportună în acest moment al procesului

penal.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.I. împotriva încheierii penale

nr. 136 PI din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 498/59/2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru

apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 4 mai 2011.