ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1825/2011

Asupra recursului penal de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin încheierea nr. 136/PI din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.I.

Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că la nivelul Punctului de Trecere a Frontierei (P.T.F.) Naidăș, județul Caraș-Severin, pe fondul preexistenței unui grup infracțional organizat, format din lucrători vamali și lucrători de poliție care acționau în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție, pentru a obține beneficii financiare și materiale, în perioada octombrie 2010-ianuarie 2011, mai mulți vameși și polițiști de frontieră, printre care și inculpatul S.I.D., precum și persoane implicate în traficul ilegal cu țigări, au aderat la grupul deja constituit, atribuindu-și sarcini care să ducă la îndeplinirea scopului activității infracționale și obținând, de asemenea, beneficii financiare și materiale.

În esență, a reieșit că lucrătorii de poliție și vameșii din P.T.F. Naidăș au primit, în mod curent, în baza unei înțelegeri preexistente, de la traficanții de țigări, diferite sume de bani și alte foloase (în general, produse alimentare și țigări) cu titlu de mită, pentru facilitarea traficului ilegal cu țigări, fiind vorba de aproximativ 5 lei sau un euro pentru fiecare cartuș de țigări provenit din Serbia și introdus ilegal în România. În acest sens, în cadrul fiecărei ture din punctul de trecere a frontierei a existat o înțelegere stabilită între lucrătorii de poliție și vameși pentru împărțirea, de regulă, spre sfârșitul programului de lucru, a sumelor de bani provenite de la persoanele care introduc fraudulos țigările în țară.

Banii destinați pentru coruperea funcționarilor erau luați de la traficanții de țigări, în cele mai multe situații, de către lucrătorii vamali, iar la sfârșitul turei, unul dintre aceștia îl încunoștința pe șeful de grupă al polițiștilor de frontieră și se deplasau împreună într-o încăpere din clădirea P.T.F. Naidăș, unde foloasele primite cu titlu de mită erau împărțite în două părți, dintre care una destinată polițiștilor de frontieră, iar cealaltă lucrătorilor vamali. Ulterior, vameșii își împărțeau între ei partea care le revenea, iar șeful de grupă al polițiștilor de frontieră remitea câte o parte din bani polițiștilor care au fost de serviciu.

Astfel, unii lucrători de poliție printre care și inculpatul S.I.I., deținători ai pozițiilor de șef de tură sau șef de grupă, și-au asumat următoarele sarcini: cunoașterea și darea acceptului pentru transporturile ilegale de țigări efectuate pe turele respective; solicitarea efectuării de verificări cu privire la existența unor eventuale controale de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin, pentru a se evita identificarea și periclitarea transporturilor agreate; asigurarea repartizării polițiștilor pe posturi în cadrul turei respective, poziție în funcție de care varia cuantumul sumei primite de fiecare dintre aceștia cu titlu de mită; primirea de la vameși a unei părți (de regulă, jumătate) din sumele colectate de aceștia cu titlu de mită; împărțirea sumelor menționate mai sus între lucrătorii de poliție din tură, în funcție de postul ocupat iar lucrătorii vamali, șefi de tură sau persoane cu poziție dominantă în cadrul grupului de vameși, au avut rolul de a colecta de la ceilalți lucrători vamali sumele primite de aceștia cu titlu de mită de la traficanții de țigări pe perioada turei respective, de a remite șefilor de tură ori șefilor de grupă ai lucrătorilor de poliție jumătate din sumele colectate.

Sub coordonarea șefilor de tură, lucrătorii de poliție au asigurat protecția persoanelor care introduceau fraudulos țigările în România, sens în care au comunicat telefonic acestora din urmă momentul în care se pot deplasa pentru achiziționarea mărfii (cel mai frecvent noaptea), au facilitat introducerea țigărilor în țară și au întreprins acțiuni de protejare a transporturilor pe traseu, până la locurile de depozitare temporară din Oravița și localitățile limitrofe. La sfârșitul fiecărei ture, aceștia au primit cu titlu de mită diferite sume de bani de la șefii de tură ori de grupă, direct sau prin intermediul altor polițiști.

Lucrătorii vamali, de asemenea sub coordonarea șefilor de tură, au luat măsuri de prevedere pentru a evita raza de acțiune a camerelor de luat vederi amplasate în perimetrul punctului de trecere a frontierei și pentru a preîntâmpina conservarea unor eventuale probe, existând mai multe metode, dinainte stabilite cu traficanții, pentru remiterea foloaselor destinate cu titlu de mită. Acestora le revenea și sarcina de a primi în mod direct de la traficanții de țigări sume de bani sau alte foloase cu titlu de mită, pe care le colectau potrivit indicațiilor șefului de tură. Prin urmare, deși argumentele de ordin personal invocate de inculpat nu pot fi ignorate, totuși, gravitatea deosebită a faptelor, amploarea fenomenului infracțional în care a fost implicat și inculpatul, reacția publicului la săvârșirea unor astfel de fapte constituie motive temeinice pentru care cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi admisă.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul S.I.I., solicitând admiterea cererii și liberarea sa provizorie sub control judiciar întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, nu va influența buna desfășurare a procesului penal, a recunoscut fapta, are 3 copii minori în întreținere, dintre care unul este bolnav. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează : Inculpatul S.I.I. a fost arestat la data de 9 februarie 2011, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prima instanță a constatat corect că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii, însă aceasta este neîntemeiată. În sarcina inculpatului se rețin infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social (corupție și criminalitate organizată), presupus a fi comise în împrejurări care le sporesc gravitatea – inculpatul având calitatea de inspector principal de poliție, perioada de desfășurare a presupusei activități infracționale, numărul mare de persoane implicate, actele materiale reținute, caracterul organizat al activității ilicite.

Gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpat justifică privarea de libertate a acestuia o anumită perioadă de timp, având în vedere stadiul actual al procedurii și pentru buna desfășurare a procesului penal. Inculpatul este arestat de la 9 februarie 2011, dată în raport cu care nu se poate susține că s-a depășit termenul rezonabil al unei detenții preventive, raportat la complexitatea cauzei. Circumstanțele personale favorabile și situația în care se află familia inculpatului nu pot fi avute în vedere singular, ci în contextul celorlalte aspecte arătate, punerea în libertate a inculpatului nefiind oportună în acest moment al procesului penal. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.I. împotriva încheierii penale nr. 136 PI din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 498/59/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2011.