ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1905/2005

Asupra contestației de față:

Din actele dosarului,

constată următoarele:

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov o trimite în judecată pe inculpata D.A., pentru infracțiunea

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5), cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Actul de învinuire reține,

în esență, că, în calitate de reprezentantă a SC S.I. SRL Craiova, inculpata a

achiziționat, de la SC U.C. SRL Brașov, bunuri în valoare de 3.057.093.291 lei,

pe care le-a „plătit” cu cecuri fără acoperire.

Tribunalul Brașov, prin

sentința penală nr. 412 din 9 octombrie 2003, o achită pe inculpată de orice

penalitate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen.

Parchetul de pe lângă

aceeași instanță declară apel.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia penală nr. 219 din 16 iunie 2004, admite apelul și schimbă temeiul

achitării inculpatei, din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1)

lit. d) în art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen.

Parchetul de pe lângă

aceeași instanță și partea civilă declară recurs.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, prin decizia nr. 6200 din 23 noiembrie 2004, admite

recursurile, casează hotărârile atacate și o condamnă pe inculpată la 11 ani de

închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 71 C. pen.

Prin aceeași decizie,

instanța supremă o obligă pe inculpată să plătească sumele de 2.847.137.655 lei

părții civile și 10.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Condamnata formulează

contestație în anularea deciziei de condamnare, motivând că, în mod eronat,

instanța supremă a stabilit răspunderea ei penală.

Contestația este nefondată.

Potrivit art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare

a părții, pentru termenul la care s-a judecat cauza, de către instanța de

recurs, nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că,

la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această

împiedicare;

c) când instanța nu s-a

pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal;

d) când împotriva unei

persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Motivele, invocate de

contestatoare nu se află printre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen.,

încât contestația va fi respinsă, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondată, contestația

în anulare formulată de contestatoarea D.A. împotriva deciziei penale nr. 6200

din 23 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatoarea să

plătească statului suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 martie 2005.