Decizia nr. 1905/2005 — ÎCCJ, Secția penală — contestație

Asupra contestației de față: Din actele dosarului, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov o trimite în judecată pe inculpata D.A., pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Actul de învinuire reține, în esență, că, în calitate de reprezentantă a SC S.I. SRL Craiova, inculpata a achiziționat, de la SC U.C. SRL Brașov, bunuri în valoare de 3.057.093.291 lei, pe care le-a „plătit” cu cecuri fără acoperire. Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 412 din 9 octombrie 2003, o achită pe inculpată de orice penalitate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Parchetul de pe lângă aceeași instanță declară apel.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 219 din 16 iunie 2004, admite apelul și schimbă temeiul achitării inculpatei, din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) în art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Parchetul de pe lângă aceeași instanță și partea civilă declară recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia nr. 6200 din 23 noiembrie 2004, admite recursurile, casează hotărârile atacate și o condamnă pe inculpată la 11 ani de închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 71 C. pen. Prin aceeași decizie, instanța supremă o obligă pe inculpată să plătească sumele de 2.847.137.655 lei părții civile și 10.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Condamnata formulează contestație în anularea deciziei de condamnare, motivând că, în mod eronat, instanța supremă a stabilit răspunderea ei penală. Contestația este nefondată. Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții, pentru termenul la care s-a judecat cauza, de către instanța de recurs, nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că, la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Motivele, invocate de contestatoare nu se află printre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., încât contestația va fi respinsă, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.A. împotriva deciziei penale nr. 6200 din 23 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatoarea să plătească statului suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2005.