ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1825/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1825/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului penal de față ;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele :
Prin încheierea nr. 136/PI
din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara s-a respins ca nefondată cererea
de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.I.I.
Pentru a pronunța
astfel, prima instanță a reținut că la nivelul Punctului de Trecere a Frontierei
(P.T.F.) Naidăș, județul Caraș-Severin, pe fondul preexistenței unui grup
infracțional organizat, format din lucrători vamali și lucrători de poliție
care acționau în mod coordonat în scopul comiterii unor infracțiuni de
corupție, pentru a obține beneficii financiare și materiale, în perioada
octombrie 2010-ianuarie 2011, mai mulți vameși și polițiști de frontieră,
printre care și inculpatul S.I.D., precum și persoane implicate în traficul
ilegal cu țigări, au aderat la grupul deja constituit, atribuindu-și sarcini
care să ducă la îndeplinirea scopului activității infracționale și obținând, de
asemenea, beneficii financiare și materiale.
În esență, a reieșit
că lucrătorii de poliție și vameșii din P.T.F. Naidăș au primit, în mod curent,
în baza unei înțelegeri preexistente, de la traficanții de țigări, diferite
sume de bani și alte foloase (în general, produse alimentare și țigări) cu
titlu de mită, pentru facilitarea traficului ilegal cu țigări, fiind vorba de
aproximativ 5 lei sau un euro pentru fiecare cartuș de țigări provenit din
Serbia și introdus ilegal în România.
În acest sens, în
cadrul fiecărei ture din punctul de trecere a frontierei a existat o înțelegere
stabilită între lucrătorii de poliție și vameși pentru împărțirea, de regulă,
spre sfârșitul programului de lucru, a sumelor de bani provenite de la
persoanele care introduc fraudulos țigările în țară. Banii destinați pentru
coruperea funcționarilor erau luați de la traficanții de țigări, în cele mai
multe situații, de către lucrătorii vamali, iar la sfârșitul turei, unul dintre
aceștia îl încunoștința pe șeful de grupă al polițiștilor de frontieră și se
deplasau împreună într-o încăpere din clădirea P.T.F. Naidăș, unde foloasele
primite cu titlu de mită erau împărțite în două părți, dintre care una
destinată polițiștilor de frontieră, iar cealaltă lucrătorilor vamali.
Ulterior, vameșii își împărțeau între ei partea care le revenea, iar șeful de
grupă al polițiștilor de frontieră remitea câte o parte din bani polițiștilor
care au fost de serviciu.
Astfel, unii
lucrători de poliție printre care și inculpatul S.I.I., deținători ai
pozițiilor de șef de tură sau șef de grupă, și-au asumat următoarele sarcini:
cunoașterea și darea acceptului pentru transporturile ilegale de țigări
efectuate pe turele respective; solicitarea efectuării de verificări cu privire
la existența unor eventuale controale de la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Caraș-Severin, pentru a se evita
identificarea și periclitarea transporturilor agreate; asigurarea repartizării
polițiștilor pe posturi în cadrul turei respective, poziție în funcție de care
varia cuantumul sumei primite de fiecare dintre aceștia cu titlu de mită;
primirea de la vameși a unei părți (de regulă, jumătate) din sumele colectate
de aceștia cu titlu de mită; împărțirea sumelor menționate mai sus între
lucrătorii de poliție din tură, în funcție de postul ocupat iar lucrătorii
vamali, șefi de tură sau persoane cu poziție dominantă în cadrul grupului de
vameși, au avut rolul de a colecta de la ceilalți lucrători vamali sumele
primite de aceștia cu titlu de mită de la traficanții de țigări pe perioada
turei respective, de a remite șefilor de tură ori șefilor de grupă ai
lucrătorilor de poliție jumătate din sumele colectate.
Sub coordonarea
șefilor de tură, lucrătorii de poliție au asigurat protecția persoanelor care
introduceau fraudulos țigările în România, sens în care au comunicat telefonic
acestora din urmă momentul în care se pot deplasa pentru achiziționarea mărfii
(cel mai frecvent noaptea), au facilitat introducerea țigărilor în țară și au
întreprins acțiuni de protejare a transporturilor pe traseu, până la locurile
de depozitare temporară din Oravița și localitățile limitrofe. La sfârșitul
fiecărei ture, aceștia au primit cu titlu de mită diferite sume de bani de la
șefii de tură ori de grupă, direct sau prin intermediul altor polițiști.
Lucrătorii vamali, de asemenea sub coordonarea șefilor de tură, au luat măsuri
de prevedere pentru a evita raza de acțiune a camerelor de luat vederi
amplasate în perimetrul punctului de trecere a frontierei și pentru a
preîntâmpina conservarea unor eventuale probe, existând mai multe metode,
dinainte stabilite cu traficanții, pentru remiterea foloaselor destinate cu
titlu de mită. Acestora le revenea și sarcina de a primi în mod direct de la
traficanții de țigări sume de bani sau alte foloase cu titlu de mită, pe care
le colectau potrivit indicațiilor șefului de tură.
Prin urmare, deși
argumentele de ordin personal invocate de inculpat nu pot fi ignorate, totuși,
gravitatea deosebită a faptelor, amploarea fenomenului infracțional în care a
fost implicat și inculpatul, reacția publicului la săvârșirea unor astfel de
fapte constituie motive temeinice pentru care cererea de liberare provizorie
sub control judiciar nu poate fi admisă.
Împotriva acestei
hotărâri în termen legal a declarat recurs inculpatul S.I.I., solicitând
admiterea cererii și liberarea sa provizorie sub control judiciar întrucât sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de lege, nu va influența buna desfășurare a
procesului penal, a recunoscut fapta, are 3 copii minori în întreținere, dintre
care unul este bolnav.
Examinând legalitatea
și temeinicia hotărârii atacate conform dispozițiilor art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru
considerentele ce urmează :
Inculpatul S.I.I. a
fost arestat la data de 9 februarie 2011, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc.
pen., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen.
raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit.
a) C. pen.
Prima instanță a
constatat corect că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru
admisibilitatea în principiu a cererii, însă aceasta este neîntemeiată.
În sarcina
inculpatului se rețin infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social
(corupție și criminalitate organizată), presupus a fi comise în împrejurări
care le sporesc gravitatea – inculpatul având calitatea de inspector principal
de poliție, perioada de desfășurare a presupusei activități infracționale,
numărul mare de persoane implicate, actele materiale reținute, caracterul
organizat al activității ilicite.
Gravitatea faptelor
presupus a fi comise de inculpat justifică privarea de libertate a acestuia o
anumită perioadă de timp, având în vedere stadiul actual al procedurii și
pentru buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul este
arestat de la 9 februarie 2011, dată în raport cu care nu se poate susține că
s-a depășit termenul rezonabil al unei detenții preventive, raportat la
complexitatea cauzei.
Circumstanțele
personale favorabile și situația în care se află familia inculpatului nu pot fi
avute în vedere singular, ci în contextul celorlalte aspecte arătate, punerea
în libertate a inculpatului nefiind oportună în acest moment al procesului
penal.
În consecință, în
temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va
respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.I. împotriva încheierii penale
nr. 136 PI din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,
pronunțată în dosarul nr. 498/59/2011.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru
apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 4 mai 2011.